ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 154/2012

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanta SC R.F.S.T. SRL CONSTANȚA în contradictoriu cu pârâta

SC K.B.G. SRL SĂTUC a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 161.575,82

lei reprezentând contravaloare factură fiscală serie ROF nr. 02420 din 02

octombrie 2008, la plata dobânzii legale aferente debitului principal de

161.575,82 lei calculată conform dispozițiilor O.G. nr. 9/2000 începând cu data

de 02 octombrie 2008 până la momentul achitării debitului și la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 5221 din 4 octombrie 2010, Tribunalul Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

astfel cum a fost formulată, reținându-se că în baza contractelor încheiate

între părți sub nr. 110 și 111 din 4 iunie 2007, reclamanta a vândut materiale

marca Lindab și a executat lucrări de decopertare/copertare a imobilului hale

de producție ce constituie sediul pârâtei situat în sat jud. Buzău.

La data de 26 august 2008,

pârâta a comunicat reclamantei că în urma unei furtuni spontane, a fost

distrusă prin smulgere învelitoarea metalică pe o suprafață de 600 mp, iar

reclamanta a trimis materialele și a început lucrările de demontare a părții

deteriorate, când, echipa de intervenție a stabilit că defecțiunea s-ar fi

produs ca urmare a unei explozii și nu a furtunii, lucrarea a fost oprită.

În baza probatoriului

administrat în cauză, s-a reținut că deteriorarea acoperișului s-a produs în

urma unei răbufniri cauzată de acumularea de gaze, din culpa pârâtei, astfel că

nu îi revenea reclamantei obligația de remediere a stricăciunilor, nefiind în

situația obligației de garanție asumate prin contract.

Soluția primei

instanțe a fost apelată de pârâta SC K.B.G. SRL Sătuc, iar prin decizia civilă

nr. 74/COM din 19 mai 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul.

În argumentarea

soluției pronunțate, s-a reținut că în speță s-au invocat vicii ale lucrării de

montaj, fiind lipsit de relevanță dacă sunt vicii ascunse sau aparente,

răspunderea putând fi angajată în ambele cazuri, iar singurul aspect relevant

s-a apreciat a fi faptul că obligația de garanție se năștea numai dacă se

dovedea viciul lucrării, respectiv prinderea defectuoasă a învelitorii de

tablă, or pârâta nu a făcut o astfel de dovadă, potrivit art. 1169 C. civ..

În baza probatoriului

administrat, s-a concluzionat că atâta timp cât lucrarea a fost realizată

corespunzător, vântul sau o explozie sunt cauze de forță majoră exoneratoare de

răspundere și numai după ce s-ar fi făcut dovada viciului lucrării s-ar fi pus

problema forței vântului ori a exploziei care ar fi atras obligația de

remediere.

Potrivit regulilor

comune în materie de construcții, beneficiarul lucrării trebuie să dovedească

viciul, urmând ca executantul să dovedească intervenția unei cauze exoneratoare

de răspundere, potrivit art. 1082-1083 C. civ. În speță, ambele părți au

recunoscut intervenția unei cauze exoneratoare de răspundere și fără a dovedi

viciul lucrării, chiar apelanta a înlăturat obligația executantului de a

remedia stricăciunile produse.

În privința facturii,

s-a reținut că reclamanta a început executarea lucrărilor și le-a întrerupt

ulterior după ce a constatat că smulgerea tablei nu s-a putut datora vântului,

ca urmare, suma cuprinde și lucrări de manoperă iar apelanta nu a dovedit că

acestea depășesc lucrările efectuate până la încetarea lucrului. De altfel, în

afară de valoarea materialelor, factura cuprinde contravaloarea „prestărilor de

servicii”, respectiv transportul echipei și a materialelor, constatarea

deteriorării acoperișului, fără a se face referire la „manoperă” care

reprezintă un motiv de critică al pârâtei.

Împotriva deciziei

sus menționate, a declarat recurs pârâta SC K.B.G. SRL SĂTUC, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat

modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința respingerii cererii

reclamantei.

În argumentarea

motivelor de nelegalitate invocate, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că

din considerentele deciziei atacate nu rezultă dacă criticile formulate au

făcut obiectul analizei instanței de apel, împrejurare în raport de care se

poate aprecia că soluția pronunțată este nemotivată.

A mai susținut

recurenta că nu și-a însușit raportul de expertiză întocmit de expert P.N.,

întrucât trebuia numit un expert autorizat MADTR, iar expertiza nu analizează

dacă lucrarea a fost corect efectuată și nu face referire la vreun act normativ

pentru a se aprecia asupra caracterului tehnic al acesteia.

S-a mai susținut că

instanțele nu au făcut o examinare corectă și imparțială a probelor

administrate în cauză, au înlăturat nemotivat unele probe, iar asupra altora nu

s-au pronunțat.

Recursul pârâtei SC K.B.G.

SRL SĂTUC este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prealabil analizării

criticilor formulate, Înalta Curte va examina excepția nulității recursului

invocată de intimata-reclamantă, excepție ce se constată a fi neîntemeiată, și

pe cale de consecință va fi respinsă, având în vedere că din dezvoltarea

argumentelor rezultă incidența motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al

art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în raport de

criticile formulate și analizând decizia recurată prin prisma motivelor de

nelegalitate invocate, se constată că singura critică ce poate face obiectul

analizei instanței de recurs este cea care vizează interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la

nemotivarea hotărârii atacate, critică ce se circumscrie dispozițiilor art. 304

pct. 7 C. proc. civ.

Din această

perspectivă, se constată că instanța a răspuns în fapt și în drept susținerilor

pârâtei, iar argumentele reținute din probele examinate au condus în mod logic

la soluția din dispozitiv. În apel, instanța a examinat criticile aduse

sentinței primei instanțe, ca instanță de control judiciar, fără a fi necesar

să reia alte chestiuni decât cele criticate, în limitele devoluțiunii.

Astfel, deși

recurenta nu precizează care dintre critici nu ar fi fost examinate de către

instanță, din considerentele deciziei atacate, rezultă că s-au analizat

detaliat toate criticile formulate, soluția fiind argumentată atât în fapt, cât

și în drept, prin referirea la dispozițiile art. 1169, art. 1082-1083 C. civ.

și art. 274 C. proc. civ.

În aceste condiții,

susținerea recurentei că soluția atacată este nemotivată, prin neanalizarea

criticilor formulate și neindicarea textelor legale incidente în speță, este

lipsită de orice suport, iar faptul că instanța nu și-a însușit argumentele

aduse în sprijinul căii de atac nu duce la concluzia încălcării art. 261 alin.

(5) C. proc. civ.

În ceea ce privește

celelalte critici referitoare la interpretarea probatoriului administrat în

cauză, respectiv expertiza întocmită și neînsușită de recurentă, precum și

modalitatea de apreciere a situației de fapt, acestea nu vor fi examinate

întrucât vizează eventuala netemeinicie a deciziei recurate și nu nelegalitatea

acesteia și nu pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. invocat în argumentarea recursului.

În consecință, față

de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul

pârâtei va fi respins ca nefondat.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cererea intimatei-reclamante SC R.F.S.T. SRL

CONSTANȚA de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi

respinsă, având în vedere că nu s-au depus la dosarul cauzei dovezi privind

efectuarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC K.B.G. SRL SĂTUC împotriva deciziei civile nr. 74/COM

din 19 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea

intimatei SC R.F.S.T. SRL CONSTANȚA privind obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2012.