ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8438/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul G.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin primar general, obligarea acestuia la emiterea unei oferte de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului-teren în suprafață de 0,3827 ha, înscris în CF Cluj, precum și la emiterea dispoziției de restituire prin echivalent. Prin Sentința civilă nr. 752 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant și, în consecință, a fost obligat pârâtul să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri pentru imobilul teren " grădină la Breaza " , în suprafață de 3827 mp, înscris în C.F.

Cluj, despăgubiri ce se vor stabili și plăti conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. A fost obligat pârâtul să înainteze dosarul aferent Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. S-a respins petitul de obligare la emiterea unei oferte de restituire în echivalent.

În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că restituirea în natură, respectiv în echivalent, nefiind posibilă, reclamantul este îndreptățit, potrivit dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, la acordarea de despăgubiri, acțiunea acestuia fiind întemeiată doar în parte, în sensul obligării pârâtului la emiterea unei dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 3827 mp., " Grădină la Breaza " înscris în CF Cluj, despăgubiri ce se vor stabili și plăti conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Întrucât, potrivit dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor îi revine sarcina de a stabili cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul, a fost obligat pârâtul să înainteze dosarul aferent Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Față de lipsa terenurilor care să poată fi oferite în compensare, tribunalul a respins petitul de obligare a pârâtului la emiterea unei oferte de restituire în echivalent. Prin Decizia nr. 356/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a fost admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin primar împotriva hotărârii primei instanțe și a fost schimbată sentința pronunțată la fond, în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamant. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamantul a notificat Primăria municipiului Cluj-Napoca, în data de 14 februarie 2002, solicitând măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul teren care a aparținut autorilor săi, identificat cu nr. top x în CF Cluj.

Curtea de apel a constatat, însă, ca fiind certă împrejurarea că dosarul întocmit în baza acestei notificări, identificat cu nr. 3154/2002, a fost transmis, din oficiu, spre competentă soluționare, comisiei locale de fond funciar, apreciindu-se că se verifică ipoteza art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul era situat în extravilanul localității, în momentul preluării abuzive și acela al notificării. Totodată, cererea reclamantului de repunere în drepturi a fost soluționată de către Comisia municipală de fond funciar Cluj-Napoca, printr-o hotărâre pronunțată în data de 18 februarie 2009, care îi recunoaște dreptul la reconstituirea proprietății, însă pe un amplasament diferit de acela al vechii proprietăți, cu motivarea că pentru imobilul preluat abuziv au fost emise titluri de proprietate în favoarea unor terți, necontestate.

De altfel, ulterior acestui moment, reclamantul se adresează exclusiv comisiei de fond funciar în procedura de acordare a unui alt teren în echivalent. Instanța de apel a concluzionat că terenul care face obiectul dreptului litigios nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, obținerea măsurilor reparatorii în echivalent fiind posibilă numai în cadrul procedurii specifice Legii fondului funciar, în temeiul căreia a fost emisă, de altfel, o hotărâre de soluționare a cererii de restituire în natură. Prin urmare, în mod greșit Tribunalul a apreciat că este întemeiată acțiunea reclamantului, soluționând-o favorabil, prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 unei situații de fapt în realitate exclusă de sub incidența acestei legi speciale reparatorii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.B., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că reclamantul nu a depus mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, singurul demers fiind notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Se mai arată că, în condițiile în care terenul nu mai poate fi restituit în natură, aspect dovedit cu ocazia administrării probelor în fața instanței de fond, și nu există terenuri echivalente din punct de vedere valoric, singura măsură reparatorie de care poate beneficia reclamantul este acordarea de despăgubiri bănești. În fine, recurentul mai arată că promovarea unei noi acțiuni având același obiect, dar întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, ar avea aceeași finalitate, raportat la starea de fapt.

Analizând recursul prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prin notificarea înregistrată în 14 februarie 2002 de către Biroul executorului judecătoresc C.M., reclamantul G.B., în calitate de moștenitor legal al coproprietarilor G.I., G.B.W. și H.I., născută G., a solicitat Primăriei municipiului Cluj-Napoca restituirea terenului situat în Cluj-Napoca, locul denumit " Breaza " , identificat cu nr. top x în CF Cluj, în limitele cotei de 2/3 părți, ceea ce înseamnă 7655 mp. teren, din suprafața totală de 11483 mp. Notificarea reclamantului, împreună cu dovezile anexate, a fost transmisă, în vederea soluționării, Comisiei municipale Cluj-Napoca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. V din Titlul I al Legii nr. 247/2005.

Prin adresa din 19 februarie 2009, Serviciul administrare fond funciar și registru agricol Cluj a comunicat reclamantului faptul că notificarea a fost analizată în ședința de fond funciar din data de 18 februarie 2009, Comisia municipală Cluj-Napoca hotărând ca restituirea dreptului de proprietate să se facă pe alt amplasament, aflat la dispoziția comisiei locale de fond funciar, teren identificat cu nr. top z, întrucât asupra terenului solicitat au fost emise opt titluri de proprietate în favoarea altor persoane, reconstituirea pe vechiul amplasament nefiind astfel posibilă. Prin răspunsul formulat la data de 09 martie 2009, adresat Serviciului administrare fond funciar și registru agricol, reclamantul a acceptat măsuri reparatorii în echivalent pentru livada din Breaza, în suprafață de 3827 mp., nr. top x, CF Cluj, solicitând însă un teren echivalent valoric, criteriu pe care terenul oferit în schimb de comisie, parcela cu nr. top z, nu îl realizează.

Prin adresa din 11 ianuarie 2010, emisă de Serviciul de administrare fond funciar și registru agricol Cluj-Napoca, se precizează că dosarul reclamantului nu a fost soluționat în condițiile Legii nr. 10/2001, ci în baza legilor fondului funciar. Aceeași precizare a fost făcută și prin adresa din 15 aprilie 2010 trimisă primei instanțe, în sensul că Dosarul intern nr. 3154, depus de reclamant la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a fost soluționat de către Comisia de fond funciar, în data de 18 februarie 2009, iar hotărârea acestei comisii a fost comunicată reclamantului prin adresa din 19 februarie 2009, hotărâre ce nu a fost contestată.

Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localității la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare. În raport de situația de fapt astfel stabilită, curtea de apel a constatat că terenul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, ci sub incidența legii fondului funciar, făcând în acest sens, aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată. Așadar, cum în cauză obiectul cererii de restituire îl constituie un teren de natura celor enumerate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, soluția pronunțată în cauză de instanța de apel este legală, urmând a fi menținută.

Recurentul are la dispoziție legea specială în materie și anume Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, fiind obligat să urmeze procedura specială a acestei legi. De altfel, urmează a se observa că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Având în vedere aceste considerente, raportat la dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva Deciziei nr. 356/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva Deciziei nr. 356/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.