ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4111/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3662 din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta P.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care solicita obligarea acestuia să desemneze evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din localitatea Cireșu, comuna Cireșu, jud. Brăila, compus din construcțiile ce nu pot fi restituite în natură. Totodată, instanța de judecată a respins cererea de chemare în garanție a Comunei Cireșu, prin Primar, formulată de pârât.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În urma analizei legalității dispoziției primarului emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâtul a constatat că se impune reevaluarea dosarului prin precizarea elementelor de identificare a construcțiilor în cauza astfel încât acestea din urmă să poată fi identificate în mod corespunzător.

Prin urmare, apreciază prima instanță, nu se poate reține în cauză refuzul nejustificat al pârâtului de a numi un evaluator, având în vedere că etapa administrativă a soluționării notificării emisă de către reclamantă nu a fost finalizată prin indicarea acestor elemente de identificare a construcțiilor în cauză, precum și cu dovada preluării abuzive a acestora, fiind necesară pentru desemnarea unui evaluator întregirea documentației întocmită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel încât evaluatorul să aibă posibilitatea de a stabili valoarea construcțiilor în raport de structura și configurația acestora.

De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, deși de la data emiterii notificării și până la data restituirii dosarului de către pârât a trecut o perioadă îndelungată, care poate fi apreciată ca nerespectând condițiile termenului rezonabil conform art. 6 din CEDO, instanța de fond consideră că ulterior reverificării dosarului de către unitatea notificată și înaintării dosarului către pârât reclamanta are posibilitatea de a solicita conform prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 reactualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație în mod corespunzător, prin emiterea titlului de despăgubiri. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , reclamanta reiterează, în esență, motivele și argumentele invocate în fața instanței de fond, referitoare la termenul de soluționare a cererii sale, despre care arată că trebuie să fie unul rezonabil; în acest sens, recurentă arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, având în vedere că, așa cum rezultă din actele dosarului, acesta conține toate elementele necesare parcurgerii etapei evaluării imobilului imposibil de restituit în natură. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că, pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare, recursul este întemeiat. Jurisprudența constantă a Înaltei Curți, urmată și în prezenta cauză, a arătat necesitatea emiterii actului administrativ în cadrul unui termen rezonabil, în conformitate cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen ce va fi apreciat de la caz la caz. În temeiul art. 16 alin. (4) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, autoritatea pârâtă are obligația să analizeze dosarele numai în privința legalității cererii de restituire în natură și nu să reanalizeze și să re-aprecieze legalitatea deciziei de acordare de despăgubiri sau să solicite acte noi cu privire la modalitatea de preluare a imobilului de către stat, etc. Din actele dosarului rezultă că autoritatea intimată a fost învestită în vederea emiterii deciziei, încă din anul 2006, neprocedând în acest sens nici până în prezent, adică o perioadă de aproximativ 5 ani.

Este binecunoscut în doctrină și practica administrativă că o autoritate publică nu se poate apăra și nu poate justifica legal întârzierea în emiterea unui act administrativ pe motiv că cererile adresate sunt prea numeroase pentru a fi rezolvate într-un interval de timp rezonabil; Decizia nr. 2815/2008 invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare are caracter intern și nu poate înfrânge principiul sus-menționat, al termenului rezonabil de soluționare a cererilor persoanelor îndreptățite. Fiind vorba de o perioadă de aproape 5 ani, în care autoritatea pârâtă nu a dat curs solicitării reclamantei de evaluare a imobilului și emitere a deciziei, este evident că nu ne aflăm în prezența unui „termen rezonabil", în accepțiunea prevederilor comunitare susmenționate, dar ne aflăm în situația nesoluționării în termen a cererii formulate de recurentă, ceea ce reclamă aplicarea în speță a prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, aspect care, însă, nu a fost contestat, justificându-se întârzierea în desemnarea unui evaluator de împrejurarea că nu există elemente suficiente pentru identificarea imobilului în discuție. Or, dacă intimatul avea astfel de nelămuriri și aprecia că dispoziția de restituire nu este însoțită de documentele menționate la pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, putea să solicite informațiile pe care le considera necesare evaluării, înainte de data formulării cererii de chemare în judecată.

După cum se constată, însă, intimatul nu a adoptat o astfel de atitudine, ci a stat în pasivitate în ceea ce privește parcurgerea etapelor procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor la care recurenta-reclamantă este îndreptățită, urmare a dispoziției de restituire. Admiterea acțiunii reclamantei se impune, deci, pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit neparcurgerea etapei evaluării întru-un interval de timp destul de mare, în raport de data emiterii dispoziției, respectiv 10 mai 2006, și data înregistrării dosarului la Comisie, este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire; aceasta cu atât mai mult cu cât autorității intimate îi revin obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de reclamantă este fondat, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 alin. (3) și art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să dispună admiterea acestuia și modificarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la desemnarea evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului ce face obiectul dosarului nr. 26423/CC al autorității pârâte. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta P.C. împotriva sentinței nr. 3662 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantei și obligă pârâtul Statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să desemneze evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în ce privește imobilul ce face obiectul dosarului nr. 26423/CC. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.