ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 123/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 123/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 192/COM din 5

februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 5281/99/2008, judecătorul fondului

din cadrul Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.V. SRL în contradictoriu cu pârâta

SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Iași, și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 245.162 lei cu titlu de daune.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat

contractul de asigurare nr. 016983 din 01 iunie 2006, obiectul contractului

reprezentându-l asigurarea pentru incendiu, trăsnet, explozie, cutremur

grindină, etc. pentru imobilul situat în Iași. La data de 26 iulie 2006 s-a

produs un incendiu la imobilul asigurat; în urma reparațiilor efectuate pentru

readucererea imobilului la starea inițială, reclamanta a solicitat de la pârâtă

despăgubiri în cuantum de 536.064 lei, pârâta fiind de acord doar cu suma de

190.902 lei, pe care a și achitat-o. Pentru restul despăgubirii, pârâta a

refuzat plata motivat de faptul că reclamanta a subasigurat imobilul raportat

la o suprafață de 2090,6 mp, existentă la momentul producerii incendiului, față

de suprafața de 1153 mp reținută de asigurător în calculul valorii asigurate.

În consecință, reclamanta s-a adresat instanței de judecată.

Din probatoriul administrat,

judecătorul fondului a reținut că la data încheierii contractului de asigurare,

imobilul asigurat avea o suprafață de 1153,33 mp, aceeași suprafață ca și la

momentul producerii incendiului, între cele două momente nefiind efectuate

lucrări de extindere. S-a mai reținut că suprafața asigurată era delimitată de

zonele de extindere aflate în construcție la momentul producerii incendiului,

nefiind reținută o subasigurare în condițiile în care lucrările de extindere se

aflau în stadiu incipient la acel moment. În același context s-a reținut că

evidența contabilă din perioada ulterioară incendiului a fost ținută separat

pentru cheltuielile necesare cu repararea zonei afectate de incendiu de cele

efectuate pentru extinderea halei, lucrările de extindere neinfluențând

contractul de asigurare încheiat cu pârâta. S-a reținut, totodată, că

pretențiile reclamantei s-au limitat la despăgubirile pentru imobilul asigurat.

În raport de probatoriul administrat, judecătorul fondului a apreciat

temeinicia cererii reclamantei, obligând pârâta la plata restului sumei

reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru imobilul asigurat.

Pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, prin sucursala

Iași, a formulat apel împotriva sentinței de fond, criticile sale vizând

greșita reținere a situației de fapt.

Prin decizia nr. 44 din 14 iunie

2010 completul de judecată din cadrul Curții de Apel Iași, secția comercială, a

respins ca nefondat apelul pârâtei, cu următoarele considerente: s-a apreciat

că nu se impune efectuarea unei noi expertize, nefiind necesară refacerea sau

completarea probelor administrate în prima instanță și nici administrarea de

probe noi, simplul dezacord al pârâtei reclamante cu concluziile prezentate de

expert neputând atrage aplicarea art. 212 alin. (1) C. proc. civ.; completul de

judecată a înlăturat critica pârâtei apelante cu privire la existența

subasigurării, reținând că potrivit art. 45 din Condițiile generale de

asigurare, se aplică principiul proporționalității în cazul în care contractul

de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată inferioară valorii de

asigurare a bunului, indemnizația cuvenită reducându-se corespunzător

raportului dintre suma prevăzută în contractul de asigurare și valoarea bunului

la data producerii evenimentului; în consecință a reținut inaplicabilitatea

acestui text, invocat de apelanta pârâtă. S-a mai reținut că nu există nicio

contradicție în considerentele hotărârii de primă instanță, judecătorul

fondului reținând că suprafața asigurată nu suferise modificări de la

încheierea asigurării și până la producerea evenimentului, lucrările de

extindere invocate de pârâtă fiind realizate lângă hala asigurată, delimitarea

celor două zone atrăgând imposibilitatea influențării incendiului prin

lucrările de extindere incipiente. În consecință, s-a reținut că anterior

producerii riscului asigurat nu intervenise nicio circumstanță de natură a

modifica sau agrava riscul contractual.

Decizia de apel a fost recurată de

pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, prin sucursala Iași, criticile sale fiind întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la aplicarea greșită

a dispozițiilor legale incidente noțiunii de subasigurare.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

pârâta a criticat soluția judecătorilor apelului sub aspectul respingerii

probei cu o nouă expertiză judiciară, arătând că expertiza efectuată la fond nu

a lămurit în totalitate situația de fapt; din această perspectivă a solicitat

casarea deciziei de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea

efectuării noii expertize solicitate.

Pârâta a mai susținut existența unei

contradicții în considerentele sentinței de fond, aspect nesoluționat de

judecătorii apelului.

Totodată, pârâta a invocat și o

aplicare greșită a legii din perspectiva greșitei calificări a noțiunii de

subasigurare, dispoziția contractuală prevăzând că asiguratul are obligația de

a înștiința în scris asigurătorul despre orice circumstanțe de natură să

modifice sau să agraveze riscul asigurat. Pentru acest motiv a solicitat

admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul

respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin concluziile scrise și orale,

reclamanta intimată a invocat în principal nulitatea cererii de recurs,

apreciind că nu există critici de nelegalitate ale deciziei de apel, motivele

invocate de pârâtă neputând fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ.;

în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind

legalitatea deciziei de apel.

Nu au fost administrate înscrisuri

noi în recurs.

Analizând cu prioritate excepția

invocată de reclamanta intimată, în conformitate cu prevederile art. 137 C.

proc. civ., completul de recurs reține netemeinicia acesteia, criticile

formulate de pârâta recurentă în dezvoltarea motivelor de recurs putând fi

încadrate în prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ. În consecință,

în raport și de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., excepția de

nulitate a cererii de recurs va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, se apreciază

caracterul nefondat al recursului declarat de pârâtă, pentru următoarele

considerente:

Critica referitoare la greșita

respingere a probei cu o nouă expertiză tehnică judiciară (critică ce poate fi

încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) nu poate fi reținută.

Din analiza solicitării de probatorii formulată de pârâtă în cadrul apelului se

reține că aceasta nu a aspecte noi care să nu fi fost analizate de expertul

numit de judecătorul fondului, completul de apel reținând în mod legal că nu

sunt incidente prevederile art. 212 alin. (1) C. proc. civ., care ar fi

determinat completarea expertizei sau efectuarea unei noi expertize.

Nu este reținută nici critica

referitoare la lipsa considerentelor care au format convingerea instanței

(critică încadrată la pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.), completul de apel

motivând concluzia la care a ajuns, respectiv inexistența unei contradicții în

considerentele sentinței de fond.

De asemenea, este înlăturată și

critica referitoare la o greșită interpretare a clauzelor contractuale în ce

privește noțiunea de subasigurare (critică încadrată de pârâtă în art. 304 pct.

9 C. proc. civ., ea fiind încadrată în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nefiind

vorba de o greșită aplicare sau interpretare a legii, ci de o interpretare

greșită a actului juridic dedus judecății). Completul de apel a interpretat

corect clauza referitoare la subasigurare, concluzionând că nu este aplicabil

în speță. Împrejurarea că reclamanta a intenționat și, ulterior producerii

riscului asigurat, a realizat o extindere total separată de clădirea asigurată

nu este de natură a face aplicabil textul contractual invocat de pârâtă,

respectiv art. 45 din condițiile generale de asigurare. Acest text contractual

are în vedere, așa cum a reținut și completul de apel, aplicarea principiului

proporționalității în cazul în care contractul de asigurare a fost încheiat

pentru o sumă asigurată inferioară valorii de asigurare a bunului. Or, în

speță, bunul a fost asigurat la valoarea sa reală, pentru noua construcție

nefiind aplicabile automat prevederile contractului de asigurare încheiat cu

pârâta, reclamanta având dreptul de a asigura acest nou imobil separat, prin contract

distinct, astfel cum, de altfel a și procedat după edificare. Determinat în

speță este aspectul că riscul asigurat s-a produs la imobilul prevăzut în

contractul încheiat cu pârâta, pretențiile reclamantei limitându-se la

despăgubirile necesare aducerii în starea inițială a acestui imobil, fără a

formula pretenții cu privire la alte bunuri, neincluse în asigurare.

Pentru considerentele expuse, și

constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității cererii

de recurs.

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A.R.A.V.I.G. SA, prin sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 44 din 14 iunie

2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13

ianuarie 2011.