ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3410/2011

Asupra recursului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 5 noiembrie 2008,

contestatorii I.I.G., M.L.D. și S.I.A., în contradictoriu cu intimatul Primarul

General al municipiului București, au solicitat anularea dispozițiilor nr. 7377

din 12 februarie 2007 și nr. 8690 din 28 august 2007, emise de intimat.

Prin sentința civilă

nr. 59 din data de 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția

a IV-a civilă, în dosarul nr. 41670/3/2008, a fost respinsă ca neîntemeiată

contestația.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel contestatorii I.I.G., M.L.D. și S.I.A.

Prin decizia civilă

nr. 13A din 28 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca

nefondat, apelul.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că nu poate fi primită susținerea

apelanților, în sensul că hotărârea apelată ar fi nemotivată, prima instanță

înscriind în considerentele sentinței argumentele care au condus la pronunțarea

soluției inserată în dispozitivul hotărârii.

În ceea ce privește

terenul solicitat a fi restituit în natură, în suprafață de 449 mp, fără a se

include în acesta terenul de 123 mp, aferent apartamentului 3 și nici 52,02 mp

bordura de protecție a blocului nr. 7, este de observat că, potrivit adresei

nr. 16955 din 16 februarie 2006 a Primăriei municipiului București - Direcția

Evidență Imobiliară și Cadastrală, o suprafață de aproximativ 741 mp din

terenul de 1300 mp ce a aparținut imobilului din București, sector 4, este

afectată de detalii de sistematizare (construcție tip A (P+7-bloc),trotuar

protecție, spațiu verde aferent, trotuar pietonal, alee acces beton, etc.),

terenul aflându-se într-o zonă constituită din punct de vedere urbanistic (fila

138 dosar fond), în această suprafață regăsindu-se, așa cum rezultă și din

raportul de expertiză efectuat la prima instanță, și terenul de 449 mp mai sus

menționat.

Faptul că intimatul

nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză nu prezintă relevanță, în

condițiile în care, chiar expertul a precizat că, pentru o decizie de

retrocedare, trebuie ținut seama de situația înregistrată la OCPI București privind înscrierea în cadastru și cartea funciară a blocului 7 și care este

suprafața de teren atribuită acestui bloc, ori contestatorii nu au depus dovezi

și nici nu au solicitat administrarea de probe sub acest aspect.

Împotriva menționatei

decizii au formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanții-reclamanți I.I.G.,

M.L.D. și S.I.A., fără a indica temeiul juridic al cererii de recurs.

În dezvoltarea

acestuia s-a arătat că e

xpertiza

tehnică a înlăturat elementele de sistematizare, respectiv suprafața blocului

nr. 7 și trotuar de protecție al blocului și a specificat corect că poate fi

restituită zona verde din spatele blocului, deoarece intrările și utilitățile

blocului nr.7 sunt asigurate prin intrările din B-dul C. Aleea asfaltată și trotuarul

de pe lângă aceasta pot fi restituite, deoarece nu servesc la intrările în

bloc, la accesul utilităților sau în grădiniță, care are intrarea tot din B-dul

C.

S-a apreciat că zona

verde și aleea asfaltată din spatele blocului, trotuarul de pe lângă aleea

asfaltată, în prezent apreciate de Primăria municipiului București ca fiind

elemente de sistematizare, pot fi eliminate din planul de sistematizare a zonei.

Totodată, recurenții mai

arată că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, au

dreptul la restituirea terenului în suprafață de 449 mp (din totalul de 871 mp prevăzuți

în

dispozițiile Primăriei municipiului București), deoarece prin expertiza de specialitate

s-a specificat de ce trotuarul (de lângă aleea asfaltată), aleea asfaltată și

spațiul verde nu sunt amenajări de utilitate publică.

La termenul din 13 aprilie

2011, Înalta Curte a pus în discuție aspectul încadrării criticilor formulate

în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., părțile

prezente având poziția exprimată în practicaua prezentei decizii.

Analizând cu

prioritate această excepție a nulității recursului, datorită caracterului său

peremptoriu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Recurenții

invocă aspecte legate de modalitatea în care s-a realizat expertiza, cu

referire la aspecte de fapt, respectiv la argumentele pentru care expertul a

apreciat că suprafața de 449 mp teren poate fi scoasă din domeniul amenajărilor

de utilitate publică și restituită în natură recurenților.

Deși în

cererea de recurs se face referire la dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea

10/2001, iar la cuvântul în susținerea recursului avocatul recurenților a

precizat că se încalcă prevederile art. 7, art. 10, art. 11 și art. 21 din

Legea nr. 10/2001, recurenții nu explică în ce constă încălcarea acestor texte

legale, astfel încât recursul nu poate fi încadrat în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Nemulțumirile

recurenților pornesc de la faptul că instanța nu a avut în vedere concluziile

raportului de expertiză pentru a putea face aplicarea art. 10 alin. (2) al

Legii nr. 10/2001 și a restitui în natură suprafața de 449 mp teren. Prin

urmare, sunt nemulțumiți de modul în care instanța ar fi interpretat

concluziile raportului de expertiză, deci a unei probe din dosar, aspect care

nu mai constituie motiv de recurs, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C.

proc. civ., conform cu care modificarea unei hotărâri se putea cere când s-a

realizat o apreciere eronată a probelor.

Argumentele

aduse în susținerea recursului privesc o descriere a unei situații de fapt,

astfel încât nu pot fi încadrate în art. 304 C. proc. civ., care reglementează

limitativ cazurile în care deciziile supuse recursului pot fi cenzurate prin

această cale extraordinară de atac.

Potrivit

art. 306 alin. (3) C. proc. civ. “indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.”.

Din

interpretarea per a contrario a acestui articol, rezultă că, în cazul în care argumentele

aduse în susținerea recursului, nu se circumscriu ipotezelor de nelegalitate

menționate în art. 304 C. proc. civ., sancțiunea este nulitatea recursului.

Conform

art. 306 alin. (2) C.

proc. civ. motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța

de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

În

cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte constată că nu se menționează aspecte

care să poată determina invocarea din oficiu a unor motive de ordine publică,

astfel încât recursul nu poate fi salvat de la nulitate.

În

consecință, argumentele aduse în susținerea recursului nu pot fi încadrate în

art. 304 C. proc. civ. și nici nu constituie motive de ordine publică, astfel

că recursul va fi constat nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanții I.I.G., M.L.D. și S.I.A. împotriva deciziei nr. 13 A

din 28 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 aprilie 2011.