ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3080/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul B.E.A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Autoritatea Națională a Vămilor București a solicitat anularea Raportului de evaluare, comunicat în data de 26 ianuarie 2010, în temeiul prev. art. 18, alin. (1), din Legea nr. 554/2004 , act prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător", de către D.J.A.O.V. Arad, act prin care trebuia să i se acorde „calificativul final", de către D.R.A.O.V.

Timișoara; anularea Adresei nr. 8746 din 23 februarie 2010 a Autorității Naționale a Vămilor act prin care i s-a comunicat că i s-a admis Contestația înregistrată sub nr. 7189 din anul 2010; obligarea intimatelor la refacerea și comunicarea Raportului de evaluare raport care, în urma evaluării finale, să conțină calificativul final de evaluare a performanțelor profesionale individuale; repararea pagubei cauzate prin actele nelegale atacate, obligarea intimatelor la plata unor daune morale, în cuantum de 5.000 Euro, cu titlu de prejudiciu decurgând din atingerea onoarei, reputației, demnității și prestigiului, în temeiul art. 18, alin. (3) din Lege; obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, constând din taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Prin întâmpinare Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică. p ârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin sentința civilă nr. 402 din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală București, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.E.A.

în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Autoritatea Națională a Vămilor București, a dispus anularea Raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale reclamantului pe anul 2009 și anularea adresei nr. 8746 din 23 februarie 2010 emisă de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București, a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București la refacerea Raportului de evaluare a reclamantului pe anul 2009 și comunicarea acestuia reclamantului, a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București la 1000 lei daune morale și 4,3 lei cheltuieli de judecată și a respins în rest acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală București, este întemeiată, având în vedere că actele administrative a căror anulare se solicită de către reclamant, respectiv Raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale reclamantului pe anul 2009 și adresa nr. 8746 din 23 februarie 2010 sunt emise de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București și nu pot genera obligații în sarcina Agenției Naționale de Administrare Fiscala, Autoritatea Naționala a Vămilor fiind singura instituție în măsură să formuleze apărări cu privire la actele proprii. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 108 alin. (3) lit. a) din H.G.

611/2008. Astfel, s-a apreciat că din modalitatea de evaluare a reclamantului nu reiese că acesta a fost evaluat pe perioada de până și de după modificarea raporturilor de serviciu, când atribuțiile acestuia nu erau identice.

Instanța de fond a mai considerat că evaluarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114, din aceeași H.G., în sensul că nu s-au respectat cele trei etape ale procedurii evaluării finale, respectiv completarea raportului de evaluare de către evaluator, interviul și contrasemnarea raportului de evaluare . Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București a fost obligată la plata către reclamant și a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale, cuantificate ca urmare a reparării prejudiciului adus prin atingerea onoarei, reputației, demnității și prestigiului acestuia, iar instanța de fond a considerat că acesta este îndreptățit a primi suma de 1000 lei reprezentând daune morale, pentru repararea prejudiciului moral suferit, considerând că daunele morale în cuantum de 5.000 EURO solicitate de reclamant sunt exagerate, raportat și la situația financiară de criză.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București în calitate de emitentă a actelor contestate și anulate, aflată în culpă procesuală, a fost obligată la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că soluția instanței de fond este criticabilă, instanța de judecată evaluând probele în mod părtinitor și fără să țină seama de evoluția situației care a determinat emiterea actului administrativ contestat respectiv (adresa de evaluare nr.8746/23 februarie 2010) considerând că, în cauză, calificativul privind evaluarea activității acestuia este nereal și subiectiv, neavând legătură cu performantele individuale reale ale reclamantului.

Astfel, recurenta consideră că prin soluția pronunțată, instanța s-a substituit evaluatorului apreciind în mod nejustificat calificativul acordat acestuia cu toate că autoritatea vamală a ținut cont la evaluarea performantelor profesionale individuale de criteriile prevăzute de lege corelând obiectiv activitatea funcționarului public și cerințele funcției publice prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele obținute în mod efectiv de acesta. Recurenta mai precizează că evaluarea s-a efectuat în concordanță cu prevederile legale care se regăsesc și în modul de completare a formularului de evaluare, formular care stabilește în mod clar persoana care evaluează (directorul coordonator al D.J.A.O.V.

Arad) și funcționarul public care contrasemnează (directorul coordonator al D.R.A.O.V. Timișoara ). Procedura de evaluare a performantelor individuale ale funcționarilor publici se aplică fiecărui funcționar public, în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuțiilor prevăzute în fișa postului. Se mai arată că prin Ordinul Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1335/23 mai 2009, începând cu data de 23 mai 2009 reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct la D.J.A.O.V. Arad și cu aceeași dată a fost numit în funcția publică de conducere de șef la Biroul Autorizări din cadrul aceleiași entității.

Deși pentru perioada de 23 mai 2009 și până la data de 25 ianuarie 2010 reclamantului nu i-a fost întocmită fișa postului, respectiv nu i-au fost stabilite obiectivele individuale de evaluare a performantelor profesionale de către șeful ierarhic superior acesta avea obligația respectării și îndeplinirii atribuțiilor și sarcinilor generale și specifice corespunzătoare funcției în care a fost numit. Recurenta mai susține că exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public pentru eficientizarea activității deci nu constituie o promovare în sensul dezvoltării carierei funcționarului public, astfel aceasta se realizează pentru a beneficia funcționarul public de drepturile funcției pe care o ocupă temporar.

Exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile de studii și de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea funcției publice. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 26 ianuarie 2010 reclamantului i s-a prezentat Raportul de evaluare pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009, prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător". Reclamantul s-a adresat conducerii D.J.A.O.V.

Arad cu cererea nr. 823, prin care a solicitat să i se comunice raportul de evaluare, respectiv calificativul final al evaluării, însă nu a primit nici un răspuns. La data de 29 ianuarie 2010, s-a adresat D.J.A.O.V. Arad cu cererea nr. 912, prin care a solicitat să i se comunice raportul de evaluare conținând calificativul final. Împotriva rezultatului evaluării performanțelor profesionale individuale notate cu calificativul „ satisfăcător" pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009 de către șeful sau ierarhic reclamantul a formulat contestație care a fost soluționată favorabil de A.N.V. București.

î n urma analizării raportului de evaluare și a referatelor întocmite de evaluator și contrasemnatar calificativul satisfăcător a fost înlocuit cu calificativul „bine", autoritatea vamală aducându-i reclamantului la cunoștință cu adresa nr. 8746 din 23 februarie 2010 faptul că în urma analizării raportului de evaluare și a referatelor întocmite de evaluator și contrasemnatar i se acordă calificativul „bine”. În conformitate cu prevederile Ordinului Vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 1335 din 23 mai 2009, începând cu data de 23 mai 2009 reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct la D.J.A.O.V. Arad și cu aceeași dată a fost numit în funcția publică de conducere de șef la Biroul Autorizări din cadrul aceleiași entității.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că elaborarea Raportului de evaluare s-a făcut cu încălcarea prevederile art. 107, alin. (1), din HG nr. 611/2008, în sensul că evaluatorul-persoana care coordonează activitatea funcționarului public supus evaluării - nu este funcționar public, făcând parte din categoria personalului contractual. De asemenea, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte consideră că evaluarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 114, din H.G. nr. 611/2008, nefiind respectate cele trei etape ale procedurii evaluării finale, respectiv completarea raportului de către evaluator, interviul și contrasemnarea raportului de evaluare . Instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că au fost încălcate și dispozițiile art. 108 alin. (3) lit. a) din H.G.

611/2008. Înalta Curte constată că din modalitatea de evaluare a reclamantului nu reiese că acesta a fost evaluat pe perioada de până și de după modificarea raporturilor de serviciu, când atribuțiile acestuia nu erau identice, după cum nu reiese nici faptul că la obținerea calificativului anual s-a avut în vedere și calificativul obținut înainte de modificarea raporturilor de serviciu, așa cum prevede teza finală a art. 108 alin. (3) lit. a) din H.G. 611/2008. Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se face prin corelarea obiectivă dintre activitatea funcționarului public și cerințele funcției publice și aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale individuale, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele obținute în mod efectiv, criterii ce nu au fost avut în vedere de către pârâtă, în cauză reclamantului-intimat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că evaluarea reclamantului nu s-a efectuat în concordanță cu prevederile legale, iar instanța de fond în mod corect a reținut că, în cauză, calificativul acordat acestuia, privind evaluarea activității acestuia, este nereal. Așa fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara împotriva sentinței civile nr. 402 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.