ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8173/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia civilă nr. 281 A din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul formulat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva Sentinței civile nr. 1148 din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. A schimbat în parte sentința în sensul că a propus acordarea către reclamantă de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul teren în suprafață de 2503,28 mp situat în Caracal, str. T.R., județ Olt. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, față de dispozițiile Capitolului V din Legea nr. 247/2005, atributele de stabilire a despăgubirilor aparțin numai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Substituindu-se autorității notificate în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, ca urmare a refuzului nejustificat al acesteia din urmă de a da curs notificării și de a o soluționa, instanța nu poate dispune mai mult decât ar putea dispune chiar autoritatea notificată în culpă. Cum aceasta putea doar propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor, instanța nu putea acorda ea însăși aceste despăgubiri, atribuțiile legale în acest sens revenind exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

2. Recursurile 2.1. Motive Împotriva hotărârii au declarat recurs atât reclamanta F.C. Olt, cât și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor. Reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte: Instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 din care rezultă că persoana îndreptățită trebuie să fie despăgubită fie de deținătorul imobilului, fie de entitatea învestită cu soluționarea notificării. Intimatul pârât are atât calitatea de entitate învestită cu soluționarea notificării, cât și calitatea de deținător al imobilului. Pârâtul a criticat decizia instanței de apel întrucât instanța a omis să menționeze modalitatea concretă prin care urmează să propună acordarea de despăgubiri reclamantei.

Acest atribut aparține exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. 2.2. Analiza recursurilor Recursurile nu sunt întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente: Nefiind învestită cu analiza felului măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei, instanța de apel a stabilit, cu respectarea cerințelor art. 13 din Legea nr. 247/2005, faptul că acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Față de textul enunțat, unitatea notificată nu are competența de a stabili și cuantumul efectiv al despăgubirilor cuvenite persoanei îndreptățite. Pe de altă parte, instanța de apel a schimbat parțial hotărârea primei instanțe și a păstrat obligația pârâtului de a emite dispoziție prin care să propună acordarea despăgubirilor.

Așadar, în apel s-a schimbat numai conținutul dispoziției ce trebuie emisă de Ministerul Administrației și Internelor. În aceste condiții, s-a făcut interpretarea corectă a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care arată că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

De vreme ce instanța de apel a hotărât că unitatea notificată trebuie să emită decizie prin care să propună reclamantei acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale criticile formulate de niciuna dintre părți nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta F.C. Olt și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva Deciziei nr. 281 A din 02 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2011.