ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 118/2015

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 317 din 10 septembrie 2013,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul C.S.,

în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureș, prin care solicita

suspendarea executării Deciziei nr. 290 din 28 iunie 2012, emisă de autoritatea

pârâtă pentru angajarea răspunderii solidare a asociatului unic C.S. cu

debitoarea SC S. SRL cu privire la suma de 3.160.792 RON.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând motivele prevăzute de art. 488

alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând modificarea

hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și suspendării executării

actului administrativ contestat.

Hotărârea instanței

de recurs

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

republicat, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului,

invocată din oficiu de către instanță, este întemeiată, calea de atac urmând a

fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în

continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să

ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din

prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act

administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării

instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea

că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată

legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine

imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune

desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând

fără obiect.

În speță, obiectul

acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 290

din 28 iunie 2012, emisă de autoritatea pârâtă.

Așa cum rezultă din

înscrisurile atașate la dosarul de recurs, prin Sentința nr. 1.445 din 31

martie 2014 a Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal,

rămasă definitivă prin Decizia nr. 5.474 din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost

soluționat fondul cauzei, admițându-se acțiunea în anularea actului

administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată.

Or, conform

dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat, una din

condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind

interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere

formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui

proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul

introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării

căilor de atac.

Interesul pentru

exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de

suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este, așadar,

actual, întrucât actul administrativ respectiv și-a încetat efectele, fiind

anulat.

Pentru considerentele

arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes a

recursului, Curtea va respinge recursul, ca atare.

Totodată, având în

vedere dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., republicat, cu

modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Dacă cererea

pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu

și restituirea cauțiunii", Înalta Curte va dispune restituirea cauțiunii

în valoare de 130.000 RON, achitată prin Recipisa din 29 august 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul

declarat de reclamantul C.S. împotriva Sentinței nr. 317 din 10 septembrie 2013

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca lipsit de interes.

Restituie

recurentului-reclamant C.S. cauțiunea în valoare de 130.000 RON, achitată prin

Recipisa din 29 august 2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - N