ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3080/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul

B.E.A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală

București și Autoritatea Națională a Vămilor București a solicitat anularea

Raportului de evaluare, comunicat în data de 26 ianuarie 2010, în temeiul prev.

art. 18, alin. (1), din Legea nr. 554/2004 , act prin care i s-a acordat

calificativul „satisfăcător", de către D.J.A.O.V. Arad, act prin care

trebuia să i se acorde „calificativul final", de către D.R.A.O.V. Timișoara;

anularea Adresei nr. 8746 din 23 februarie 2010 a Autorității Naționale a

Vămilor act prin care i s-a comunicat că i s-a admis Contestația înregistrată

sub nr. 7189 din anul 2010; obligarea intimatelor la refacerea și comunicarea

Raportului de evaluare raport care, în urma evaluării finale, să conțină

calificativul final de evaluare a performanțelor profesionale individuale;

repararea pagubei cauzate prin actele nelegale atacate, obligarea intimatelor

la plata unor daune morale, în cuantum de 5.000 Euro, cu titlu de prejudiciu

decurgând din atingerea onoarei, reputației, demnității și prestigiului, în

temeiul art. 18, alin. (3) din Lege; obligarea intimatelor la plata

cheltuielilor de judecată, constând din taxă judiciară de timbru și onorariu

avocațial.

Prin întâmpinare

Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a solicitat

respingerea acțiunii ca netemeinică.

p

ârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală București, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Prin sentința civilă

nr. 402 din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală București, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul B.E.A. în contradictoriu cu pârâții Agenția

Națională de Administrare Fiscală București și Autoritatea Națională a Vămilor

București, a dispus anularea Raportului de evaluare a performanțelor

profesionale individuale ale reclamantului pe anul 2009 și anularea adresei nr.

8746 din 23 februarie 2010 emisă de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor

București, a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București la refacerea

Raportului de evaluare a reclamantului pe anul 2009 și comunicarea acestuia

reclamantului, a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București la

1000 lei daune morale și 4,3 lei cheltuieli de judecată și a respins în rest

acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că

excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare

Fiscală București, este întemeiată, având în vedere că actele administrative a

căror anulare se solicită de către reclamant, respectiv Raportul de evaluare a

performanțelor profesionale individuale ale reclamantului pe anul 2009 și

adresa nr. 8746 din 23 februarie 2010 sunt emise de pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor București și nu pot genera obligații în sarcina Agenției

Naționale de Administrare Fiscala, Autoritatea Naționala a Vămilor fiind

singura instituție în măsură să formuleze apărări cu privire la actele proprii.

În ceea ce privește

fondul cauzei, instanța a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 108

alin. (3) lit. a) din H.G. 611/2008.

Astfel, s-a apreciat

că din modalitatea de evaluare a reclamantului nu reiese că acesta a fost

evaluat pe perioada de până și de după modificarea raporturilor de serviciu,

când atribuțiile acestuia nu erau identice.

Instanța de fond a

mai considerat că evaluarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114, din

aceeași H.G., în sensul că nu s-au respectat cele trei etape ale procedurii

evaluării finale, respectiv completarea raportului de evaluare de către

evaluator, interviul și contrasemnarea raportului de evaluare .

Pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor București a fost obligată la plata către reclamant și a

sumei de 1000 lei reprezentând daune morale, cuantificate ca urmare a reparării

prejudiciului adus prin atingerea onoarei, reputației, demnității și

prestigiului acestuia, iar instanța de fond a considerat că acesta este

îndreptățit a primi suma de 1000 lei reprezentând daune morale, pentru

repararea prejudiciului moral suferit, considerând că daunele morale în cuantum

de 5.000 EURO solicitate de reclamant sunt exagerate, raportat și la situația

financiară de criză.

În baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București în

calitate de emitentă a actelor contestate și anulate, aflată în culpă

procesuală, a fost obligată la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că soluția instanței de fond este criticabilă, instanța de

judecată evaluând probele în

mod părtinitor

și fără să țină seama de evoluția situației care a determinat emiterea actului

administrativ contestat respectiv (adresa de evaluare nr.8746/23 februarie 2010)

considerând

că, în cauză, calificativul privind evaluarea activității

acestuia este nereal și subiectiv, neavând legătură cu performantele

individuale reale ale reclamantului.

Astfel, recurenta

consideră că prin soluția pronunțată, instanța s-a substituit evaluatorului

apreciind în mod nejustificat calificativul acordat acestuia cu toate că

autoritatea vamală a ținut cont la evaluarea performantelor profesionale

individuale de criteriile prevăzute de lege corelând obiectiv activitatea

funcționarului public și cerințele funcției publice prin compararea gradului de

îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele obținute în mod

efectiv de acesta.

Recurenta mai

precizează că evaluarea s-a efectuat în concordanță cu prevederile legale care

se regăsesc și în modul de completare a formularului de evaluare, formular care

stabilește în mod clar persoana care evaluează (directorul coordonator al

D.J.A.O.V. Arad) și

funcționarul public

care contrasemnează (directorul coordonator al D.R.A.O.V. Timișoara ).

Procedura de evaluare

a performantelor individuale ale funcționarilor publici se aplică fiecărui

funcționar public, în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite

în baza atribuțiilor prevăzute în fișa postului.

Se mai arată că prin

Ordinul Vicepreședintelui Agenției Naționale de

Administrare Fiscală nr. 1335/23 mai 2009, începând

cu data de 23 mai 2009

reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director

executiv adjunct la D.J.A.O.V. Arad și cu aceeași dată a fost numit în funcția

publică de conducere de șef la Biroul Autorizări din cadrul aceleiași entității. Deși pentru perioada

de 23 mai 2009 și până

la data de 25 ianuarie 2010 reclamantului nu i-a fost întocmită

fișa

postului, respectiv nu i-au fost stabilite obiectivele individuale de evaluare

a performantelor profesionale de către șeful ierarhic superior acesta avea

obligația respectării și îndeplinirii atribuțiilor și sarcinilor generale și

specifice corespunzătoare funcției în care a fost numit.

Recurenta mai susține

că exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere se

realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public pentru

eficientizarea activității deci nu constituie o promovare în sensul dezvoltării

carierei funcționarului public, astfel aceasta se realizează pentru a beneficia

funcționarul public de drepturile funcției pe care o ocupă temporar.

Exercitarea cu

caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante sau temporar

vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește

condițiile de studii și de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea

funcției publice.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că la data de 26 ianuarie 2010 reclamantului i s-a

prezentat Raportul de evaluare pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie

2009, prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător".

Reclamantul s-a

adresat conducerii D.J.A.O.V. Arad cu cererea nr. 823, prin care a solicitat să

i se comunice raportul de evaluare, respectiv calificativul final al evaluării,

însă nu a primit nici un răspuns. La data de 29 ianuarie 2010, s-a adresat D.J.A.O.V.

Arad cu cererea nr. 912, prin care a solicitat să i se comunice raportul de

evaluare conținând calificativul final.

Împotriva

rezultatului evaluării performanțelor profesionale individuale notate cu

calificativul „ satisfăcător" pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 31

decembrie 2009 de către șeful sau ierarhic reclamantul a formulat contestație

care a fost soluționată favorabil de A.N.V. București.

î

n urma analizării

raportului de evaluare și a referatelor întocmite de evaluator și

contrasemnatar calificativul satisfăcător a fost înlocuit cu calificativul

„bine", autoritatea vamală aducându-i reclamantului la cunoștință cu adresa

nr. 8746 din 23 februarie 2010 faptul că în urma analizării raportului de

evaluare și a referatelor întocmite de evaluator și contrasemnatar i se acordă

calificativul „bine”.

În conformitate cu

prevederile Ordinului Vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 1335 din 23 mai 2009,

începând cu data de 23 mai 2009 reclamantul a fost eliberat din funcția publică

de conducere de director executiv adjunct la D.J.A.O.V. Arad și cu aceeași dată a fost numit în funcția publică de conducere de șef la Biroul Autorizări din cadrul aceleiași entității.

Astfel cum a reținut

și instanța de fond, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond

a apreciat că elaborarea Raportului de evaluare s-a făcut cu încălcarea

prevederile art. 107, alin. (1), din HG nr. 611/2008, în sensul că

evaluatorul-persoana care coordonează activitatea funcționarului public supus

evaluării - nu este funcționar public, făcând parte din categoria personalului

contractual.

De asemenea, în acord

cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte consideră că evaluarea s-a

făcut cu încălcarea prevederilor art. 114, din H.G. nr. 611/2008, nefiind

respectate cele trei etape ale procedurii evaluării finale, respectiv

completarea raportului de către evaluator, interviul și contrasemnarea

raportului de evaluare .

Instanța de control

judiciar apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că au fost

încălcate și dispozițiile art. 108 alin. (3) lit. a) din H.G. 611/2008.

Înalta Curte constată

că din modalitatea de evaluare a reclamantului nu reiese că acesta a fost

evaluat pe perioada de până și de după modificarea raporturilor de serviciu,

când atribuțiile acestuia nu erau identice, după cum nu reiese nici faptul că

la obținerea calificativului anual s-a avut în vedere și calificativul obținut

înainte de modificarea raporturilor de serviciu, așa cum prevede teza finală a

art. 108 alin. (3) lit. a) din H.G. 611/2008.

Evaluarea

performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se face prin

corelarea obiectivă dintre activitatea funcționarului public și cerințele

funcției publice și aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale

individuale, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale

stabilite cu rezultatele obținute în mod efectiv, criterii ce nu au fost avut

în vedere de către pârâtă, în cauză reclamantului-intimat.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că evaluarea reclamantului nu s-a efectuat în concordanță cu prevederile

legale, iar instanța de fond în mod corect a reținut că, în cauză,

calificativul acordat acestuia, privind evaluarea activității acestuia, este

nereal.

Așa fiind, Înalta Curte constată

că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite,

iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va

menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara împotriva sentinței civile nr. 402

din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 26 mai 2011.