ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3034/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3034/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 128/C/2008 a Tribunalului Neamț a fost admisă contestația

formulată de E.V. prin mandatar G.A. și s-a dispus anularea Deciziei nr. 14 din

30 august 2008 emisă de SC A.C. SA, s-a constatat calitatea de persoană

îndreptățită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001 a contestatoarei și a

fost obligată intimata să se pronunțe pe fondul notificării nr. 454 din 08

noiembrie 2007 cu privire la imobilul situat în Piatra Neamț.

A fost obligată intimata la plata sumei de 50 lei pe

fiecare zi de întârziere începând cu a 31-a zi de la rămânerea definitivă a

hotărârii și până la emiterea deciziei pe fondul notificării.

S-a respins în fond cerere de intervenție în nume

propriu formulată de intervenienții F.R.C. și F.E.G.L.

Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute

următoarele considerente:

În fapt, contestatoarea E.V. a fost instituită

legatară universală de către testatoarea C. (P.) F., care a decedat la 5

ianuarie 1980, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 58 din 11

februarie 1999 (fila 11 dosar).

Aceasta la rândul său l-a moștenit pe L.P., care a

decedat la data de 07 septembrie 1954, conform certificatului de calitate de

moștenitor nr. 31/28 februarie 2003 (fila 10 dosar) și testamentului olograf

datat 19 august 1952 (fila 14 dosar).

Din Decretul de expropriere nr. 92/1950 rezultă că P.L.

a avut în proprietate imobilul în litigiu.

Prin sentința (Carte de Judecată) civilă nr. 203 din

07 iulie 1952 pronunțată în Dosarul nr. 2112/1952 de Judecătoria Piatra Neamț

s-a declarat desfăcută căsătoria dintre F.L.P. și pârâtul L.P., prin admiterea

acțiunii de divorț.

Această sentință civilă a rămas ineficientă prin

efectul de autoritate de lucru judecat al Hotărârii judecătorești nr. 9031 din 03

decembrie 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț definitivă și irevocabilă (fila

20-22 dosar) în sensul că s-a constatat în mod expres caducitatea hotărârii de

divorț și valabilitatea căsătoriei înregistrată sub nr. 65/1950 dintre F.P. și

L.P.

Această hotărâre are efectul retroactiv al unei

recunoașteri întrucât prin testamentele încheiate de decujus L.P. anterior

decesului său, survenit la data de 7 septembrie 1954 - beneficiara legatelor

respective apare a fi în mod clar „fosta soție C.F. o bună tovarășă de viață și

de suferință și de care nu mă simt despărțit nici oral nici legal", după

cum declară testatorul.

Intervenienții au cerut a se înlătura efectul

devoluțiunii legale a soției supraviețuitoare - constatată astfel prin

hotărârea de caducitate a divorțului. Or, așa cum se apără și contestatoarea,

certificatul de moștenitor chiar dacă nu reprezintă titlu de proprietate, în

privința calității de moștenitor și a cotei succesorale face deplină dovadă,

așa cum prevede art. 88 din Legea nr. 36/1995 până la anularea sa pe calea

acțiunii judecătorești, pe care intervenienții nu au dovedit-o.

Vocație succesorală asupra întregii averi prezente și

viitoare a căpătat astfel C.F., care la rândul ei a instituit legatară

universală pe contestatoarea E.V., așa cum rezultă din testamentul autentificat

sub nr. 4613/1976 (fila 19 dosar).

Notificarea formulată astfel pentru imobilul care a

făcut parte din patrimoniul soților P. trebuia soluționată pe fond întrucât

s-au produs suficiente dovezi cu privire la îndreptățirea contestatoarei de a

solicita retrocedarea imobilului.

Intervenția în interes alăturat a fost considerată

admisibilă în principiu față de dreptul acestora de ocupare a imobilului cu

titlu prezumat de chiriaș. Din acest punct de vedere, opoziția contestatoarei

la admiterea în principiu a fost respinsă. Pe fondul motivelor de intervenție,

Tribunalul constată însă că nu este întemeiată, astfel: intervenientul F.R.C. are

calitatea de moștenitor al numitei I.I., care după propria recunoaștere a testatorului

său, intervenientul - nu a avut niciodată proprietatea asupra imobilului în

litigiu. Vocația prezumată la închirierea imobilului nu poate fi opusă

contestatoarei în cererea sa de obligare a unității deținătoare de a primi o

soluționare pe fondul notificării.

În acest context, apare ca fiind fără nici o

relevanță că există contracte de furnizare a utilităților (energie electrică,

telefon, etc.) încheiate pe numele chiriașilor sau a unor terți. Această

titulatură provizorie nu poate induce calitatea de proprietar.

Pentru aceste considerente, Tribunalul a constatat că

Decizia nr. 14/2000 emisă de intimată a constatat în mod neîntemeiat că

solicitanta nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul art. 3-4 din

Legea nr. 10/2001 republicată și nu a fost dovedită calitatea acesteia de

moștenitor.

Instanța a dispus astfel anularea deciziei pronunțată

cu încălcarea dispozițiilor C. civ. referitoare la devoluțiunea testamentară și

a obligat intimata să soluționeze în fond cererea de retrocedare a imobilului.

În temeiul art. 5803 C. proc. civ., a dispus cu titlu

de garanție a îndeplinirii obligației de a face, pentru fiecare zi de

întârziere daune cominatorii în cuantumul maxim prevăzut de textul respectiv

(50 lei), constatând ca neîntemeiată solicitarea de daune cominatorii în

cuantum de 100 lei pe zi de întârziere.

Constatând a fi neîntemeiată în fond, intervenție

accesorie formulată, în temeiul art. 51 și următoarele C. proc. civ., raportat

la dispozițiile art. 9 și următoarele din Legea nr. 10/2001 republicată, a fost

respinsă cererea de intervenție în interes alăturat.

Din oficiu, a fost pusă în discuția părților

incidența dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. în sensul verificării

dacă dosarele având ca obiect obligație în încheierea contractului de

închiriere în favoarea intervenienților (Dosarul nr. 402/279/2007) aflat în

faza primei judecăți la fond ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra pricinii.

După deliberare pe acest incident, instanța a

constatat că în prezenta cauză se pune în discuție solicitarea contestatoarei

de a primi o rezolvare pe fondul notificării în sensul restituirii în natură or

prin despăgubiri. Cum, chiar în cazul rezolvării favorabile în totalitate a

restituirii în natură, soarta chiriașului care a dobândit această calitate

ulterior notificării, nu poate influența soluția pe care urmează să o dea

intimata societate care deține imobilul, în această fază procesuală a analizei

pe excepția lipsei calității de moștenitor și, implicit de notificatoare - nu

prezintă nici o importanță calitatea de chiriaș, statuată sau nu în judecata

paralelă.

Pentru aceste considerente, nefiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanța de fond a

respins suspendarea, ca lipsită de temei.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., partea căzută în

pretenții a fost obligată să suporte cheltuielile de judecată dovedite de

contestatoare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât

pârâta SC A.C. SA Piatra Neamț cât și intervenienții F.R.C. și F.E.G., iar prin

Decizia civilă nr. 864 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău s-au admis

ambele apeluri și s-a desființat hotărârea instanței de fond cu trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute

următoarele considerente:

promovat de intervenienți în interesul pârâtei SC A.C. SA Piatra Neamț instanța

apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, apelanții F.R.C. și F.E., în fața instanței

de fond au formulat cerere de intervenție în interes alăturat intimatei SC A.C.

SA Piatra Neamț, cererile fiind admise în principiu ca atare de instanță la

termenul din 24 ianuarie 2008 (filele 127-130; 143, 147-149, dosar fond).

Se mai reține totodată că, deși cererea de

intervenție a fost formulată în interesul intimatei SC A.C. SA Piatra Neamț,

admisă în principiu, are caracter accesoriu, reținută cu acest titlu în

motivarea hotărârii, instanța de fond prin dispozitiv se pronunță asupra

cererii de intervenție în interes propriu ce ar fi fost formulată de apelanții

F.

Pe cale de consecință, atâta timp cât prin

dispozitivul astfel cum a fost formulat, cererea de intervenție a apelanților F.

a fost tratată ca intervenție în interes propriu, aceștia au independență

procesuală în exercitarea căilor de atac, context în care inadmisibilitatea

apelului nu poate fi reținută.

Pe de altă parte, chiar dacă apelanților Fodor li

s-ar fi reținut calitatea de intervenienți alăturat pârâtei SC A.C. Piatra

Neamț, apelul acestora nu poate fi considerat ca inadmisibil în condițiile

stipulate de art. 56 C. proc. civ. atâta timp cât partea pentru care a

intervenit, respectiv SC A.C. Piatra Neamț a promovat ea însăși recurs.

reține că prin cererea de intervenție și prin completarea la cerere (filelel

27-130, 147-149 dosar fond) se invocă excepția inadmisibilității acțiunii

intimatei E.V. privind restituirea în natură a imobilului în litigiu, în

condițiile în care prin Hotărârea nr. 111/1996 emisă de Comisia Județeană Neamț

de aplicare a Legii nr. 112/1995, rămasă în vigoare și de care aceasta se poate

prevala, atât dreptul de a primi despăgubiri cât și cuantumul lor (filele

104-105 dosar fond).

Deși investită cu soluționarea excepției

inadmisibilității cererii intimatei E.V., în contextul anterior arătat,

instanța de fond nu a analizat-o și nu s-a pronunțat asupra acesteia.

Din dispozițiile cuprinse în art. 130 C. proc. civ.

rezultă obligația instanței de a se pronunța cu privire la toate capetele de

cerere și a excepțiilor cu judecarea cărora a fost investită, soluționarea cauzei

cu respectarea dispozițiilor anterior menționate trebuind să rezulte cu

claritate din dispozitivul hotărârii.

Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 130 C.

proc. civ., instanța este obligată a se pronunța numai cu privire la obiectul

acțiunii, această obligație reprezentând o garanție pentru aplicarea corectă a

principiului disponibilității, recunoscut părții prin art. 130 alin. final al C.

proc. civ.

Având în vedere, pe de o parte, faptul că instanța de

fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilitătii

cererii conteștatoarei invocate de apelanții F., excepția cu incidență asupra

modului de soluționare pe fond a acțiunii iar pe de altă parte, s-a pronunțat

cu încălcarea principiului disponibilității asupra unei cereri de intervenție

în interes propriu în condițiile în care apelanții F. au formulat cererea de

intervenție în interes alăturat pârâtei, instanța apreciază că în cauză sunt

întrunite cerințele art. 297 alin. (1).

Pe cale de consecință, în temeiul textului normativ

anterior menționat, instanța de apel a respins excepția inadmisibilitătii

apelului intervenienților F., invocată de intimata-contestatoare, a admis

ambele apeluri, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, în speță Tribunalului Neamț.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta E.V., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelurilor.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează

nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel, recurenta susține că intervenienții nu aveau

nici un interes și în mod legal instanța de fond a respins cererea de

intervenție.

Se mai susține că instanța de apel a schimbat

calitatea părților, creându-le intervenienților o situație mai favorabilă,

încălcând prin aceasta dispozițiile art. 294 pct. 1 teza I C. proc. civ.

Se mai arată că în ce privește denumirea cererii de

intervenție, este vizibilă o fraudă materială, iar în ce privește excepția

inadmisibilitătii cererii de intervenție a fost ridicată raportat la dispozițiile

Legii nr. 10/2001 și ale art. 56 C. proc. civ.

O altă critică vizează greșita interpretare și

aplicare a legii față de obiectul dedus judecății, ce vizează stabilirea

calității de moștenitor.

Or, susține recurenta, prin actele de la dosar, a

dovedit calitatea sa de moștenitor, însă instanța de apel analizează o serie de

aspecte ce nu au nici o legătură cu cauza, ajungând astfel la o soluție profund

greșită.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6-9

C. proc. civ.

Recurenta, prin actul de la fila 64, a învederat

instanței că față de actele noi ce s-au îndeplinit de Municipiul Piatra Neamț

în sensul că prin Hotărârea nr. 378 din 27 august 2009 a Consiliului local al

municipiului Piatra Neamț, s-a trecut imobilul revendicat din administrarea SC

A.C. la SC L. SRL Piatra Neamț, a solicitat introducerea în cauză a acestei din

urmă unități deținătoare a imobilului.

Față de această situație SC L.S. SRL Piatra Neamț

prin întâmpinarea depusă la fila 104 a învederat că în prezent calitatea procesuală

pasivă în cauză pentru SC A.C. SA o are administratorul judiciar M.R.L. Iași

SRL și G. SRL Piatra Neamț, potrivit Legii nr. 85/2006.

Ca atare, instanța a dispus citarea acestor persoane

juridice în calitatea procesuala indicată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de

recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că

recursul nu este fondat.

Instanța de apel a reținut încălcarea principiului

disponibilității și al contradictorialității în condițiile în care nu a fost

analizată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții F. și

nici excepția ridicată.

Intervenienții au formulat o cerere de intervenție

accesorie și nu în interes propriu, cum greșit a reținut instanța de fond, ce

asa cum rezulta din considerentele hotaririi nu a fost analizata de instanța e

fond motiv pentru care într-adevăr se impunea trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Or, neexaminarea cererii de intervenție accesorie

astfel cum a fost formulată de intervenienții F., echivalează cu necercetarea

fondului cauzei, fiind aszfel încălcat și dreptul la un proces echitabil

consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

Din perspectiva celor expuse, susținerile recurentei

sunt nefondate, nefiind astfel îndeplinite cerințele art. 304 pct. 6-9 C. proc.

civ., motiv pentru care recursul recurentei urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta E.V. împotriva Deciziei nr. 164 din 24 noiembrie 2008 a Curții de

Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2010.