ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1847/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1847/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată la Judecătoria Cluj C.I. a solicitat îndreptarea omisiunii
din dispozitivul deciziei civile nr. 181/ A a Curții de Apel Târgu Mureș în
sensul obligării intimaților C.E. și C.M. la plata sumei de 83.755.000 RON cu
titlu de sultă.
Față de obiectul dedus judecății,
Judecătoria Cluj și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de
Apel Târgu Mureș.
Prin decizia civilă nr. 6 din 14
ianuarie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș a interpretat cererea ca fiind o
contestație la executare și a respins-o ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 5121 din 11
octombrie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat
de pârâtul petent C.I. și a trimis spre rejudecare cauza Curții de Apel Tg.
Mureș.
În considerentele deciziei pronunțate
de înalta Curte de Casație și Justiție se arată că temeiul legal al cererii
formulate de petentul pârât C.I. se regăsește în dispozițiile art. 281
1
C. proc. civ., ca atare instanța de rejudecare va trebui să rezolve cererea
prin încheiere dată în camera de consiliu iar instanța este obligată să se pronunțe
asupra obiectului cererii deduse judecății, cerere care vizează în mod cert
„omisiunea instanței de apel de a insera în cuprinsul dispozitivului deciziei
civile nr. 181/ A a cuantumului sultei".
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Tg.
Mureș, prin încheierea nr. 2/ CA din 17 martie 2011 a respins cererea reținând
următoarele.
Dispozițiile art. 281
1
C.
proc. civ. reglementează necesitatea lămuririi dispozitivului unei hotărâri
judecătorești în trei ipoteze: prima vizează înțelesul, cea de-a doua vizează întinderea,
iar cea de-a treia vizează aplicarea dispozitivului.
Prezenta cerere se circumscrie primei
ipoteze a textului de lege în sensul în care în opinia petentului mențiunea din
dispozitiv privitoare la expertiză presupune cuprinderea în conținutul acestuia
a expertizei în integralitatea sa. Potrivit apărărilor intimaților dispozitivul
hotărârii este clar în sensul în care acesta nu cuprinde nici o obligație de
plată în favoarea petentului cu titlu de sultă.
Prin Decizia nr. 181/ A Curtea de Apel
Tg. Mureș, soluționând apelul declarat de C.E. și C.M., a dispus „sistarea
stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF Cluj-Napoca, prin
partajare în natură conform variantei I (redactare nouă) a expertizei tehnice
efectuată de ing. B.G., planșele SA, 4 și 5 (filele 72, 73, 110 dosar curte)
care fac parte integrantă din prezenta decizie
”
.
Din cuprinsul dispozitivului se
desprinde, fără echivoc, concluzia că parte integrantă a hotărârii o constituie
trei planșe din raportul de expertiză și nu lucrarea în ansamblul său. Astfel
planșele din lucrarea tehnică sunt expres indicate și se referă exclusiv la
schițele întocmite de expert și nicidecum la alte aprecieri sau calcule făcute
de acesta și cuprinse în raportul de expertiză. Cu alte cuvinte în conținutul
dispozitivului deciziei intră doar filele expres enumerate și indicate de
instanță, file care fac parte integrantă din hotărâre și nicidecum întregul
raport de expertiză, cum eronat a înțeles petiționarul.
Nu în ultimul rând aceeași concluzie
este întărită și de considerentele deciziei unde se arată explicit „prin
varianta I se asigură intrări separate în apartamente, grupuri sanitare
proprii, porțiuni egale în regiunea holului și lucrări de amenajare simple și
economicoase. Nu se pune problema stabilirii vreunei sulte compensatorii în
varianta stabilită de expert.
”
Raportat la aceste considerente mai
trebuie precizat că decizia pronunțată de Curtea de Apel a fost atacată cu
recurs de petent fără ca prin această cale de atac să fie adusă vreo critică
privitoare la aspectele indicate anterior și reținute de instanța de apel.
Împotriva acestei încheieri a declarat
recurs C.I., în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că
fără plata unei sulte, varianta I de partajare în natură nu există. De
asemenea, instanța a reținut eronat că în cuprinsul recursului formulat
împotriva deciziei nr. 181/ A nu a inserat nici o critică privitoare la
stabilirea sultei.
La termenul de judecată din data de 14
martie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra recursului, având a se
pronunța, cu prioritate, asupra excepției necompetenței materiale a înaltei
Curți în soluționarea recursului.
În conformitate cu dispozițiile art. 281
C. proc. civ. încheierile date în temeiul art. 281 sunt supuse acelorași căi de
atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea, lămurirea
sau completarea.
În speță, decizia a cărei lămurire s-a
solicitat, respectiv decizia nr. 181/ A a fost pronunțată în apel de Curtea de
Apel Tg. Mureș, iar potrivit normelor de procedură actuale, cererea de ieșire
din indiviziune este de competența judecătoriei, în primă instanță, cu apel la
tribunal și recurs la curtea de apel. Cum recursul împotriva deciziei nr. 181/
A ar intra, în prezent, în competența curții de apel, rezultă că tot această
instanță este competentă să soluționeze și prezentul recurs privind lămurirea
deciziei date în apel.
Ca atare, se va declina competența de
soluționare a Cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a
recursului declarat de contestatorul C.I. împotriva încheierii nr. 2/ CA din 17
martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă
și asigurări sociale, pentru minori și familie în favoarea Curții de Apel Târgu
Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
14 martie 2012.