ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3680/2012

Asupra cererii de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2189 din 9 iunie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost

respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva Deciziei

comerciale nr. 518 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială. A fost obligată A.V.A.S. la plata sumei de 5.000 de RON cheltuieli

de judecată către SC G. SRL Constanța.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă, la data de 18 iulie 2012, petenta A.V.A.S. București a solicitat

acordarea unui termen de grație pentru plata sumei de 5.000 de RON creditoarei

SC G. SRL, ca urmare a punerii în executare silită a titlului executoriu

reprezentat de decizia sus-menționată.

În motivarea cererii,

petenta a arătat că pentru punerea în executare silită a titlului executoriu -

Decizia nr. 2189 din 9 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, a fost constituit de către B.D.G., L.G. și M.P.

Dosarul de executare nr. 1112/2011.

Prin urmare, s-a

procedat la instituirea popririi asupra conturilor A.V.A.S. București, iar după

expirarea termenului de 6 luni a fost declanșată procedura executării silite

mobiliare asupra unor bunuri din dotarea A.V.A.S. ce fac parte din categoria

bunurilor exceptate de la urmărire, iar imposibilitatea onorării plăților este

de natură obiectivă, fiind întemeiată și pe argumentul crizei economice reținut

și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

În continuare,

petenta a arătat că sunt indisponibilizate conturile A.V.A.S., fiind instituită

poprirea pentru creanțe stabilite prin hotărâri judecătorești, în principal,

astfel: creanțele investitorilor la Fondul Național de Investiții transformate

din unități de fond în contravaloarea unor sume bănești; despăgubiri

reglementate de fostul art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997 privind

privatizarea societăților comerciale referitoare la repararea prejudiciilor

cauzate societăților comerciale sau în curs de privatizare, stabilite prin

hotărâri judecătorești, ca urmare a restituirii către foștii proprietari a

bunurilor imobile preluate de stat, prin plata despăgubirilor reprezentând

echivalentul bănesc al prejudiciului; despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001

republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și cheltuieli de judecată.

Sub acest aspect, se

precizează că sumele alocate de buget pentru îndeplinirea obligațiilor de plată

stabilite prin hotărâri judecătorești îndestulează creditorii integral și în

ordinea înregistrării creanțelor, în condițiile prevăzute de art. 2 și art. 3

O.G. nr. 22/2002, completată și modificată privind executarea obligațiilor de

plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

În același context, petenta

susține că sumele constând în cheltuieli de judecată se achită în aceeași

ordine a înregistrării ca și celelalte creanțe, executorii judecătorești

dovedind pasivitate față de calitatea acestor creanțe.

Față de această

situație, se solicită acordarea unui termen de grație pentru plata sumei de

5.000 RON creditoarei SC G. SRL Constanța.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, astfel cum au fost

modificate de O.U.G. nr. 4/2011.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte, urmează să respingă cererea pentru

următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 2189

din 9 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, reclamanta A.V.A.S. București a fost obligată la plata sumei de

5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta SC G. SRL.

În baza acestei

hotărâri, B.E.J.A D.G., L.G. și M.P. a întocmit Dosarul de executare nr.

1112/2011 în vederea punerii în executare silită a titlului executoriu

reprezentat de Decizia nr. 2189/2010 a Înaltei Curți.

Dispozițiile art. 6

cuprinse în O.G. nr. 22/2002, modificată de O.U.G. nr. 4/2011, invocate de

debitoarea A.V.A.S. București, permit debitorului bugetar să solicite instanței

judecătorești acordarea, în condițiile legii, unui termen de grație sau

stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective, în cazurile

în care din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege,

instituția debitoare nu-și poate îndeplini obligația de plată.

Pentru aplicarea facilităților

instituite de prevederile O.G. nr. 22/2002, debitoarei, care apelează la

această procedură, îi revine obligația de a demonstra care sunt atribuțiile

legale care reclamă instituțiile publice, prioritar plății unui titlu

executoriu, alocarea bugetului sau, de natură să ducă la justificarea rațională

a întârzierii plății datoriilor.

Totodată,

interpretând dispozițiile O.G. nr. 22/2002 în consonanță cu jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acordarea unui termen de grație sau

eșalonarea plății creanței stabilite prin titlu executoriu sunt măsuri

excepționale, ce trebuie dispuse cu precauție, strict în ipotezele reglementate

de lege și pe o perioadă rezonabilă, astfel încât dreptul de acces la justiție

să nu devină iluzoriu.

Debitoarea A.V.A.S.

București în susținerea cererii privind acordarea unui termen de grație pentru

plata sumei de 5.000 RON invocă lipsa resurselor financiare pentru plata

voluntară a datoriei, riscul blocării activității pe care îl reprezintă o

procedură de executare silită, dar și existența unor urmăriri silite simultane

împotriva sa, fiind instituită poprirea conturilor în scopul executării unor

datorii ale altor creditori și că această împrejurare îngreunează activitatea

instituției.

Or, aceste susțineri

nu au fost probate în fapt, fiind doar simple afirmații, astfel că situația

invocată de debitoare nu are un caracter excepțional, având în vedere lipsa

argumentării de ce plata unor creditori în proceduri de executare silită

justifică amânarea plății altor creditori, fără o ordine legală de prioritate

între aceștia.

Totodată, se constată

că, debitoarea nu a arătat care este modalitatea în care ar putea depăși

această situație, ca garanție a plății datoriei către SC G. SRL, într-o manieră

în care aceasta să-și vadă acoperite prejudiciile cauzate de întârziere și

riscul viitor de neplată.

Prin urmare, în

speță, măsura acordării unui termen de grație nu apare ca o măsură justificată

și rezonabilă pentru restrângerea drepturilor solicitate de către creditor, în

situația în care A.V.A.S., ca instituție publică, sau autoritățile statului

care stabilesc bugetul acestei instituții, nu au dispus și măsurile necesare

care să facă previzibilă și efectivă plata în viitor a titlului executor al SC

G. SRL Constanța.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, să respingă cererea debitoarei A.V.A.S.

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

formulată de petenta A.V.A.S. privind acordarea unui termen de grație.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA