ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 123/2011

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința nr. 192/COM din 5 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 5281/99/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.V. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Iași, și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 245.162 lei cu titlu de daune. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de asigurare nr. 016983 din 01 iunie 2006, obiectul contractului reprezentându-l asigurarea pentru incendiu, trăsnet, explozie, cutremur grindină, etc. pentru imobilul situat în Iași.

La data de 26 iulie 2006 s-a produs un incendiu la imobilul asigurat; în urma reparațiilor efectuate pentru readucererea imobilului la starea inițială, reclamanta a solicitat de la pârâtă despăgubiri în cuantum de 536.064 lei, pârâta fiind de acord doar cu suma de 190.902 lei, pe care a și achitat-o. Pentru restul despăgubirii, pârâta a refuzat plata motivat de faptul că reclamanta a subasigurat imobilul raportat la o suprafață de 2090,6 mp, existentă la momentul producerii incendiului, față de suprafața de 1153 mp reținută de asigurător în calculul valorii asigurate. În consecință, reclamanta s-a adresat instanței de judecată. Din probatoriul administrat, judecătorul fondului a reținut că la data încheierii contractului de asigurare, imobilul asigurat avea o suprafață de 1153,33 mp, aceeași suprafață ca și la momentul producerii incendiului, între cele două momente nefiind efectuate lucrări de extindere.

S-a mai reținut că suprafața asigurată era delimitată de zonele de extindere aflate în construcție la momentul producerii incendiului, nefiind reținută o subasigurare în condițiile în care lucrările de extindere se aflau în stadiu incipient la acel moment. În același context s-a reținut că evidența contabilă din perioada ulterioară incendiului a fost ținută separat pentru cheltuielile necesare cu repararea zonei afectate de incendiu de cele efectuate pentru extinderea halei, lucrările de extindere neinfluențând contractul de asigurare încheiat cu pârâta. S-a reținut, totodată, că pretențiile reclamantei s-au limitat la despăgubirile pentru imobilul asigurat. În raport de probatoriul administrat, judecătorul fondului a apreciat temeinicia cererii reclamantei, obligând pârâta la plata restului sumei reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru imobilul asigurat.

Pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, prin sucursala Iași, a formulat apel împotriva sentinței de fond, criticile sale vizând greșita reținere a situației de fapt. Prin decizia nr. 44 din 14 iunie 2010 completul de judecată din cadrul Curții de Apel Iași, secția comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu următoarele considerente: s-a apreciat că nu se impune efectuarea unei noi expertize, nefiind necesară refacerea sau completarea probelor administrate în prima instanță și nici administrarea de probe noi, simplul dezacord al pârâtei reclamante cu concluziile prezentate de expert neputând atrage aplicarea art. 212 alin. (1) C. proc.

civ.; completul de judecată a înlăturat critica pârâtei apelante cu privire la existența subasigurării, reținând că potrivit art. 45 din Condițiile generale de asigurare, se aplică principiul proporționalității în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată inferioară valorii de asigurare a bunului, indemnizația cuvenită reducându-se corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contractul de asigurare și valoarea bunului la data producerii evenimentului; în consecință a reținut inaplicabilitatea acestui text, invocat de apelanta pârâtă.

S-a mai reținut că nu există nicio contradicție în considerentele hotărârii de primă instanță, judecătorul fondului reținând că suprafața asigurată nu suferise modificări de la încheierea asigurării și până la producerea evenimentului, lucrările de extindere invocate de pârâtă fiind realizate lângă hala asigurată, delimitarea celor două zone atrăgând imposibilitatea influențării incendiului prin lucrările de extindere incipiente. În consecință, s-a reținut că anterior producerii riscului asigurat nu intervenise nicio circumstanță de natură a modifica sau agrava riscul contractual. Decizia de apel a fost recurată de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, prin sucursala Iași, criticile sale fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente noțiunii de subasigurare. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a criticat soluția judecătorilor apelului sub aspectul respingerii probei cu o nouă expertiză judiciară, arătând că expertiza efectuată la fond nu a lămurit în totalitate situația de fapt; din această perspectivă a solicitat casarea deciziei de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării noii expertize solicitate. Pârâta a mai susținut existența unei contradicții în considerentele sentinței de fond, aspect nesoluționat de judecătorii apelului. Totodată, pârâta a invocat și o aplicare greșită a legii din perspectiva greșitei calificări a noțiunii de subasigurare, dispoziția contractuală prevăzând că asiguratul are obligația de a înștiința în scris asigurătorul despre orice circumstanțe de natură să modifice sau să agraveze riscul asigurat.

Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Prin concluziile scrise și orale, reclamanta intimată a invocat în principal nulitatea cererii de recurs, apreciind că nu există critici de nelegalitate ale deciziei de apel, motivele invocate de pârâtă neputând fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ.; în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind legalitatea deciziei de apel. Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Analizând cu prioritate excepția invocată de reclamanta intimată, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., completul de recurs reține netemeinicia acesteia, criticile formulate de pârâta recurentă în dezvoltarea motivelor de recurs putând fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc.

civ. În consecință, în raport și de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., excepția de nulitate a cererii de recurs va fi respinsă. Pe fondul cauzei, se apreciază caracterul nefondat al recursului declarat de pârâtă, pentru următoarele considerente: Critica referitoare la greșita respingere a probei cu o nouă expertiză tehnică judiciară (critică ce poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) nu poate fi reținută. Din analiza solicitării de probatorii formulată de pârâtă în cadrul apelului se reține că aceasta nu a aspecte noi care să nu fi fost analizate de expertul numit de judecătorul fondului, completul de apel reținând în mod legal că nu sunt incidente prevederile art. 212 alin. (1) C. proc.

civ., care ar fi determinat completarea expertizei sau efectuarea unei noi expertize. Nu este reținută nici critica referitoare la lipsa considerentelor care au format convingerea instanței (critică încadrată la pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.), completul de apel motivând concluzia la care a ajuns, respectiv inexistența unei contradicții în considerentele sentinței de fond. De asemenea, este înlăturată și critica referitoare la o greșită interpretare a clauzelor contractuale în ce privește noțiunea de subasigurare (critică încadrată de pârâtă în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ea fiind încadrată în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nefiind vorba de o greșită aplicare sau interpretare a legii, ci de o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății).

Completul de apel a interpretat corect clauza referitoare la subasigurare, concluzionând că nu este aplicabil în speță. Împrejurarea că reclamanta a intenționat și, ulterior producerii riscului asigurat, a realizat o extindere total separată de clădirea asigurată nu este de natură a face aplicabil textul contractual invocat de pârâtă, respectiv art. 45 din condițiile generale de asigurare. Acest text contractual are în vedere, așa cum a reținut și completul de apel, aplicarea principiului proporționalității în cazul în care contractul de asigurare a fost încheiat pentru o sumă asigurată inferioară valorii de asigurare a bunului. Or, în speță, bunul a fost asigurat la valoarea sa reală, pentru noua construcție nefiind aplicabile automat prevederile contractului de asigurare încheiat cu pârâta, reclamanta având dreptul de a asigura acest nou imobil separat, prin contract distinct, astfel cum, de altfel a și procedat după edificare.

Determinat în speță este aspectul că riscul asigurat s-a produs la imobilul prevăzut în contractul încheiat cu pârâta, pretențiile reclamantei limitându-se la despăgubirile necesare aducerii în starea inițială a acestui imobil, fără a formula pretenții cu privire la alte bunuri, neincluse în asigurare. Pentru considerentele expuse, și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității cererii de recurs. Respinge recursul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, prin sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 44 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2011.