ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3047/2010

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47/F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.L., împotriva ordonanței nr. 269/P/2009 din 12 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că l a data de 24 iunie 2009, persoana vătămată D.L. a depus, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, plângere penală împotriva făptuitorilor: M.G. - judecătoare la Judecătoria Câmpulung, E.V., M.B. și M.C.E. - judecătoare la Tribunalul Argeș, solicitând condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor și, respectiv, de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen.

Se susține de către persoana vătămată că prima făptuitoare, prin pronunțarea sentinței civile nr. 246 din 07 februarie 2007, a admis cererea pe care aceasta o promovase, de reconstituire a dreptului său de proprietate, cu ignorarea concluziilor formulate în raportul de expertiză efectuat în acea cauză, referitoare la terenul acoperit cu vegetație forestieră. În ce le privește pe celelalte trei făptuitoare, acestea s-au pronunțat asupra cererii de recurs cu care petiționara a învestit Tribunalul Argeș, ce a fost declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, și au respins acest recurs. Persoana vătămată consideră un abuz această soluție, prin aceea că judecătorii instanței de control judiciar nu au ținut seama de concluziile aceluiași raport de expertiză, din care rezulta fără echivoc faptul că era îndreptățită a-i fi reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3,7 ha.

Tot astfel, cele trei făptuitoare au stăruit, în opinia petentei, în comportamentul lor abuziv, îngrădindu-i acesteia drepturile sale constituționale, prin respingerea contestației în anulare împotriva deciziei penale, cum și a cererii de revizuire. După efectuarea actelor premergătoare, la data de 12 nov. 20009 procurorul a adoptat ordonanța cu nr. 269/P/2009 (care se contestă prin plângerea ce face obiectul cauzei de față), prin care a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații reclamați, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. - faptele imputate nu există. S-a constatat că intimatele au acționat în conformitate cu atribuțiile lor de serviciu, iar reformarea unor hotărâri judecătorești nu se poate realiza pe calea unor plângeri penale îndreptate împotriva judecătorilor care au pronunțat hotărârile respective.

În adevăr, fapta de abuz în serviciu presupune neîndeplinirea de către funcționarul public, cu știință, a unui act pe care trebuie să-l îndeplinească, în baza atribuțiunilor sale, ori îndeplinirea lui în mod defectuos. Hotărârile judecătorești depuse în copii xerox la dosarul cauzei conțin toate temeiurile de fapt și de drept, cum și probele pe care ele s-au fundamentat, neexistând niciun indiciu că, prin pronunțarea lor, a fost cauzată o vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate. Împrejurarea că aceste hotărâri îi sunt favorabile numai în parte petentei și că o nemulțumesc nu poate atrage răspunderea penală a magistraților care le-au pronunțat, în temeiul legii.

Împotriva sentinței penale nr. 47/F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, în termen legal, a declarat recurs petiționara D.L., solicitând casarea acesteia, admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimate pentru faptele reclamate. Petiționara mai arată că solicită tragerea la răspundere penală și a membrilor Comisiei locale de fond funciar Stâlpeni, jud. Argeș și a membrilor Comisiei județene de fond funciar Argeș, care au pronunțat decizii nelegale privind reconstituirea dreptului său de proprietate. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalt Curte reține că recursul este nefondat pentru considerente ce urmează: Petiționara D.L. a avut pe rolul Judecătoriei Câmpulung dosarul nr. 3650/205/2006, soluționat de intimata Gheorghe Maria prin sentința civilă nr. 247 din 7 februarie 2007 prin care a admis în parte plângerea în contradictoriu cu intimatele Comisia județeană de fond funciar Argeș și Comisia locală de fond funciar Stâlpeni, modificând hotărârea Comisiei județene nr. 77/2006 cu privire la petiționară, căreia i-a fost reconstituit dreptul la proprietate pentru suprafețele de 5000 mp, 1262 mp și 3750 mp, conform schiței întocmită de expert inginer P.I. Prin aceeași sentință s-a respins plângerea petiționarei cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pădure.

Recursul declarat de petiționară împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat prin decizia civilă nr. 913/R din 5 iulie 2007 a Tribunalului Argeș pronunțată de intimatele V.E., B.M. și C.E.M. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii sau probe în sensul comiterii infracțiunilor reclamate sau a altor infracțiuni de către intimate cu ocazia soluționării celor două dosare. Judecătorii și-au întemeiat soluțiile pe probele administrate în cauză, motivându-le corespunzător în fapt și în drept, fără a aduce în acest fel vreo vătămare intereselor legale ale petiționarei. Împrejurarea că petiționara este nemulțumită de hotărârile pronunțate nu poate atrage răspunderea penală a judecătorilor care au soluționat cauzele respective, iar formularea unor plângeri penale împotriva acestora nu conduce la reformarea hotărârilor ce sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege.

În ceea ce privește tragerea la răspundere penală a membrilor celor două comisii de fond funciar, urmează a se observa că prin ordonanța atacată s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la aceștia și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung. Or, soluția de disjungere nu este supusă cenzurii instanței în procedura prevăzută de disp. art. 278 1 C. proc. pen., ci numai cea de netrimitere în judecată. Față de considerentele expuse, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalt Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.L. împotriva sentinței penale nr. 47/F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2010.