ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3621/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 9 decembrie 2009, reclamantul R.A. a chemat în judecată

Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând obligarea pârâtului să-i

soluționeze cererea înregistrată la 6 octombrie 2009 și să-i răspundă în termen

de 30 de zile sub sancțiunea plății unor daune cominatorii.

S-a cerut de

asemenea, obligarea pârâtului la comunicarea documentelor pe baza cărora s-a înscris

mențiunea „acțiune în anulare marcă” și care au condus la modificarea poziției

instituției în raport de mărcile reclamantului.

În motivarea cererii,

s-a învederat că s-au solicitat lămuriri cu privire la achiesarea de către pârât

la acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 42210/3/2007, intentată împotriva

reclamantului , prin care se cerea anularea mărcilor acestuia.

Reclamantul a

precizat că pârâtul a refuzat să răspundă cererii ce i-a fost adresată, aducând

grave prejudicii drepturilor deținute în calitate de titular al mărcilor

Baumix.

Prin sentința civilă

nr. 3837 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată din oficiu și a

respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a constatat că documentele solicitate vizează

susțineri ale pârâtului consemnate în concluziile scrise depuse într-o altă

cauză, ce nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ, astfel încât

nu se poate reține existența unui refuz nejustificat.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța a greșit, reținând inadmisibilitatea acțiunii și în

raport de petitul privind obligarea pârâtului de a comunica decizia în baza

căreia s-a dispus înscrierea în Registrul Național al Mărcilor a mențiunii

„acțiune în anulare marcă”.

Sub acest aspect,

reclamantul a arătat că pentru înscrierea acelei mențiuni era obligatorie

emiterea unei decizii, ce constituie un act administrativ a cărui legalitate poate

fi cenzurată potrivit Legii nr. 554/2004.

Or, s-a mai precizat

de către reclamant, pârâtul a refuzat să-i comunice decizia, ceea ce reprezintă

refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în termenul legal de 30 de

zile.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel cum a reținut

instanța de fond, prevederile Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile

geografice și ale Regulamentului de aplicare a legii, aprobat prin H.G. nr. 833/1998,

reprezintă dispoziții cu caracter special privind domeniul protecției mărcilor.

Solicitarea

reclamantului de a fi cenzurată, pe calea contenciosului administrativ, poziția

manifestată de pârât în litigiul aflat pe rolul Tribunalului București, secția

a V-a civilă, consemnată în concluziile scrise depuse, a fost în mod corect

respinsă ca inadmisibilă.

Astfel, în acea

cauză, pârâtul a fost citat în calitatea prevăzută de art. 82 din Legea nr. 84/1998,

în vederea furnizării informațiilor și actelor necesare soluționării

litigiului, punctul de vedere exprimat în notele scrise neputând fi atacat în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Referitor la petitul

privind obligarea pârâtului de a comunica reclamantului decizia privind înscrierea

în Registrul Național al Mărcilor a mențiunii existenței unei acțiuni în anulare

marcă, nu a rezultat că a fost emisă o astfel de decizie de către directorul

general al OSIM.

Astfel cum a arătat pârâtul,

înscrierea acelei mențiuni reprezintă o operațiune procedurală întemeiată pe

prevederile regulamentului aprobat prin H.G. nr. 833/1998, în vederea

asigurării transparenței situației juridice a oricărei mărci.

În aceste împrejurări,

nu constituie refuz nejustificat, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004

poziția manifestată de pârât privind solicitările reclamantului, acțiunea fiind

în mod corect respinsă ca inadmisibilă.

În consecință,

criticile aduse sentinței nefiind întemeiate, Curtea va respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.A.

împotriva sentinței nr. 3837 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.