ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 154/2012

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC R.F.S.T. SRL CONSTANȚA în contradictoriu cu pârâta SC K.B.G. SRL SĂTUC a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 161.575,82 lei reprezentând contravaloare factură fiscală serie ROF nr. 02420 din 02 octombrie 2008, la plata dobânzii legale aferente debitului principal de 161.575,82 lei calculată conform dispozițiilor O.G. nr. 9/2000 începând cu data de 02 octombrie 2008 până la momentul achitării debitului și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5221 din 4 octombrie 2010, Tribunalul Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, reținându-se că în baza contractelor încheiate între părți sub nr. 110 și 111 din 4 iunie 2007, reclamanta a vândut materiale marca Lindab și a executat lucrări de decopertare/copertare a imobilului hale de producție ce constituie sediul pârâtei situat în sat jud. Buzău. La data de 26 august 2008, pârâta a comunicat reclamantei că în urma unei furtuni spontane, a fost distrusă prin smulgere învelitoarea metalică pe o suprafață de 600 mp, iar reclamanta a trimis materialele și a început lucrările de demontare a părții deteriorate, când, echipa de intervenție a stabilit că defecțiunea s-ar fi produs ca urmare a unei explozii și nu a furtunii, lucrarea a fost oprită.

În baza probatoriului administrat în cauză, s-a reținut că deteriorarea acoperișului s-a produs în urma unei răbufniri cauzată de acumularea de gaze, din culpa pârâtei, astfel că nu îi revenea reclamantei obligația de remediere a stricăciunilor, nefiind în situația obligației de garanție asumate prin contract. Soluția primei instanțe a fost apelată de pârâta SC K.B.G. SRL Sătuc, iar prin decizia civilă nr. 74/COM din 19 mai 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul.

În argumentarea soluției pronunțate, s-a reținut că în speță s-au invocat vicii ale lucrării de montaj, fiind lipsit de relevanță dacă sunt vicii ascunse sau aparente, răspunderea putând fi angajată în ambele cazuri, iar singurul aspect relevant s-a apreciat a fi faptul că obligația de garanție se năștea numai dacă se dovedea viciul lucrării, respectiv prinderea defectuoasă a învelitorii de tablă, or pârâta nu a făcut o astfel de dovadă, potrivit art. 1169 C. civ.. În baza probatoriului administrat, s-a concluzionat că atâta timp cât lucrarea a fost realizată corespunzător, vântul sau o explozie sunt cauze de forță majoră exoneratoare de răspundere și numai după ce s-ar fi făcut dovada viciului lucrării s-ar fi pus problema forței vântului ori a exploziei care ar fi atras obligația de remediere.

Potrivit regulilor comune în materie de construcții, beneficiarul lucrării trebuie să dovedească viciul, urmând ca executantul să dovedească intervenția unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 1082-1083 C. civ. În speță, ambele părți au recunoscut intervenția unei cauze exoneratoare de răspundere și fără a dovedi viciul lucrării, chiar apelanta a înlăturat obligația executantului de a remedia stricăciunile produse. În privința facturii, s-a reținut că reclamanta a început executarea lucrărilor și le-a întrerupt ulterior după ce a constatat că smulgerea tablei nu s-a putut datora vântului, ca urmare, suma cuprinde și lucrări de manoperă iar apelanta nu a dovedit că acestea depășesc lucrările efectuate până la încetarea lucrului.

De altfel, în afară de valoarea materialelor, factura cuprinde contravaloarea „prestărilor de servicii”, respectiv transportul echipei și a materialelor, constatarea deteriorării acoperișului, fără a se face referire la „manoperă” care reprezintă un motiv de critică al pârâtei. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta SC K.B.G. SRL SĂTUC, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința respingerii cererii reclamantei. În argumentarea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că din considerentele deciziei atacate nu rezultă dacă criticile formulate au făcut obiectul analizei instanței de apel, împrejurare în raport de care se poate aprecia că soluția pronunțată este nemotivată.

A mai susținut recurenta că nu și-a însușit raportul de expertiză întocmit de expert P.N., întrucât trebuia numit un expert autorizat MADTR, iar expertiza nu analizează dacă lucrarea a fost corect efectuată și nu face referire la vreun act normativ pentru a se aprecia asupra caracterului tehnic al acesteia. S-a mai susținut că instanțele nu au făcut o examinare corectă și imparțială a probelor administrate în cauză, au înlăturat nemotivat unele probe, iar asupra altora nu s-au pronunțat. Recursul pârâtei SC K.B.G. SRL SĂTUC este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Prealabil analizării criticilor formulate, Înalta Curte va examina excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, excepție ce se constată a fi neîntemeiată, și pe cale de consecință va fi respinsă, având în vedere că din dezvoltarea argumentelor rezultă incidența motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc.

civ. Astfel, în raport de criticile formulate și analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, se constată că singura critică ce poate face obiectul analizei instanței de recurs este cea care vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la nemotivarea hotărârii atacate, critică ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Din această perspectivă, se constată că instanța a răspuns în fapt și în drept susținerilor pârâtei, iar argumentele reținute din probele examinate au condus în mod logic la soluția din dispozitiv. În apel, instanța a examinat criticile aduse sentinței primei instanțe, ca instanță de control judiciar, fără a fi necesar să reia alte chestiuni decât cele criticate, în limitele devoluțiunii.

Astfel, deși recurenta nu precizează care dintre critici nu ar fi fost examinate de către instanță, din considerentele deciziei atacate, rezultă că s-au analizat detaliat toate criticile formulate, soluția fiind argumentată atât în fapt, cât și în drept, prin referirea la dispozițiile art. 1169, art. 1082-1083 C. civ. și art. 274 C. proc. civ. În aceste condiții, susținerea recurentei că soluția atacată este nemotivată, prin neanalizarea criticilor formulate și neindicarea textelor legale incidente în speță, este lipsită de orice suport, iar faptul că instanța nu și-a însușit argumentele aduse în sprijinul căii de atac nu duce la concluzia încălcării art. 261 alin. (5) C. proc. civ.

În ceea ce privește celelalte critici referitoare la interpretarea probatoriului administrat în cauză, respectiv expertiza întocmită și neînsușită de recurentă, precum și modalitatea de apreciere a situației de fapt, acestea nu vor fi examinate întrucât vizează eventuala netemeinicie a deciziei recurate și nu nelegalitatea acesteia și nu pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat în argumentarea recursului. În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cererea intimatei-reclamante SC R.F.S.T. SRL CONSTANȚA de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, având în vedere că nu s-au depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC K.B.G. SRL SĂTUC împotriva deciziei civile nr. 74/COM din 19 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Respinge cererea intimatei SC R.F.S.T. SRL CONSTANȚA privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.