ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3680/2012

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2189 din 9 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva Deciziei comerciale nr. 518 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. A fost obligată A.V.A.S. la plata sumei de 5.000 de RON cheltuieli de judecată către SC G. SRL Constanța. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 18 iulie 2012, petenta A.V.A.S. București a solicitat acordarea unui termen de grație pentru plata sumei de 5.000 de RON creditoarei SC G. SRL, ca urmare a punerii în executare silită a titlului executoriu reprezentat de decizia sus-menționată.

În motivarea cererii, petenta a arătat că pentru punerea în executare silită a titlului executoriu - Decizia nr. 2189 din 9 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost constituit de către B.D.G., L.G. și M.P. Dosarul de executare nr. 1112/2011. Prin urmare, s-a procedat la instituirea popririi asupra conturilor A.V.A.S. București, iar după expirarea termenului de 6 luni a fost declanșată procedura executării silite mobiliare asupra unor bunuri din dotarea A.V.A.S. ce fac parte din categoria bunurilor exceptate de la urmărire, iar imposibilitatea onorării plăților este de natură obiectivă, fiind întemeiată și pe argumentul crizei economice reținut și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

În continuare, petenta a arătat că sunt indisponibilizate conturile A.V.A.S., fiind instituită poprirea pentru creanțe stabilite prin hotărâri judecătorești, în principal, astfel: creanțele investitorilor la Fondul Național de Investiții transformate din unități de fond în contravaloarea unor sume bănești; despăgubiri reglementate de fostul art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale referitoare la repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale sau în curs de privatizare, stabilite prin hotărâri judecătorești, ca urmare a restituirii către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, prin plata despăgubirilor reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului; despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și cheltuieli de judecată.

Sub acest aspect, se precizează că sumele alocate de buget pentru îndeplinirea obligațiilor de plată stabilite prin hotărâri judecătorești îndestulează creditorii integral și în ordinea înregistrării creanțelor, în condițiile prevăzute de art. 2 și art. 3 O.G. nr. 22/2002, completată și modificată privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. În același context, petenta susține că sumele constând în cheltuieli de judecată se achită în aceeași ordine a înregistrării ca și celelalte creanțe, executorii judecătorești dovedind pasivitate față de calitatea acestor creanțe. Față de această situație, se solicită acordarea unui termen de grație pentru plata sumei de 5.000 RON creditoarei SC G. SRL Constanța.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate de O.U.G. nr. 4/2011. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, urmează să respingă cererea pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 2189 din 9 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, reclamanta A.V.A.S. București a fost obligată la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta SC G. SRL. În baza acestei hotărâri, B.E.J.A D.G., L.G. și M.P. a întocmit Dosarul de executare nr. 1112/2011 în vederea punerii în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 2189/2010 a Înaltei Curți.

Dispozițiile art. 6 cuprinse în O.G. nr. 22/2002, modificată de O.U.G. nr. 4/2011, invocate de debitoarea A.V.A.S. București, permit debitorului bugetar să solicite instanței judecătorești acordarea, în condițiile legii, unui termen de grație sau stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective, în cazurile în care din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu-și poate îndeplini obligația de plată. Pentru aplicarea facilităților instituite de prevederile O.G. nr. 22/2002, debitoarei, care apelează la această procedură, îi revine obligația de a demonstra care sunt atribuțiile legale care reclamă instituțiile publice, prioritar plății unui titlu executoriu, alocarea bugetului sau, de natură să ducă la justificarea rațională a întârzierii plății datoriilor.

Totodată, interpretând dispozițiile O.G. nr. 22/2002 în consonanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acordarea unui termen de grație sau eșalonarea plății creanței stabilite prin titlu executoriu sunt măsuri excepționale, ce trebuie dispuse cu precauție, strict în ipotezele reglementate de lege și pe o perioadă rezonabilă, astfel încât dreptul de acces la justiție să nu devină iluzoriu. Debitoarea A.V.A.S.

București în susținerea cererii privind acordarea unui termen de grație pentru plata sumei de 5.000 RON invocă lipsa resurselor financiare pentru plata voluntară a datoriei, riscul blocării activității pe care îl reprezintă o procedură de executare silită, dar și existența unor urmăriri silite simultane împotriva sa, fiind instituită poprirea conturilor în scopul executării unor datorii ale altor creditori și că această împrejurare îngreunează activitatea instituției. Or, aceste susțineri nu au fost probate în fapt, fiind doar simple afirmații, astfel că situația invocată de debitoare nu are un caracter excepțional, având în vedere lipsa argumentării de ce plata unor creditori în proceduri de executare silită justifică amânarea plății altor creditori, fără o ordine legală de prioritate între aceștia.

Totodată, se constată că, debitoarea nu a arătat care este modalitatea în care ar putea depăși această situație, ca garanție a plății datoriei către SC G. SRL, într-o manieră în care aceasta să-și vadă acoperite prejudiciile cauzate de întârziere și riscul viitor de neplată. Prin urmare, în speță, măsura acordării unui termen de grație nu apare ca o măsură justificată și rezonabilă pentru restrângerea drepturilor solicitate de către creditor, în situația în care A.V.A.S., ca instituție publică, sau autoritățile statului care stabilesc bugetul acestei instituții, nu au dispus și măsurile necesare care să facă previzibilă și efectivă plata în viitor a titlului executor al SC G. SRL Constanța. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, să respingă cererea debitoarei A.V.A.S.

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de petenta A.V.A.S. privind acordarea unui termen de grație. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012. Procesat de GGC - AA