ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3047/2010

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 47/F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta D.L., împotriva ordonanței nr. 269/P/2009 din 12

noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea a reținut că l

a data de 24 iunie 2009, persoana vătămată D.L. a depus, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, plângere penală împotriva făptuitorilor: M.G. -

judecătoare la Judecătoria Câmpulung, E.V., M.B. și M.C.E. - judecătoare la Tribunalul Argeș, solicitând condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra persoanelor și, respectiv, de abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi, prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen.

Se susține de către

persoana vătămată că prima făptuitoare, prin pronunțarea sentinței civile nr. 246

din 07 februarie 2007, a admis cererea pe care aceasta o promovase, de

reconstituire a dreptului său de proprietate, cu ignorarea concluziilor

formulate în raportul de expertiză efectuat în acea cauză, referitoare la

terenul acoperit cu vegetație forestieră.

În ce le privește pe

celelalte trei făptuitoare, acestea s-au pronunțat asupra cererii de recurs cu

care petiționara a învestit Tribunalul Argeș, ce a fost declarat împotriva

sentinței pronunțate de instanța de fond, și au respins acest recurs.

Persoana vătămată

consideră un abuz această soluție, prin aceea că judecătorii instanței de

control judiciar nu au ținut seama de concluziile aceluiași raport de

expertiză, din care rezulta fără echivoc faptul că era îndreptățită a-i fi

reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3,7 ha.

Tot astfel, cele trei

făptuitoare au stăruit, în opinia petentei, în comportamentul lor abuziv,

îngrădindu-i acesteia drepturile sale constituționale, prin respingerea

contestației în anulare împotriva deciziei penale, cum și a cererii de

revizuire.

După efectuarea

actelor premergătoare, la data de 12 nov. 20009 procurorul a adoptat ordonanța

cu nr. 269/P/2009 (care se contestă prin plângerea ce face obiectul cauzei de

față), prin care a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații

reclamați, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. - faptele imputate nu

există.

S-a constatat că

intimatele au acționat în conformitate cu atribuțiile lor de serviciu, iar

reformarea unor hotărâri judecătorești nu se poate realiza pe calea unor

plângeri penale îndreptate împotriva judecătorilor care au pronunțat hotărârile

respective.

În adevăr, fapta de

abuz în serviciu presupune neîndeplinirea de către funcționarul public, cu

știință, a unui act pe care trebuie să-l îndeplinească, în baza atribuțiunilor

sale, ori îndeplinirea lui în mod defectuos.

Hotărârile

judecătorești depuse în copii xerox la dosarul cauzei conțin toate temeiurile

de fapt și de drept, cum și probele pe care ele s-au fundamentat, neexistând

niciun indiciu că, prin pronunțarea lor, a fost cauzată o vătămare intereselor

legale ale persoanei vătămate.

Împrejurarea că

aceste hotărâri îi sunt favorabile numai în parte petentei și că o nemulțumesc

nu poate atrage răspunderea penală a magistraților care le-au pronunțat, în

temeiul legii.

Împotriva sentinței

penale nr. 47/F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, în termen legal,

a declarat recurs petiționara D.L., solicitând casarea acesteia, admiterea

plângerii, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale față de intimate pentru faptele reclamate.

Petiționara mai arată

că solicită tragerea la răspundere penală și a membrilor Comisiei locale de

fond funciar Stâlpeni, jud. Argeș și a membrilor Comisiei județene de fond

funciar Argeș, care au pronunțat decizii nelegale privind reconstituirea

dreptului său de proprietate.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalt Curte reține că recursul este nefondat pentru considerente

ce urmează:

Petiționara D.L. a

avut pe rolul Judecătoriei Câmpulung dosarul nr. 3650/205/2006, soluționat de

intimata Gheorghe Maria prin sentința civilă nr. 247 din 7 februarie 2007 prin

care a admis în parte plângerea în contradictoriu cu intimatele Comisia

județeană de fond funciar Argeș și Comisia locală de fond funciar Stâlpeni,

modificând hotărârea Comisiei județene nr. 77/2006 cu privire la petiționară,

căreia i-a fost reconstituit dreptul la proprietate pentru suprafețele de 5000

mp, 1262 mp și 3750 mp, conform schiței întocmită de expert inginer P.I.

Prin aceeași sentință

s-a respins plângerea petiționarei cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenului pădure.

Recursul declarat de

petiționară împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat prin decizia

civilă nr. 913/R din 5 iulie 2007 a Tribunalului Argeș pronunțată de intimatele

V.E., B.M. și C.E.M.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii sau probe în sensul

comiterii infracțiunilor reclamate sau a altor infracțiuni de către intimate cu

ocazia soluționării celor două dosare.

Judecătorii și-au

întemeiat soluțiile pe probele administrate în cauză, motivându-le

corespunzător în fapt și în drept, fără a aduce în acest fel vreo vătămare

intereselor legale ale petiționarei.

Împrejurarea că petiționara este

nemulțumită de hotărârile pronunțate nu poate atrage răspunderea penală a

judecătorilor care au soluționat cauzele respective, iar formularea unor

plângeri penale împotriva acestora nu conduce la reformarea hotărârilor ce sunt

supuse numai căilor de atac prevăzute de lege.

În ceea ce privește tragerea la

răspundere penală a membrilor celor două comisii de fond funciar, urmează a se

observa că prin ordonanța atacată s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la

aceștia și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Câmpulung.

Or, soluția de disjungere nu este

supusă cenzurii instanței în procedura prevăzută de disp. art. 278

1

C.

proc. pen., ci numai cea de netrimitere în judecată.

Față de considerentele expuse, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalt Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara D.L. împotriva sentinței penale nr. 47/F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 septembrie 2010.