ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8246/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8246/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 528 din 7 aprilie

2010 a Tribunalului Alba, secția civilă, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanta S.S. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, s-a constatat că fiul reclamantei, în prezent decedat, S.I., a făcut

obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în sensul prevederilor

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în perioada 1979 - noiembrie 1984.

A fost obligat

pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a unor despăgubiri pentru

prejudiciul moral suferit prin măsurile administrative de mai sus, în cuantum

de 100.000 euro.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

Reclamanta S.S. are

calitatea de persoană îndreptățită în sensul prevăzut de art. 4 alin. (1) și

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, fiind mama persoanei care a suferit

măsuri administrative cu caracter politic în sensul prevăzut de art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 221/2009, respectiv mama defunctului S.I., născut la 11 iulie

1959; de altfel, și reclamanta a suportat direct și nemijlocit consecințele

dramei și tragediei urmăririi și morții fiului său.

Fiul reclamantei,

S.I., a fost profesor de limba franceză și română la Școala Generală Drașov,

județul Alba. Potrivit înscrisului numit „Plan de Măsuri” din dosarul de

urmărire informativă „SAVA” al C.N.S.A.S. și M.I. rezultă că acesta a fost

lucrat în dosar de urmărire informativă de I.J. Cluj și avertizat la data de 11

decembrie 1980, apoi a fost lucrat în aceeași formă de I.J. Vrancea.

Motivele lucrării în

dosar de urmărire informativă și avertizării acestuia au fost următoarele:

- avea preocupări de

a asculta și colporta știrile postului de radio „Europa liberă”;

- a făcut aprecieri

denigratoare la adresa politicii partidului și statului;

- acuza lipsa de

drepturi și libertăți din România comparativ cu cele din Occident;

- a făcut aprecieri

necorespunzătoare la adresa unor persoane din conducerea de partid și de stat;

- întreținea relații

de afaceri cu cetățeni străini în timp ce era student la Facultatea de

Filologie din Cluj-Napoca și intenționa să rămână în exterior cu ocazia unei

vizite pe care a făcut-o în Franța;

- acuza lipsa de

libertate a cuvântului în R.S. România;

- făcea aprecieri

denigratoare la adresa unor realități social-politice din R.S. România;

- și-a manifestat

intenția de a călători în străinătate și de a nu mai reveni la el în țară;

- întreținea relații

de afaceri cu cetățeni străini.

Deși, în procesul

avertizării, și-a recunoscut faptele și s-a angajat că astfel de fapte nu vor

mai avea loc în activitatea sa, totuși a făcut afirmații că „a fost chemat de

organele de Securitate, dar că acestea nu au reușit să-l facă să-și schimbe

intențiile”.

Din probele

administrate, instanța a reținut caracterul politic al măsurii administrative

de urmărire informativă a fiului reclamantei în condițiile art. 4 alin. (2) din

Legea 221/2009.

De asemenea, a

stabilit că s-a cauzat, atât victimei S.I., cât și părinților acestuia, un

prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecințele dăunătoare, neevaluabile

în bani, ce au rezultat din atingerile și încălcările dreptului personal

nepatrimonial la libertate și la viață, culminând cu decesul violent al

victimei, deces mai mult decât suspect și foarte strâns legat de dispariția

victimei după toate măsurile administrative mai sus reținute. Aceste măsuri au

dus la pierderea confortului psihic, moral, relațional și familial (atât al

victimei, cât și al părinților acesteia, tatăl său decedând ca urmare a

necazului provocat de moartea fiului, iar mama fiind hărțuită și distrusă moral

din aceeași cauză și din cauza insistenței sale în aflarea adevărului despre

moartea fiului său).

Fiind întrunite

elementele răspunderii civile instituite de art. 504 C. proc. pen., și art. 48

alin. (3) din Constituție - se impune repararea integrală, de către stat, a

pagubei suferite, ceea ce presupune, în principiu, înlăturarea tuturor

consecințelor dăunătoare ale acesteia, în scopul repunerii în situația

anterioară, deși, în speță, pentru reclamantă, acest lucru nu mai este posibil,

durerile psihice ale acesteia neputând fi înlăturate cu o compensare materială,

astfel că plata daunelor morale poate doar să repare cu caracter aproximativ

prejudiciul moral suferit de aceasta.

Prin Decizia nr. 12

din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-au admis

apelurile declarate de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Tribunalul Alba și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de D.G.F.P. Alba, împotriva sentinței sus-menționate, care a fost

schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Reclamanta a învestit

instanța de judecată cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.

221/2009, având ca obiect constatarea că fiul său a făcut obiectul unor măsuri

administrative represive, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 și

obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând daune morale.

Nelegal prima

instanță a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Conform art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri

administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, pot, de asemenea,

solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.

Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

De asemenea, și în

expunerea de motive ce a stat la baza adoptării Legii nr. 221/2009, se rețin

beneficiarii legii, respectiv persoana în cauză, adică condamnată politic sau

care a suferit o măsură administrativă, precum și soțul sau descendenții până

la gradul al II-lea inclusiv.

Dispozițiile art. 5

alin. (1) teza a II-a, lit. b), lit. c), alin. (4) sunt fără echivoc, în sensul

că beneficiari ai dispozițiilor legale sunt doar persoanele care au suferit

condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic,

precum și, după decesul acestor persoane, soțul sau descendenții până la gradul

al II-lea inclusiv.

Reclamanta este

ascendenta persoanei care a făcut obiectul măsurii administrative represive.

Prin urmare,

susținerile apelanților referitoare la lipsa calității procesuale active a

reclamantei sunt fondate.

De asemenea,

întemeiate sunt și motivele de apel ale Statului Român referitoare la dispozițiile

art. 504 C. proc. pen., reținute de către instanța de fond ca și temei al

admiterii capătului doi din cerere.

Pe de o parte, aceste

dispoziții nu au fost invocate ca și temei de drept, de către reclamantă.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.

Pe de altă parte,

dispozițiile art. 504 C. proc. pen. nu pot constitui temei al despăgubirilor

morale solicitate de reclamantă întrucât, în speță, nu sunt incidente cazurile

instituite de acest articol, iar reclamanta nu justifică legitimare procesuală

activă.

Și potrivit

dispozițiilor art. 506 C. proc. pen., acțiunea pentru repararea pagubei poate

fi pornită de persoana îndreptățită, conform art. 504 din același cod, iar,

după moartea acesteia, poate fi continuată sau pornită de către persoanele care

se aflau în întreținerea sa.

Or, în speță, așa cum

s-a arătat, reclamanta, mama persoanei îndreptățite, nu se încadrează în

categoria persoanelor care pot porni acțiunea pentru repararea pagubei.

Mai mult,

dispozițiile invocate de către reclamantă pentru justificarea despăgubirilor cu

caracter moral au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din 21

octombrie 2010 și Decizia nr. 1360/2010, de către Curtea Constituțională.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta S.S., criticând-o pentru următoarele

motive:

excepției lipsei calității procesuale active, în mod greșit, instanța de apel a

admis această excepție și a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală

activă.

Potrivit

dispozițiilor art. 670 C. civ., ascendenții defunctului au calitatea de

moștenitori ai acestuia în lipsa descendenților sau a fraților și a surorilor.

În speța de față,

reclamanta este singura moștenitoare a defunctului său fiu, astfel încât, în

mod greșit, instanța de apel a constatat că nu justifică legitimare procesuală

activă.

privește daunele morale, potrivit doctrinei, acestea au menirea de a atenua

suferința fizică și psihică cauzată persoanei.

În cazul de față,

antecesorul recurentei a suferit o condamnare politică, fiind privat de

libertate pe o perioadă lungă, împrejurare ce evident l-a marcat profund.

Față de aceste

aspecte, recurenta a solicit admiterea recursului, desființarea hotărârii

instanței de apel și menținerea sentinței apelate.

Intimatul-pârât

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Alba, a depus întâmpinare, solicitând respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând decizia

civilă atacată, raportat la criticile formulate și la motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

instanța de apel a reținut că reclamanta nu justifică legitimare procesuală

activă în speță, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr.

221/2009 și de calitatea acesteia, de ascendent al persoanei cu privire la care

se pretinde că ar fi suferit o măsură administrativă cu caracter politic, în

regimul trecut.

Potrivit textului de lege

sus-menționat, „(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter

politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul

unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei

persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot

solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data

intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la (…)” formele de

reparație prevăzute de legea în discuție, printre care și despăgubiri pentru

daunele morale suferite prin condamnare/măsura administrativă cu caracter

politic.

Totodată, raportat la

interesul reclamantului de a obține constatarea caracterului politic al măsurii

administrative, strâns legat de obținerea formelor de reparație prevăzute în

art. 5 alin. (1) lit. a) - c), inclusiv sub forma daunelor morale, aceleași

persoane legitimează calitate procesuală activă și în ceea ce privește prima

dintre cererile enunțate.

Cum reclamanta nu

face parte din categoria persoanelor enumerate în art. 5, fiind ascendenta lui

S.I., printr-o corectă interpretare a dispozițiilor legale arătate, aceasta a

fost exclusă de la beneficiul Legii nr. 221/2009.

Cât privește faptul

că reclamanta ar fi unica moștenitoare a fiului său, acest aspect nu prezintă

nicio relevanță în cauză, deoarece Legea nr. 221/2009 conferă dreptul de a

obține recunoașterea caracterului politic al condamnărilor/măsurilor

administrative cu caracter politic și daune morale persoanelor care au fost suferit

condamnarea sau au fost supuse măsurii administrative, precum și, în caz de

deces al acestora, soțului supraviețuitor și descendenților până la gradul al

doilea inclusiv, iar nu altor persoane, chiar dacă acestea din urmă sunt

moștenitorii persoanei în cauză, în sensul C. civ.

În consecință, în mod

corect, Curtea a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei.

daunelor morale, din perspectiva atenuării suferințelor produse persoanei în

cauză, cu titlu de principiu, acesta este expus în mod corect, de către

recurentă, dar susținerile nu au relevanță în soluționarea recursului, atât

timp cât Legea nr. 221/2009 nu recunoaște reclamantei, în calitate de

ascendentă a persoanei despre care se pretinde că ar fi suferit măsura

administrativă, dreptul de a obține constatarea caracterului politic al măsurii

la care a fost supus fiul său și, corespunzător, nici dreptul de a obține

despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de acesta.

Având în vedere

considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca

atare, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta S.S. împotriva Deciziei nr. 12 din 21 ianuarie

2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 noiembrie 2011.