ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 118/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 118/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 317 din 10 septembrie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureș, prin care solicita suspendarea executării Deciziei nr. 290 din 28 iunie 2012, emisă de autoritatea pârâtă pentru angajarea răspunderii solidare a asociatului unic C.S. cu debitoarea SC S. SRL cu privire la suma de 3.160.792 RON. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și suspendării executării actului administrativ contestat. Hotărârea instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu de către instanță, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.
Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect. În speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 290 din 28 iunie 2012, emisă de autoritatea pârâtă. Așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosarul de recurs, prin Sentința nr. 1.445 din 31 martie 2014 a Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5.474 din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost soluționat fondul cauzei, admițându-se acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată.
Or, conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac. Interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este, așadar, actual, întrucât actul administrativ respectiv și-a încetat efectele, fiind anulat.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes a recursului, Curtea va respinge recursul, ca atare. Totodată, având în vedere dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., republicat, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii", Înalta Curte va dispune restituirea cauțiunii în valoare de 130.000 RON, achitată prin Recipisa din 29 august 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu. Respinge recursul declarat de reclamantul C.S. împotriva Sentinței nr. 317 din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Restituie recurentului-reclamant C.S. cauțiunea în valoare de 130.000 RON, achitată prin Recipisa din 29 august 2013. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015. Procesat de GGC - N
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.