ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3621/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 9 decembrie 2009, reclamantul R.A. a chemat în judecată Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând obligarea pârâtului să-i soluționeze cererea înregistrată la 6 octombrie 2009 și să-i răspundă în termen de 30 de zile sub sancțiunea plății unor daune cominatorii. S-a cerut de asemenea, obligarea pârâtului la comunicarea documentelor pe baza cărora s-a înscris mențiunea „acțiune în anulare marcă” și care au condus la modificarea poziției instituției în raport de mărcile reclamantului. În motivarea cererii, s-a învederat că s-au solicitat lămuriri cu privire la achiesarea de către pârât la acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 42210/3/2007, intentată împotriva reclamantului , prin care se cerea anularea mărcilor acestuia.

Reclamantul a precizat că pârâtul a refuzat să răspundă cererii ce i-a fost adresată, aducând grave prejudicii drepturilor deținute în calitate de titular al mărcilor Baumix. Prin sentința civilă nr. 3837 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată din oficiu și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că documentele solicitate vizează susțineri ale pârâtului consemnate în concluziile scrise depuse într-o altă cauză, ce nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ, astfel încât nu se poate reține existența unui refuz nejustificat. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că instanța a greșit, reținând inadmisibilitatea acțiunii și în raport de petitul privind obligarea pârâtului de a comunica decizia în baza căreia s-a dispus înscrierea în Registrul Național al Mărcilor a mențiunii „acțiune în anulare marcă”. Sub acest aspect, reclamantul a arătat că pentru înscrierea acelei mențiuni era obligatorie emiterea unei decizii, ce constituie un act administrativ a cărui legalitate poate fi cenzurată potrivit Legii nr. 554/2004. Or, s-a mai precizat de către reclamant, pârâtul a refuzat să-i comunice decizia, ceea ce reprezintă refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în termenul legal de 30 de zile. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel cum a reținut instanța de fond, prevederile Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și ale Regulamentului de aplicare a legii, aprobat prin H.G. nr. 833/1998, reprezintă dispoziții cu caracter special privind domeniul protecției mărcilor. Solicitarea reclamantului de a fi cenzurată, pe calea contenciosului administrativ, poziția manifestată de pârât în litigiul aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, consemnată în concluziile scrise depuse, a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă. Astfel, în acea cauză, pârâtul a fost citat în calitatea prevăzută de art. 82 din Legea nr. 84/1998, în vederea furnizării informațiilor și actelor necesare soluționării litigiului, punctul de vedere exprimat în notele scrise neputând fi atacat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Referitor la petitul privind obligarea pârâtului de a comunica reclamantului decizia privind înscrierea în Registrul Național al Mărcilor a mențiunii existenței unei acțiuni în anulare marcă, nu a rezultat că a fost emisă o astfel de decizie de către directorul general al OSIM. Astfel cum a arătat pârâtul, înscrierea acelei mențiuni reprezintă o operațiune procedurală întemeiată pe prevederile regulamentului aprobat prin H.G. nr. 833/1998, în vederea asigurării transparenței situației juridice a oricărei mărci. În aceste împrejurări, nu constituie refuz nejustificat, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 poziția manifestată de pârât privind solicitările reclamantului, acțiunea fiind în mod corect respinsă ca inadmisibilă.

În consecință, criticile aduse sentinței nefiind întemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinței nr. 3837 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.