ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8173/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin Decizia civilă nr. 281 A din 2 decembrie

2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, a admis apelul formulat de pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor împotriva Sentinței civile nr. 1148 din 29 iunie

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. A schimbat în

parte sentința în sensul că a propus acordarea către reclamantă de despăgubiri

în condițiile legii speciale pentru imobilul teren în suprafață de 2503,28 mp

situat în Caracal, str. T.R., județ Olt. A păstrat celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că, față de dispozițiile Capitolului V din Legea nr.

247/2005, atributele de stabilire a despăgubirilor aparțin numai Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Substituindu-se

autorității notificate în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001,

ca urmare a refuzului nejustificat al acesteia din urmă de a da curs

notificării și de a o soluționa, instanța nu poate dispune mai mult decât ar

putea dispune chiar autoritatea notificată în culpă. Cum aceasta putea doar

propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma

despăgubirilor, instanța nu putea acorda ea însăși aceste despăgubiri,

atribuțiile legale în acest sens revenind exclusiv Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

2.1. Motive

Împotriva hotărârii

au declarat recurs atât reclamanta F.C. Olt, cât și pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor.

Reclamanta și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile

vizând următoarele aspecte:

Instanța de apel nu a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 din care

rezultă că persoana îndreptățită trebuie să fie despăgubită fie de deținătorul

imobilului, fie de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Intimatul pârât are

atât calitatea de entitate învestită cu soluționarea notificării, cât și

calitatea de deținător al imobilului.

Pârâtul a criticat

decizia instanței de apel întrucât instanța a omis să menționeze modalitatea

concretă prin care urmează să propună acordarea de despăgubiri reclamantei.

Acest atribut aparține exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

2.2. Analiza

recursurilor

Recursurile nu sunt

întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Nefiind învestită cu

analiza felului măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei, instanța de apel a

stabilit, cu respectarea cerințelor art. 13 din Legea nr. 247/2005, faptul că

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor este

atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Față de textul

enunțat, unitatea notificată nu are competența de a stabili și cuantumul

efectiv al despăgubirilor cuvenite persoanei îndreptățite.

Pe de altă parte,

instanța de apel a schimbat parțial hotărârea primei instanțe și a păstrat

obligația pârâtului de a emite dispoziție prin care să propună acordarea

despăgubirilor. Așadar, în apel s-a schimbat numai conținutul dispoziției ce

trebuie emisă de Ministerul Administrației și Internelor.

În aceste condiții,

s-a făcut interpretarea corectă a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care

arată că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului

sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție

motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei

îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în

care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de

persoana îndreptățită.

De vreme ce instanța

de apel a hotărât că unitatea notificată trebuie să emită decizie prin care să

propună reclamantei acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale criticile

formulate de niciuna dintre părți nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanta F.C. Olt și pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor împotriva Deciziei nr. 281 A din 02 decembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.