ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8246/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 528 din 7 aprilie 2010 a Tribunalului Alba, secția civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.S. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat că fiul reclamantei, în prezent decedat, S.I., a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în perioada 1979 - noiembrie 1984. A fost obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsurile administrative de mai sus, în cuantum de 100.000 euro. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a avut în vedere următoarele: Reclamanta S.S.

are calitatea de persoană îndreptățită în sensul prevăzut de art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, fiind mama persoanei care a suferit măsuri administrative cu caracter politic în sensul prevăzut de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, respectiv mama defunctului S.I., născut la 11 iulie 1959; de altfel, și reclamanta a suportat direct și nemijlocit consecințele dramei și tragediei urmăririi și morții fiului său. Fiul reclamantei, S.I., a fost profesor de limba franceză și română la Școala Generală Drașov, județul Alba. Potrivit înscrisului numit „Plan de Măsuri” din dosarul de urmărire informativă „SAVA” al C.N.S.A.S. și M.I. rezultă că acesta a fost lucrat în dosar de urmărire informativă de I.J.

Cluj și avertizat la data de 11 decembrie 1980, apoi a fost lucrat în aceeași formă de I.J. Vrancea. Motivele lucrării în dosar de urmărire informativă și avertizării acestuia au fost următoarele: - avea preocupări de a asculta și colporta știrile postului de radio „Europa liberă”; - a făcut aprecieri denigratoare la adresa politicii partidului și statului; - acuza lipsa de drepturi și libertăți din România comparativ cu cele din Occident; - a făcut aprecieri necorespunzătoare la adresa unor persoane din conducerea de partid și de stat; - întreținea relații de afaceri cu cetățeni străini în timp ce era student la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca și intenționa să rămână în exterior cu ocazia unei vizite pe care a făcut-o în Franța; - acuza lipsa de libertate a cuvântului în R.S.

România; - făcea aprecieri denigratoare la adresa unor realități social-politice din R.S. România; - și-a manifestat intenția de a călători în străinătate și de a nu mai reveni la el în țară; - întreținea relații de afaceri cu cetățeni străini. Deși, în procesul avertizării, și-a recunoscut faptele și s-a angajat că astfel de fapte nu vor mai avea loc în activitatea sa, totuși a făcut afirmații că „a fost chemat de organele de Securitate, dar că acestea nu au reușit să-l facă să-și schimbe intențiile”. Din probele administrate, instanța a reținut caracterul politic al măsurii administrative de urmărire informativă a fiului reclamantei în condițiile art. 4 alin. (2) din Legea 221/2009.

De asemenea, a stabilit că s-a cauzat, atât victimei S.I., cât și părinților acestuia, un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecințele dăunătoare, neevaluabile în bani, ce au rezultat din atingerile și încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate și la viață, culminând cu decesul violent al victimei, deces mai mult decât suspect și foarte strâns legat de dispariția victimei după toate măsurile administrative mai sus reținute. Aceste măsuri au dus la pierderea confortului psihic, moral, relațional și familial (atât al victimei, cât și al părinților acesteia, tatăl său decedând ca urmare a necazului provocat de moartea fiului, iar mama fiind hărțuită și distrusă moral din aceeași cauză și din cauza insistenței sale în aflarea adevărului despre moartea fiului său).

Fiind întrunite elementele răspunderii civile instituite de art. 504 C. proc. pen., și art. 48 alin. (3) din Constituție - se impune repararea integrală, de către stat, a pagubei suferite, ceea ce presupune, în principiu, înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale acesteia, în scopul repunerii în situația anterioară, deși, în speță, pentru reclamantă, acest lucru nu mai este posibil, durerile psihice ale acesteia neputând fi înlăturate cu o compensare materială, astfel că plata daunelor morale poate doar să repare cu caracter aproximativ prejudiciul moral suferit de aceasta. Prin Decizia nr. 12 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-au admis apelurile declarate de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.

Alba, împotriva sentinței sus-menționate, care a fost schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: Reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, având ca obiect constatarea că fiul său a făcut obiectul unor măsuri administrative represive, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 și obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând daune morale. Nelegal prima instanță a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.

Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. De asemenea, și în expunerea de motive ce a stat la baza adoptării Legii nr. 221/2009, se rețin beneficiarii legii, respectiv persoana în cauză, adică condamnată politic sau care a suferit o măsură administrativă, precum și soțul sau descendenții până la gradul al II-lea inclusiv. Dispozițiile art. 5 alin. (1) teza a II-a, lit. b), lit. c), alin. (4) sunt fără echivoc, în sensul că beneficiari ai dispozițiilor legale sunt doar persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestor persoane, soțul sau descendenții până la gradul al II-lea inclusiv.

Reclamanta este ascendenta persoanei care a făcut obiectul măsurii administrative represive. Prin urmare, susținerile apelanților referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei sunt fondate. De asemenea, întemeiate sunt și motivele de apel ale Statului Român referitoare la dispozițiile art. 504 C. proc. pen., reținute de către instanța de fond ca și temei al admiterii capătului doi din cerere. Pe de o parte, aceste dispoziții nu au fost invocate ca și temei de drept, de către reclamantă. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009. Pe de altă parte, dispozițiile art. 504 C. proc. pen. nu pot constitui temei al despăgubirilor morale solicitate de reclamantă întrucât, în speță, nu sunt incidente cazurile instituite de acest articol, iar reclamanta nu justifică legitimare procesuală activă.

Și potrivit dispozițiilor art. 506 C. proc. pen., acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită, conform art. 504 din același cod, iar, după moartea acesteia, poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa. Or, în speță, așa cum s-a arătat, reclamanta, mama persoanei îndreptățite, nu se încadrează în categoria persoanelor care pot porni acțiunea pentru repararea pagubei. Mai mult, dispozițiile invocate de către reclamantă pentru justificarea despăgubirilor cu caracter moral au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 și Decizia nr. 1360/2010, de către Curtea Constituțională. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.S., criticând-o pentru următoarele motive: 1. În privința excepției lipsei calității procesuale active, în mod greșit, instanța de apel a admis această excepție și a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă.

Potrivit dispozițiilor art. 670 C. civ., ascendenții defunctului au calitatea de moștenitori ai acestuia în lipsa descendenților sau a fraților și a surorilor. În speța de față, reclamanta este singura moștenitoare a defunctului său fiu, astfel încât, în mod greșit, instanța de apel a constatat că nu justifică legitimare procesuală activă. 2. În ceea ce privește daunele morale, potrivit doctrinei, acestea au menirea de a atenua suferința fizică și psihică cauzată persoanei. În cazul de față, antecesorul recurentei a suferit o condamnare politică, fiind privat de libertate pe o perioadă lungă, împrejurare ce evident l-a marcat profund. Față de aceste aspecte, recurenta a solicit admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de apel și menținerea sentinței apelate.

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia civilă atacată, raportat la criticile formulate și la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. În mod corect, instanța de apel a reținut că reclamanta nu justifică legitimare procesuală activă în speță, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 și de calitatea acesteia, de ascendent al persoanei cu privire la care se pretinde că ar fi suferit o măsură administrativă cu caracter politic, în regimul trecut.

Potrivit textului de lege sus-menționat, „(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la (…)” formele de reparație prevăzute de legea în discuție, printre care și despăgubiri pentru daunele morale suferite prin condamnare/măsura administrativă cu caracter politic.

Totodată, raportat la interesul reclamantului de a obține constatarea caracterului politic al măsurii administrative, strâns legat de obținerea formelor de reparație prevăzute în art. 5 alin. (1) lit. a) - c), inclusiv sub forma daunelor morale, aceleași persoane legitimează calitate procesuală activă și în ceea ce privește prima dintre cererile enunțate. Cum reclamanta nu face parte din categoria persoanelor enumerate în art. 5, fiind ascendenta lui S.I., printr-o corectă interpretare a dispozițiilor legale arătate, aceasta a fost exclusă de la beneficiul Legii nr. 221/2009.

Cât privește faptul că reclamanta ar fi unica moștenitoare a fiului său, acest aspect nu prezintă nicio relevanță în cauză, deoarece Legea nr. 221/2009 conferă dreptul de a obține recunoașterea caracterului politic al condamnărilor/măsurilor administrative cu caracter politic și daune morale persoanelor care au fost suferit condamnarea sau au fost supuse măsurii administrative, precum și, în caz de deces al acestora, soțului supraviețuitor și descendenților până la gradul al doilea inclusiv, iar nu altor persoane, chiar dacă acestea din urmă sunt moștenitorii persoanei în cauză, în sensul C. civ. În consecință, în mod corect, Curtea a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei.

2. Referitor la rolul daunelor morale, din perspectiva atenuării suferințelor produse persoanei în cauză, cu titlu de principiu, acesta este expus în mod corect, de către recurentă, dar susținerile nu au relevanță în soluționarea recursului, atât timp cât Legea nr. 221/2009 nu recunoaște reclamantei, în calitate de ascendentă a persoanei despre care se pretinde că ar fi suferit măsura administrativă, dreptul de a obține constatarea caracterului politic al măsurii la care a fost supus fiul său și, corespunzător, nici dreptul de a obține despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de acesta. Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., îl va respinge ca atare, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.S. împotriva Deciziei nr. 12 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2011.