ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8438/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 26 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului Cluj,

reclamantul G.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

Cluj-Napoca, prin primar general, obligarea acestuia la emiterea unei oferte de

restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului-teren în suprafață

de 0,3827 ha, înscris în CF Cluj, precum și la emiterea dispoziției de

restituire prin echivalent.

Prin Sentința civilă

nr. 752 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în

parte acțiunea precizată formulată de reclamant și, în consecință, a fost

obligat pârâtul să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de

despăgubiri pentru imobilul teren

"

grădină la Breaza

"

, în suprafață de

3827 mp, înscris în C.F. Cluj, despăgubiri ce se vor stabili și plăti conform

Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

A fost obligat

pârâtul să înainteze dosarul aferent Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

S-a respins petitul

de obligare la emiterea unei oferte de restituire în echivalent.

În motivarea

sentinței, tribunalul a reținut că restituirea în natură, respectiv în

echivalent, nefiind posibilă, reclamantul este îndreptățit, potrivit

dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, la acordarea de despăgubiri,

acțiunea acestuia fiind întemeiată doar în parte, în sensul obligării pârâtului

la emiterea unei dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri

pentru imobilul teren în suprafață de 3827 mp.,

"

Grădină la Breaza

"

înscris în CF Cluj,

despăgubiri ce se vor stabili și plăti conform Titlului VII al Legii nr.

247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

Întrucât, potrivit

dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, Comisie Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor îi revine sarcina de a stabili cuantumul

despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul, a fost obligat pârâtul să

înainteze dosarul aferent Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Față de lipsa

terenurilor care să poată fi oferite în compensare, tribunalul a respins

petitul de obligare a pârâtului la emiterea unei oferte de restituire în

echivalent.

Prin Decizia nr.

356/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, a fost admis apelul declarat de

pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin primar împotriva hotărârii primei instanțe

și a fost schimbată sentința pronunțată la fond, în sensul că a fost respinsă

ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.

În considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamantul a

notificat Primăria municipiului Cluj-Napoca, în data de 14 februarie 2002,

solicitând măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul teren

care a aparținut autorilor săi, identificat cu nr. top x în CF Cluj.

Curtea de apel a

constatat, însă, ca fiind certă împrejurarea că dosarul întocmit în baza

acestei notificări, identificat cu nr. 3154/2002, a fost transmis, din oficiu,

spre competentă soluționare, comisiei locale de fond funciar, apreciindu-se că

se verifică ipoteza art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul era situat

în extravilanul localității, în momentul preluării abuzive și acela al

notificării.

Totodată, cererea

reclamantului de repunere în drepturi a fost soluționată de către Comisia

municipală de fond funciar Cluj-Napoca, printr-o hotărâre pronunțată în data de

18 februarie 2009, care îi recunoaște dreptul la reconstituirea proprietății,

însă pe un amplasament diferit de acela al vechii proprietăți, cu motivarea că

pentru imobilul preluat abuziv au fost emise titluri de proprietate în favoarea

unor terți, necontestate.

De altfel, ulterior

acestui moment, reclamantul se adresează exclusiv comisiei de fond funciar în procedura

de acordare a unui alt teren în echivalent.

Instanța de apel a

concluzionat că terenul care face obiectul dreptului litigios nu intră sub

incidența Legii nr. 10/2001, obținerea măsurilor reparatorii în echivalent

fiind posibilă numai în cadrul procedurii specifice Legii fondului funciar, în

temeiul căreia a fost emisă, de altfel, o hotărâre de soluționare a cererii de

restituire în natură.

Prin urmare, în mod

greșit Tribunalul a apreciat că este întemeiată acțiunea reclamantului,

soluționând-o favorabil, prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 unei

situații de fapt în realitate exclusă de sub incidența acestei legi speciale

reparatorii.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul G.B., invocând motivul de nelegalitate

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului se arată că reclamantul nu a depus mai multe cereri de reconstituire

a dreptului de proprietate, singurul demers fiind notificarea formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Se mai arată că, în

condițiile în care terenul nu mai poate fi restituit în natură, aspect dovedit

cu ocazia administrării probelor în fața instanței de fond, și nu există

terenuri echivalente din punct de vedere valoric, singura măsură reparatorie de

care poate beneficia reclamantul este acordarea de despăgubiri bănești.

În fine, recurentul

mai arată că promovarea unei noi acțiuni având același obiect, dar întemeiată

în drept pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, ar avea aceeași finalitate,

raportat la starea de fapt.

Analizând recursul

prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin notificarea

înregistrată în 14 februarie 2002 de către Biroul executorului judecătoresc

C.M., reclamantul G.B., în calitate de moștenitor legal al coproprietarilor

G.I., G.B.W. și H.I., născută G., a solicitat Primăriei municipiului

Cluj-Napoca restituirea terenului situat în Cluj-Napoca, locul denumit

"

Breaza

"

, identificat cu nr.

top x în CF Cluj, în limitele cotei de 2/3 părți, ceea ce înseamnă 7655 mp.

teren, din suprafața totală de 11483 mp.

Notificarea

reclamantului, împreună cu dovezile anexate, a fost transmisă, în vederea

soluționării, Comisiei municipale Cluj-Napoca pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor, în conformitate cu prevederile art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. V din Titlul I al Legii nr. 247/2005.

Prin adresa din 19

februarie 2009, Serviciul administrare fond funciar și registru agricol Cluj a

comunicat reclamantului faptul că notificarea a fost analizată în ședința de

fond funciar din data de 18 februarie 2009, Comisia municipală Cluj-Napoca

hotărând ca restituirea dreptului de proprietate să se facă pe alt amplasament,

aflat la dispoziția comisiei locale de fond funciar, teren identificat cu nr.

top z, întrucât asupra terenului solicitat au fost emise opt titluri de

proprietate în favoarea altor persoane, reconstituirea pe vechiul amplasament

nefiind astfel posibilă.

Prin răspunsul

formulat la data de 09 martie 2009, adresat Serviciului administrare fond

funciar și registru agricol, reclamantul a acceptat măsuri reparatorii în

echivalent pentru livada din Breaza, în suprafață de 3827 mp., nr. top x, CF

Cluj, solicitând însă un teren echivalent valoric, criteriu pe care terenul

oferit în schimb de comisie, parcela cu nr. top z, nu îl realizează.

Prin adresa din 11

ianuarie 2010, emisă de Serviciul de administrare fond funciar și registru

agricol Cluj-Napoca, se precizează că dosarul reclamantului nu a fost

soluționat în condițiile Legii nr. 10/2001, ci în baza legilor fondului

funciar.

Aceeași precizare a

fost făcută și prin adresa din 15 aprilie 2010 trimisă primei instanțe, în

sensul că Dosarul intern nr. 3154, depus de reclamant la Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001, a fost soluționat de către Comisia de fond

funciar, în data de 18 februarie 2009, iar hotărârea acestei comisii a fost

comunicată reclamantului prin adresa din 19 februarie 2009, hotărâre ce nu a

fost contestată.

Potrivit

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența prezentei

legi terenurile situate în extravilanul localității la data preluării abuzive

sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat

prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

În raport de situația

de fapt astfel stabilită, curtea de apel a constatat că terenul în litigiu nu

intră sub incidența Legii nr. 10/2001, ci sub incidența legii fondului funciar,

făcând în acest sens, aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, republicată.

Așadar, cum în cauză

obiectul cererii de restituire îl constituie un teren de natura celor enumerate

în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, soluția pronunțată în cauză de

instanța de apel este legală, urmând a fi menținută. Recurentul are la

dispoziție legea specială în materie și anume Legea nr. 18/1991 cu modificările

și completările ulterioare, fiind obligat să urmeze procedura specială a

acestei legi.

De altfel, urmează a

se observa că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al Legii

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 terenurile al căror regim juridic este

reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea

nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole și forestiere. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Având în vedere

aceste considerente, raportat la dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva

Deciziei nr. 356/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva Deciziei nr. 356/A din 10

decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2011.