ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1954/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 446 din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul T.S.V., la următoarele pedepse: 500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 147 din Lega nr. 85/2006 și la 600 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. c) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 600 lei amendă penală. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 1 C. pen.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Maramureș a sumelor reprezentând penalități aferente debitului principal de 4.075 lei, calculate începând cu data de 27 martie 2009 și până la data când acesta a fost achitat efectiv. Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a sentințe o copie a fost comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul T.S.V.

a deținut calitatea de asociat unic al SC S.G. SRL Sighetu Marmatiei, aceasta având ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor din material plastic pentru construcții (fila 74 dosar urmărire penală). Prin sentința civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 al Tribunalului Maramureș a fost admisă cererea creditoarei SC P. România SRL Bragadiru și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC S.G. SRL Sighetu Marmatiei, fiind desemnată în calitate de administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L. Prin aceeași sentință s-a dispus în conformitate cu art. 35 din Legea 85/2006, ca în termen de 10 zile de la comunicare, SC S.G. SRL să depună la dosar actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. (1) din același act normativ (fila 173 dosar urmărire penală).

Prin adresa nr. 395 din 26 iunie 2008, administratorul judiciar C.T. I.P.U.R.L. a notificat SC S.G. SRL, reprezentată de inculpatul T.S.V. cu privire la obligația de a depune documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 (fila 175 dosar urmărire penală), notificări reiterate ulterior la datele de 30 iunie 2008, 01 august 2008 și 28 noiembrie 2008 (filele 188,189,190 dosar urmărire penală). Prin raportul din data de 20 noiembrie 2008, administratorul judiciar C.T.I.P.U.R.L. a precizat că inculpatul în calitate de administrator al SC S.G. SRL Sighetu Marmației nu și-a îndeplinit obligația de a-i pune la dispoziție documentele solicitate, fiind astfel în imposibilitatea de a stabili care au fost cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței societății debitoare și a propus intrarea acesteia în procedura simplificată (fila 192 dosar urmărire penală).

Prin sentința civilă nr. 4137 din 24 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureș s-a constatat că raportul privind cauzele insolvenței nu a putut fi depus de administratorul judiciar deoarece acesta nu a primit actele prevăzute de lege de la inculpat și s-a dispus începerea procedurii simplificate de faliment a debitoarei SC S.G. SRL, confirmând în calitate de lichidator pe C.T.I.P.U.R.L. și stabilind obligația de predare către acesta a tabelului definitiv al creanțelor și a listei creditorilor (fila 194 dosar urmărire penală). Potrivit raportului din data de 26 februarie 2009 al lichidatorului judiciar C.T.I.P.U.R.L. inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de predare a actelor și documentelor contabile, împiedicând desfășurarea procedurilor declanșate împotriva sa (fila 191 dosar urmărire penală).

Ulterior, prin raportul din data de 12 martie 2010, lichidatorul judiciar a arătat că inculpatul și-a împlinit obligația de predare a documentelor la 04 martie 2010, fiind întocmit procesul-verbal nr. 180 din aceeași dată (filele 24,26). Prin declarațiile date pe parcursul procesului, inculpatul T.S.V. a susținut că în perioada menționată a lipsit de la domiciliu, iar notificările lichidatorului judiciar au fost primite de soția și respectiv mama sa, astfel încât nu a știut că documentele nu fuseseră puse la dispoziția acestuia. Având în vedere faptul că procedurile de citare și notificare a inculpatului au fost desfășurate în condițiile prevăzute de lege, iar comunicările au fost primite de membri ai familiei sale, instanța a apreciat ca nefondate susținerile acestuia.

în plus, în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că notificările respective i-au fost predate ulterior de membrii familiei sale, având astfel cunoștință de obligațiile care îi reveneau (fila 271 dosar urmărire penală). În raport de situația de fapt expusă instanța a reținut că fapta inculpatului T.S.V., constând în aceea că în calitate de administrator și asociat unic al SC S.G. SRL Sighetu Marmației, după deschiderea procedurii insolvenței dispusă prin sentința civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș a refuzat să pună la dispoziția administratorului judiciar documentele și informațiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 147 din același act normativ.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, inculpatul T.S.V. a deținut și calitatea de asociat și administrator al SC I.S. SRL, iar conform adresei nr. 6598 din 27 martie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sighetu Marmației, acesta a reținut în perioada 25 septembrie 2006-25 noiembrie 2006 impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă (respectiv C.A.S., CASS, fond șomaj și impozit pe venit) în cuantum de 4.075 lei, sume pe care însă nu Ie-a virat la bugetul de stat (fila 216 dosar urmărire penală). Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, respectiv reținerea sumelor menționate și nevirarea lor la bugetul de stat, arătând că în perioada respectivă s-a confruntat cu probleme financiare care au condus în final la intrarea societății în stare de insolvență.

Potrivit adresei nr. 6598 din 27 martie 2009 a Administrației Finanțelor Sighetu Marmației suma totală reținută în sarcina inculpatului a fost calculată la nivelul de 4.075 lei, la care au fost calculate penalități în cuantum de 999 lei, până la data de 27 martie 2009. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a depus la dosarul cauzei chitanțele seria TS7 nr. 1535246 din 19 octombrie 2010 și TS7 nr. 1536891 din 09 noiembrie 2010 prin care se atestă plata sumei de 5080 lei (filele 76,82). În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că faptele inculpatului T.S.V., constând în aceea că în calitate de administrator al SC I.S.

SRL Sighetu Marmației, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25 septembrie 2006-25 noiembrie 2006 a reținut impozite și contribuții individuale cu stopaj la sursă ale salariaților, pe care nu Ie-a vărsat la bugetul de stat, în cuantum de 4.075 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul. Prin decizia penală nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs inculpatul T.S.V., pe care l-a motivat în scris la filele 10-15 din dosar Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar pe latură civilă să se constate recuperat prejudiciul cauzat.

Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare. În ce privește prima critică formulată de recurentul inculpat în motivele de recurs, prin care a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. , întrucât fapta nu există, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., se constată că nu poate fi primită. Potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2005, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă, refuzul debitorului persoana fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv sau al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziție judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prevăzute la art. 35 [în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) sau (6), debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1)], documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) sau împiedicarea acestora, cu rea-credință, de a întocmi documentația respectivă.

Din probele dosarului, rezultă că prin sentința civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva S.C. S.G. SRL Sighetu Marmației, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L. Prin aceeași sentință s-a dispus în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006 ca în termen de 10 zile de la comunicare SC S.G. SRL să depună la dosar actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. (1) din același act normativ. Prin adresa nr. 395 din 26 iunie 2008 administratorul judiciar a notificat S.C. S.G. SRL reprezentată de inculpatul T.S.V.

cu privire la obligația de a preda documentele prev. în art. 28 din Legea nr. 85/2006, notificări reiterate ulterior la datele din 30 iunie 2008, 01 august 2008 și 28 noiembrie 2008. Pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, este necesar să se dovedească că în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenței unui debitor, acesta a refuzat să pună la dispoziție judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din același act normativ. Or, în cauză, din probele dosarului (declarația inculpatului dată în cursul cercetării judecătorești olografă a inculpatului de la urmărirea penală-fila 275, confirmată ), rezultă că inculpatul a avut cunoștință de deschiderea procedurii insolvenței față de SC S.G.

SRL Sighetu Marmației, precum și de comunicările repetate efectuate de lichidatorul judiciar în vederea predării documentelor contabile, însă a avut o atitudine de pasivitate, de neacceptare a obligației impuse de lege, ceea ce echivalează cu un refuz în îndeplinirea obligației prevăzute la art. 35 din legea sus­menționată. Drept urmare, se constată ca fapta există și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, astfel că nu se impune achitarea inculpatului. Nici cel de al doilea motiv de recurs, prin care inculpatul a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc.

pen. pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu este întemeiat. Potrivit adresei nr. 6598 din 27 martie 2009 a Administrației Financiare Sighetu Marmației, inculpatul T.S.V. în calitate de administrator al S.C. I.S. SRL a reținut în perioada 25 septembrie 2006 - 25 noiembrie 2006 impozite și contribuțiile cu reținere la sursă constând în C.A.S., fond de șomaj și impozit pe venit în cuantum de 4075 lei, sume pe care nu Ie-a virat bugetului de stat. Din coroborarea materialului probator din dosar, rezultă că instanțele au reținut în mod corect că fapta inculpatului de a nu vira în termenul legal sumele datorate la bugetul de stat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, în raport de împrejurarea că inculpatul a achitat suma de 5080 lei, pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond, fără plata penalităților aferente începând cu data de 27 martie 2009 și până la achitarea sumei la care a fost obligat, precum și de faptul că nu a făcut dovada plății acestora până la acest moment procesual, se constată că prejudiciul cauzat părții civile nu a fost recuperat în întregime. În ce privește susținerea inculpatului, că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, se constată că nu este fondată. La stabilirea gradului concret de pericol social al infracțiunii de evaziune fiscală, instanțele au avut în vedere, în mod corect, modul în care inculpatul a săvârșit fapta, prin neplata obligațiilor fiscale timp de 2 ani, deși avea cunoștință de obligațiile față de bugetul de stat prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este temeinică și legală și nu se impune casarea ei în limitele motivelor de recurs invocate de recurentul inculpat. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat T.S.V. împotriva deciziei penale nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.S.V. împotriva deciziei penale nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.