ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3410/2011

Asupra recursului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 5 noiembrie 2008, contestatorii I.I.G., M.L.D. și S.I.A., în contradictoriu cu intimatul Primarul General al municipiului București, au solicitat anularea dispozițiilor nr. 7377 din 12 februarie 2007 și nr. 8690 din 28 august 2007, emise de intimat. Prin sentința civilă nr. 59 din data de 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 41670/3/2008, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația. Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii I.I.G., M.L.D. și S.I.A. Prin decizia civilă nr. 13A din 28 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că nu poate fi primită susținerea apelanților, în sensul că hotărârea apelată ar fi nemotivată, prima instanță înscriind în considerentele sentinței argumentele care au condus la pronunțarea soluției inserată în dispozitivul hotărârii.

În ceea ce privește terenul solicitat a fi restituit în natură, în suprafață de 449 mp, fără a se include în acesta terenul de 123 mp, aferent apartamentului 3 și nici 52,02 mp bordura de protecție a blocului nr. 7, este de observat că, potrivit adresei nr. 16955 din 16 februarie 2006 a Primăriei municipiului București - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală, o suprafață de aproximativ 741 mp din terenul de 1300 mp ce a aparținut imobilului din București, sector 4, este afectată de detalii de sistematizare (construcție tip A (P+7-bloc),trotuar protecție, spațiu verde aferent, trotuar pietonal, alee acces beton, etc.), terenul aflându-se într-o zonă constituită din punct de vedere urbanistic (fila 138 dosar fond), în această suprafață regăsindu-se, așa cum rezultă și din raportul de expertiză efectuat la prima instanță, și terenul de 449 mp mai sus menționat.

Faptul că intimatul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză nu prezintă relevanță, în condițiile în care, chiar expertul a precizat că, pentru o decizie de retrocedare, trebuie ținut seama de situația înregistrată la OCPI București privind înscrierea în cadastru și cartea funciară a blocului 7 și care este suprafața de teren atribuită acestui bloc, ori contestatorii nu au depus dovezi și nici nu au solicitat administrarea de probe sub acest aspect. Împotriva menționatei decizii au formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanții-reclamanți I.I.G., M.L.D. și S.I.A., fără a indica temeiul juridic al cererii de recurs.

În dezvoltarea acestuia s-a arătat că e xpertiza tehnică a înlăturat elementele de sistematizare, respectiv suprafața blocului nr. 7 și trotuar de protecție al blocului și a specificat corect că poate fi restituită zona verde din spatele blocului, deoarece intrările și utilitățile blocului nr.7 sunt asigurate prin intrările din B-dul C. Aleea asfaltată și trotuarul de pe lângă aceasta pot fi restituite, deoarece nu servesc la intrările în bloc, la accesul utilităților sau în grădiniță, care are intrarea tot din B-dul C. S-a apreciat că zona verde și aleea asfaltată din spatele blocului, trotuarul de pe lângă aleea asfaltată, în prezent apreciate de Primăria municipiului București ca fiind elemente de sistematizare, pot fi eliminate din planul de sistematizare a zonei.

Totodată, recurenții mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, au dreptul la restituirea terenului în suprafață de 449 mp (din totalul de 871 mp prevăzuți în dispozițiile Primăriei municipiului București), deoarece prin expertiza de specialitate s-a specificat de ce trotuarul (de lângă aleea asfaltată), aleea asfaltată și spațiul verde nu sunt amenajări de utilitate publică. La termenul din 13 aprilie 2011, Înalta Curte a pus în discuție aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., părțile prezente având poziția exprimată în practicaua prezentei decizii.

Analizând cu prioritate această excepție a nulității recursului, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente: Recurenții invocă aspecte legate de modalitatea în care s-a realizat expertiza, cu referire la aspecte de fapt, respectiv la argumentele pentru care expertul a apreciat că suprafața de 449 mp teren poate fi scoasă din domeniul amenajărilor de utilitate publică și restituită în natură recurenților. Deși în cererea de recurs se face referire la dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, iar la cuvântul în susținerea recursului avocatul recurenților a precizat că se încalcă prevederile art. 7, art. 10, art. 11 și art. 21 din Legea nr. 10/2001, recurenții nu explică în ce constă încălcarea acestor texte legale, astfel încât recursul nu poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Nemulțumirile recurenților pornesc de la faptul că instanța nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză pentru a putea face aplicarea art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001 și a restitui în natură suprafața de 449 mp teren. Prin urmare, sunt nemulțumiți de modul în care instanța ar fi interpretat concluziile raportului de expertiză, deci a unei probe din dosar, aspect care nu mai constituie motiv de recurs, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., conform cu care modificarea unei hotărâri se putea cere când s-a realizat o apreciere eronată a probelor. Argumentele aduse în susținerea recursului privesc o descriere a unei situații de fapt, astfel încât nu pot fi încadrate în art. 304 C. proc.

civ., care reglementează limitativ cazurile în care deciziile supuse recursului pot fi cenzurate prin această cale extraordinară de atac. Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. “indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.”. Din interpretarea per a contrario a acestui articol, rezultă că, în cazul în care argumentele aduse în susținerea recursului, nu se circumscriu ipotezelor de nelegalitate menționate în art. 304 C. proc. civ., sancțiunea este nulitatea recursului. Conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

În cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte constată că nu se menționează aspecte care să poată determina invocarea din oficiu a unor motive de ordine publică, astfel încât recursul nu poate fi salvat de la nulitate. În consecință, argumentele aduse în susținerea recursului nu pot fi încadrate în art. 304 C. proc. civ. și nici nu constituie motive de ordine publică, astfel că recursul va fi constat nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanții I.I.G., M.L.D. și S.I.A. împotriva deciziei nr. 13 A din 28 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2011.