ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1954/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1954/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 446 din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul T.S.V.,
la următoarele pedepse: 500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 147 din Lega nr. 85/2006 și la 600 lei amendă penală, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul
art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. c) C. pen., s-au contopit
pedepsele stabilite prin sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai
grea, de 600 lei amendă penală.
I
s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63
1
C. pen.
În temeiul
art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat
inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin A.N.A.F.,
prin D.G.F.P. Maramureș a sumelor reprezentând penalități aferente debitului
principal de 4.075 lei, calculate începând cu data de 27 martie 2009 și până la
data când acesta a fost achitat efectiv.
Conform art.
13 din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a sentințe o copie a fost
comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În temeiul
art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat
a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a
pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul T.S.V. a deținut
calitatea de asociat unic al SC S.G. SRL Sighetu Marmatiei, aceasta având ca
obiect principal de activitate fabricarea articolelor din material plastic
pentru construcții (fila 74 dosar urmărire penală).
Prin sentința
civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 al Tribunalului Maramureș a fost admisă
cererea creditoarei SC P. România SRL Bragadiru și s-a dispus deschiderea
procedurii insolvenței împotriva SC S.G. SRL Sighetu Marmatiei, fiind desemnată
în calitate de administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L. Prin aceeași sentință s-a
dispus în conformitate cu art. 35 din Legea 85/2006, ca în termen de 10 zile de
la comunicare, SC S.G. SRL să depună la dosar actele și informațiile prevăzute
de art. 28 alin. (1) din același act normativ (fila 173 dosar urmărire penală).
Prin adresa
nr. 395 din 26 iunie 2008, administratorul judiciar C.T. I.P.U.R.L. a notificat
SC S.G. SRL, reprezentată de inculpatul T.S.V. cu privire la obligația de a
depune documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 (fila 175 dosar
urmărire penală), notificări reiterate ulterior la datele de 30 iunie 2008, 01
august 2008 și 28 noiembrie 2008 (filele 188,189,190 dosar urmărire penală).
Prin raportul
din data de 20 noiembrie 2008, administratorul judiciar C.T.I.P.U.R.L. a
precizat că inculpatul în calitate de administrator al SC S.G. SRL Sighetu
Marmației nu și-a îndeplinit obligația de a-i pune la dispoziție documentele
solicitate, fiind astfel în imposibilitatea de a stabili care au fost cauzele
și împrejurările care au dus la apariția insolvenței societății debitoare și a
propus intrarea acesteia în procedura simplificată (fila 192 dosar urmărire
penală).
Prin sentința
civilă nr. 4137 din 24 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureș s-a constatat că
raportul privind cauzele insolvenței nu a putut fi depus de administratorul
judiciar deoarece acesta nu a primit actele prevăzute de lege de la inculpat și
s-a dispus începerea procedurii simplificate de faliment a debitoarei SC S.G. SRL,
confirmând în calitate de lichidator pe C.T.I.P.U.R.L. și stabilind obligația
de predare către acesta a tabelului definitiv al creanțelor și a listei
creditorilor (fila 194 dosar urmărire penală).
Potrivit
raportului din data de 26 februarie 2009 al lichidatorului judiciar C.T.I.P.U.R.L.
inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de predare a actelor și documentelor
contabile, împiedicând desfășurarea procedurilor declanșate împotriva sa (fila
191 dosar urmărire penală).
Ulterior, prin
raportul din data de 12 martie 2010, lichidatorul judiciar a arătat că
inculpatul și-a împlinit obligația de predare a documentelor la 04 martie 2010,
fiind întocmit procesul-verbal nr. 180 din aceeași dată (filele 24,26).
Prin
declarațiile date pe parcursul procesului, inculpatul T.S.V. a susținut că în
perioada menționată a lipsit de la domiciliu, iar notificările lichidatorului
judiciar au fost primite de soția și respectiv mama sa, astfel încât nu a știut
că documentele nu fuseseră puse la dispoziția acestuia.
Având în
vedere faptul că procedurile de citare și notificare a inculpatului au fost
desfășurate în condițiile prevăzute de lege, iar comunicările au fost primite
de membri ai familiei sale, instanța a apreciat ca nefondate susținerile
acestuia. în plus, în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că
notificările respective i-au fost predate ulterior de membrii familiei sale,
având astfel cunoștință de obligațiile care îi reveneau (fila 271 dosar
urmărire penală).
În raport de
situația de fapt expusă instanța a reținut că fapta inculpatului T.S.V.,
constând în aceea că în calitate de administrator și asociat unic al SC S.G. SRL
Sighetu Marmației, după deschiderea procedurii insolvenței dispusă prin
sentința civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș a refuzat
să pună la dispoziția administratorului judiciar documentele și informațiile
prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art. 147 din același act normativ.
Potrivit
înscrisurilor depuse la dosar, inculpatul T.S.V. a deținut și calitatea de
asociat și administrator al SC I.S. SRL, iar conform adresei nr. 6598 din 27
martie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sighetu Marmației, acesta
a reținut în perioada 25 septembrie 2006-25 noiembrie 2006 impozitele și
contribuțiile cu reținere la sursă (respectiv C.A.S., CASS, fond șomaj și
impozit pe venit) în cuantum de 4.075 lei, sume pe care însă nu Ie-a virat la
bugetul de stat (fila 216 dosar urmărire penală).
Inculpatul a
recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, respectiv reținerea sumelor
menționate și nevirarea lor la bugetul de stat, arătând că în perioada
respectivă s-a confruntat cu probleme financiare care au condus în final la
intrarea societății în stare de insolvență.
Potrivit
adresei nr. 6598 din 27 martie 2009 a Administrației Finanțelor Sighetu
Marmației suma totală reținută în sarcina inculpatului a fost calculată la
nivelul de 4.075 lei, la care au fost calculate penalități în cuantum de 999
lei, până la data de 27 martie 2009.
În cursul
cercetării judecătorești, inculpatul a depus la dosarul cauzei chitanțele seria
TS7 nr. 1535246 din 19 octombrie 2010 și TS7 nr. 1536891 din 09 noiembrie 2010
prin care se atestă plata sumei de 5080 lei (filele 76,82).
În raport de
situația de fapt expusă, instanța a reținut că faptele inculpatului T.S.V.,
constând în aceea că în calitate de administrator al SC I.S. SRL Sighetu
Marmației, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25
septembrie 2006-25 noiembrie 2006 a reținut impozite și contribuții individuale
cu stopaj la sursă ale salariaților, pe care nu Ie-a vărsat la bugetul de stat,
în cuantum de 4.075 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de
evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.
Împotriva
acestei sentințe a formulat apel inculpatul.
Prin decizia
penală nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și
de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva
deciziei instanței de apel, a declarat recurs inculpatul T.S.V., pe care l-a
motivat în scris la filele 10-15 din dosar
Prin recursul declarat,
inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate
în temeiul art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen. și
achitarea sa,
în baza
art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art.
10 lit. a) C. proc. pen. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 147
din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu
există, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv
latura obiectivă.
Referitor la
infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 inculpatul a solicitat
achitarea sa în baza
art. 11
pct. 2 lit.
a) raportat la art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen. pe motiv că fapta nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar pe latură civilă să
se constate recuperat prejudiciul cauzat.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea
lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și
vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare
dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât
sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.
În ce privește
prima critică formulată de recurentul inculpat în motivele de recurs, prin care
a solicitat, în baza
art. 11
pct. 2 lit.
a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea pentru săvârșirea
infracțiunii
prev. de art. 147 din Legea
nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
, întrucât fapta nu
există, iar în subsidiar achitarea în baza
art.
10 lit. d) C. proc. pen., se constată că nu poate fi primită.
Potrivit art. 147
din Legea nr. 85/2005, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de
la un an la 3 ani sau cu amendă, refuzul debitorului persoana fizică sau al
administratorului, directorului, directorului executiv sau al reprezentantului
legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziție
judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în
condițiile prevăzute la art. 35 [în termen de 10 zile de la deschiderea
procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) sau (6), debitorul este
obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28
alin. (1)], documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f)
sau împiedicarea acestora, cu rea-credință, de a întocmi documentația
respectivă.
Din probele
dosarului, rezultă că prin sentința civilă nr. 567
din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș s-a dispus deschiderea
procedurii
insolvenței împotriva S.C. S.G. SRL Sighetu
Marmației,
fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.T.
I.P.U.R.L. Prin
aceeași sentință s-a dispus în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006 ca
în termen de 10 zile de la comunicare SC S.G. SRL să depună la dosar actele și
informațiile prevăzute de art. 28 alin. (1) din același act normativ.
Prin adresa
nr. 395 din 26 iunie 2008 administratorul judiciar a notificat S.C. S.G. SRL
reprezentată de inculpatul T.S.V. cu privire la obligația de a preda
documentele prev. în art. 28 din Legea nr. 85/2006, notificări reiterate
ulterior la datele din 30 iunie 2008, 01 august 2008 și 28 noiembrie 2008.
Pentru
existența infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, este
necesar să se dovedească că în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii
insolvenței unui debitor, acesta a refuzat să pună la dispoziție
judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului,
documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din același act
normativ.
Or, în cauză,
din probele dosarului (declarația inculpatului dată în cursul cercetării
judecătorești olografă a inculpatului de la urmărirea penală-fila 275,
confirmată ), rezultă că inculpatul a avut cunoștință de deschiderea procedurii
insolvenței față de SC S.G. SRL Sighetu Marmației, precum și de comunicările
repetate efectuate de lichidatorul judiciar în vederea predării documentelor
contabile, însă a avut o atitudine de pasivitate, de neacceptare a obligației
impuse de lege, ceea ce echivalează cu un refuz în îndeplinirea obligației
prevăzute la art. 35 din legea susmenționată.
Drept urmare,
se constată ca fapta există și întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, astfel că nu se
impune achitarea inculpatului.
Nici cel de al
doilea motiv de recurs, prin care inculpatul a solicitat achitarea pentru
infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în baza
art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen. pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracțiuni, nu este întemeiat.
Potrivit
adresei nr. 6598 din 27 martie 2009 a Administrației Financiare Sighetu
Marmației, inculpatul T.S.V. în calitate de administrator al S.C. I.S. SRL a
reținut în perioada 25 septembrie 2006 - 25 noiembrie 2006 impozite și
contribuțiile cu reținere la sursă constând în C.A.S., fond de șomaj și impozit
pe venit în cuantum de 4075 lei, sume pe care nu Ie-a virat bugetului de stat.
Din
coroborarea materialului probator din dosar, rezultă că instanțele au reținut
în mod corect că fapta inculpatului de a nu vira în termenul legal sumele
datorate la bugetul de stat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea,
în raport de împrejurarea că inculpatul a achitat suma de 5080 lei, pe
parcursul judecării cauzei la instanța de fond, fără plata penalităților
aferente începând cu data de 27 martie 2009 și până la achitarea sumei la care
a fost obligat, precum și de faptul că nu a făcut dovada plății acestora până
la acest moment procesual, se constată că prejudiciul cauzat părții civile nu a
fost recuperat în întregime.
În ce
privește susținerea inculpatului, că fapta nu prezintă gradul de pericol social
al unei infracțiuni, se constată că nu este fondată.
La stabilirea
gradului concret de pericol social al infracțiunii de evaziune fiscală,
instanțele au avut în vedere, în mod corect, modul în care inculpatul a
săvârșit fapta, prin neplata obligațiilor fiscale timp de 2 ani, deși avea
cunoștință de obligațiile față de bugetul de stat prevăzute de lege.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este temeinică și
legală și nu se impune casarea ei în limitele motivelor de recurs invocate de
recurentul inculpat.
Neexistând
nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,
urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat T.S.V. împotriva deciziei
penale nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și
de minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.S.V. împotriva deciziei
penale nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și
de minori.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 12 mai 2011.