ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3034/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 128/C/2008 a Tribunalului Neamț a fost admisă contestația formulată de E.V. prin mandatar G.A. și s-a dispus anularea Deciziei nr. 14 din 30 august 2008 emisă de SC A.C. SA, s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001 a contestatoarei și a fost obligată intimata să se pronunțe pe fondul notificării nr. 454 din 08 noiembrie 2007 cu privire la imobilul situat în Piatra Neamț. A fost obligată intimata la plata sumei de 50 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu a 31-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la emiterea deciziei pe fondul notificării. S-a respins în fond cerere de intervenție în nume propriu formulată de intervenienții F.R.C.

și F.E.G.L. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: În fapt, contestatoarea E.V. a fost instituită legatară universală de către testatoarea C. (P.) F., care a decedat la 5 ianuarie 1980, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 58 din 11 februarie 1999 (fila 11 dosar). Aceasta la rândul său l-a moștenit pe L.P., care a decedat la data de 07 septembrie 1954, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 31/28 februarie 2003 (fila 10 dosar) și testamentului olograf datat 19 august 1952 (fila 14 dosar). Din Decretul de expropriere nr. 92/1950 rezultă că P.L. a avut în proprietate imobilul în litigiu. Prin sentința (Carte de Judecată) civilă nr. 203 din 07 iulie 1952 pronunțată în Dosarul nr. 2112/1952 de Judecătoria Piatra Neamț s-a declarat desfăcută căsătoria dintre F.L.P.

și pârâtul L.P., prin admiterea acțiunii de divorț. Această sentință civilă a rămas ineficientă prin efectul de autoritate de lucru judecat al Hotărârii judecătorești nr. 9031 din 03 decembrie 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț definitivă și irevocabilă (fila 20-22 dosar) în sensul că s-a constatat în mod expres caducitatea hotărârii de divorț și valabilitatea căsătoriei înregistrată sub nr. 65/1950 dintre F.P. și L.P. Această hotărâre are efectul retroactiv al unei recunoașteri întrucât prin testamentele încheiate de decujus L.P. anterior decesului său, survenit la data de 7 septembrie 1954 - beneficiara legatelor respective apare a fi în mod clar „fosta soție C.F. o bună tovarășă de viață și de suferință și de care nu mă simt despărțit nici oral nici legal", după cum declară testatorul.

Intervenienții au cerut a se înlătura efectul devoluțiunii legale a soției supraviețuitoare - constatată astfel prin hotărârea de caducitate a divorțului. Or, așa cum se apără și contestatoarea, certificatul de moștenitor chiar dacă nu reprezintă titlu de proprietate, în privința calității de moștenitor și a cotei succesorale face deplină dovadă, așa cum prevede art. 88 din Legea nr. 36/1995 până la anularea sa pe calea acțiunii judecătorești, pe care intervenienții nu au dovedit-o. Vocație succesorală asupra întregii averi prezente și viitoare a căpătat astfel C.F., care la rândul ei a instituit legatară universală pe contestatoarea E.V., așa cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. 4613/1976 (fila 19 dosar).

Notificarea formulată astfel pentru imobilul care a făcut parte din patrimoniul soților P. trebuia soluționată pe fond întrucât s-au produs suficiente dovezi cu privire la îndreptățirea contestatoarei de a solicita retrocedarea imobilului. Intervenția în interes alăturat a fost considerată admisibilă în principiu față de dreptul acestora de ocupare a imobilului cu titlu prezumat de chiriaș. Din acest punct de vedere, opoziția contestatoarei la admiterea în principiu a fost respinsă. Pe fondul motivelor de intervenție, Tribunalul constată însă că nu este întemeiată, astfel: intervenientul F.R.C. are calitatea de moștenitor al numitei I.I., care după propria recunoaștere a testatorului său, intervenientul - nu a avut niciodată proprietatea asupra imobilului în litigiu.

Vocația prezumată la închirierea imobilului nu poate fi opusă contestatoarei în cererea sa de obligare a unității deținătoare de a primi o soluționare pe fondul notificării. În acest context, apare ca fiind fără nici o relevanță că există contracte de furnizare a utilităților (energie electrică, telefon, etc.) încheiate pe numele chiriașilor sau a unor terți. Această titulatură provizorie nu poate induce calitatea de proprietar. Pentru aceste considerente, Tribunalul a constatat că Decizia nr. 14/2000 emisă de intimată a constatat în mod neîntemeiat că solicitanta nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul art. 3-4 din Legea nr. 10/2001 republicată și nu a fost dovedită calitatea acesteia de moștenitor.

Instanța a dispus astfel anularea deciziei pronunțată cu încălcarea dispozițiilor C. civ. referitoare la devoluțiunea testamentară și a obligat intimata să soluționeze în fond cererea de retrocedare a imobilului. În temeiul art. 5803 C. proc. civ., a dispus cu titlu de garanție a îndeplinirii obligației de a face, pentru fiecare zi de întârziere daune cominatorii în cuantumul maxim prevăzut de textul respectiv (50 lei), constatând ca neîntemeiată solicitarea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere. Constatând a fi neîntemeiată în fond, intervenție accesorie formulată, în temeiul art. 51 și următoarele C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 9 și următoarele din Legea nr. 10/2001 republicată, a fost respinsă cererea de intervenție în interes alăturat.

Din oficiu, a fost pusă în discuția părților incidența dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. în sensul verificării dacă dosarele având ca obiect obligație în încheierea contractului de închiriere în favoarea intervenienților (Dosarul nr. 402/279/2007) aflat în faza primei judecăți la fond ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra pricinii. După deliberare pe acest incident, instanța a constatat că în prezenta cauză se pune în discuție solicitarea contestatoarei de a primi o rezolvare pe fondul notificării în sensul restituirii în natură or prin despăgubiri.

Cum, chiar în cazul rezolvării favorabile în totalitate a restituirii în natură, soarta chiriașului care a dobândit această calitate ulterior notificării, nu poate influența soluția pe care urmează să o dea intimata societate care deține imobilul, în această fază procesuală a analizei pe excepția lipsei calității de moștenitor și, implicit de notificatoare - nu prezintă nici o importanță calitatea de chiriaș, statuată sau nu în judecata paralelă. Pentru aceste considerente, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanța de fond a respins suspendarea, ca lipsită de temei. În temeiul art. 274 C. proc. civ., partea căzută în pretenții a fost obligată să suporte cheltuielile de judecată dovedite de contestatoare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât pârâta SC A.C. SA Piatra Neamț cât și intervenienții F.R.C. și F.E.G., iar prin Decizia civilă nr. 864 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău s-au admis ambele apeluri și s-a desființat hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: 1. Referitor la excepția inadmisibilității apelului promovat de intervenienți în interesul pârâtei SC A.C. SA Piatra Neamț instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată. Astfel, apelanții F.R.C. și F.E., în fața instanței de fond au formulat cerere de intervenție în interes alăturat intimatei SC A.C.

SA Piatra Neamț, cererile fiind admise în principiu ca atare de instanță la termenul din 24 ianuarie 2008 (filele 127-130; 143, 147-149, dosar fond). Se mai reține totodată că, deși cererea de intervenție a fost formulată în interesul intimatei SC A.C. SA Piatra Neamț, admisă în principiu, are caracter accesoriu, reținută cu acest titlu în motivarea hotărârii, instanța de fond prin dispozitiv se pronunță asupra cererii de intervenție în interes propriu ce ar fi fost formulată de apelanții F. Pe cale de consecință, atâta timp cât prin dispozitivul astfel cum a fost formulat, cererea de intervenție a apelanților F. a fost tratată ca intervenție în interes propriu, aceștia au independență procesuală în exercitarea căilor de atac, context în care inadmisibilitatea apelului nu poate fi reținută.

Pe de altă parte, chiar dacă apelanților Fodor li s-ar fi reținut calitatea de intervenienți alăturat pârâtei SC A.C. Piatra Neamț, apelul acestora nu poate fi considerat ca inadmisibil în condițiile stipulate de art. 56 C. proc. civ. atâta timp cât partea pentru care a intervenit, respectiv SC A.C. Piatra Neamț a promovat ea însăși recurs. 2. Cu privire la criticile aduse sentinței apelate se reține că prin cererea de intervenție și prin completarea la cerere (filelel 27-130, 147-149 dosar fond) se invocă excepția inadmisibilității acțiunii intimatei E.V. privind restituirea în natură a imobilului în litigiu, în condițiile în care prin Hotărârea nr. 111/1996 emisă de Comisia Județeană Neamț de aplicare a Legii nr. 112/1995, rămasă în vigoare și de care aceasta se poate prevala, atât dreptul de a primi despăgubiri cât și cuantumul lor (filele 104-105 dosar fond).

Deși investită cu soluționarea excepției inadmisibilității cererii intimatei E.V., în contextul anterior arătat, instanța de fond nu a analizat-o și nu s-a pronunțat asupra acesteia. Din dispozițiile cuprinse în art. 130 C. proc. civ. rezultă obligația instanței de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere și a excepțiilor cu judecarea cărora a fost investită, soluționarea cauzei cu respectarea dispozițiilor anterior menționate trebuind să rezulte cu claritate din dispozitivul hotărârii. Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., instanța este obligată a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii, această obligație reprezentând o garanție pentru aplicarea corectă a principiului disponibilității, recunoscut părții prin art. 130 alin. final al C. proc.

civ. Având în vedere, pe de o parte, faptul că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilitătii cererii conteștatoarei invocate de apelanții F., excepția cu incidență asupra modului de soluționare pe fond a acțiunii iar pe de altă parte, s-a pronunțat cu încălcarea principiului disponibilității asupra unei cereri de intervenție în interes propriu în condițiile în care apelanții F. au formulat cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei, instanța apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele art. 297 alin. (1). Pe cale de consecință, în temeiul textului normativ anterior menționat, instanța de apel a respins excepția inadmisibilitătii apelului intervenienților F., invocată de intimata-contestatoare, a admis ambele apeluri, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în speță Tribunalului Neamț.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta E.V., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelurilor. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel, recurenta susține că intervenienții nu aveau nici un interes și în mod legal instanța de fond a respins cererea de intervenție. Se mai susține că instanța de apel a schimbat calitatea părților, creându-le intervenienților o situație mai favorabilă, încălcând prin aceasta dispozițiile art. 294 pct. 1 teza I C. proc. civ. Se mai arată că în ce privește denumirea cererii de intervenție, este vizibilă o fraudă materială, iar în ce privește excepția inadmisibilitătii cererii de intervenție a fost ridicată raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale art. 56 C. proc.

civ. O altă critică vizează greșita interpretare și aplicare a legii față de obiectul dedus judecății, ce vizează stabilirea calității de moștenitor. Or, susține recurenta, prin actele de la dosar, a dovedit calitatea sa de moștenitor, însă instanța de apel analizează o serie de aspecte ce nu au nici o legătură cu cauza, ajungând astfel la o soluție profund greșită. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. Recurenta, prin actul de la fila 64, a învederat instanței că față de actele noi ce s-au îndeplinit de Municipiul Piatra Neamț în sensul că prin Hotărârea nr. 378 din 27 august 2009 a Consiliului local al municipiului Piatra Neamț, s-a trecut imobilul revendicat din administrarea SC A.C.

la SC L. SRL Piatra Neamț, a solicitat introducerea în cauză a acestei din urmă unități deținătoare a imobilului. Față de această situație SC L.S. SRL Piatra Neamț prin întâmpinarea depusă la fila 104 a învederat că în prezent calitatea procesuală pasivă în cauză pentru SC A.C. SA o are administratorul judiciar M.R.L. Iași SRL și G. SRL Piatra Neamț, potrivit Legii nr. 85/2006. Ca atare, instanța a dispus citarea acestor persoane juridice în calitatea procesuala indicată. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat. Instanța de apel a reținut încălcarea principiului disponibilității și al contradictorialității în condițiile în care nu a fost analizată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții F. și nici excepția ridicată.

Intervenienții au formulat o cerere de intervenție accesorie și nu în interes propriu, cum greșit a reținut instanța de fond, ce asa cum rezulta din considerentele hotaririi nu a fost analizata de instanța e fond motiv pentru care într-adevăr se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare. Or, neexaminarea cererii de intervenție accesorie astfel cum a fost formulată de intervenienții F., echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind aszfel încălcat și dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O. Din perspectiva celor expuse, susținerile recurentei sunt nefondate, nefiind astfel îndeplinite cerințele art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul recurentei urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta E.V. împotriva Deciziei nr. 164 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2010.