ÎCCJ, decizie (scj.ro #83847)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83847) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Infracțiune

prevăzută în art. 147 din Legea nr. 85/2006 privind procedura

insolvenței. Elemente constitutive

Cuprins pe

materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 85/2006 privind procedura

insolvenței

Indice

alfabetic:

Drept penal

- infracțiune prevăzută în art.

147 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței

Legea

nr. 85/2006,

art. 147

Art.

147 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței incriminează

r

efuzul debitorului

persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului

executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană

juridică, de a pune la dispoziție judecătorului-sindic,

administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile

prevăzute la art. 35 - în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii

insolvenței -, documentele și informațiile prevăzute la

art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din aceeași lege ori împiedicarea acestora,

cu rea-credință, de a întocmi documentația respectivă.

Existența infracțiunii

prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006 presupune refuzul debitorului

de a pune la dispoziția judecătorului-sindic, administratorului judiciar

sau lichidatorului, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii

insolvenței, documentele și informațiile prevăzute la art.

28 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 85/2006. Dacă debitorul

a avut

cunoștință de deschiderea procedurii insolvenței și de

comunicările repetate, pe parcursul mai multor luni, efectuate de

administratorul

judiciar

în vederea predării documentelor și informațiilor prevăzute

la art. 28 alin. (1) lit. a)

- f) din Legea nr. 85/2006

, atitudinea de pasivitate, de

neacceptare a obligației impuse prin art. 35 din aceeași lege

echivalează cu un refuz în îndeplinirea acestei obligații și, în

consecință, sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006.

I.C.C.J., Secția

penală, decizia nr. 1954 din 12 mai 2011

Prin sentința penală nr. 446 din 23 noiembrie

2010, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul

T.S.

la următoarele pedepse: 500

lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006 și la 600 lei amendă

penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în

art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1)

lit. c) C.

pen

., s-au contopit pedepsele stabilite

prin sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,

de 600 lei amendă penală.

În temeiul art. 14 raportat la art.

346 C

.

proc

.

pen

., a fost obligat inculpatul la plata către

partea civilă Statul Român, reprezentat prin ANAF, prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Maramureș, a sumelor reprezentând

penalități aferente debitului principal de 4.075 lei, calculate

începând cu data de 27 martie 2009 și până la data când acesta a fost

achitat efectiv.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că inculpatul T.S. a deținut calitatea

de asociat unic al societății comerciale S.

Prin sentința civilă nr. 567 din 22 aprilie

2008 a

Tribunalului

Maramureș a fost admisă cererea creditoarei societatea

comercială P. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței

împotriva societății comerciale S., fiind desemnat în calitate de

administrator judiciar C.T. Prin aceeași sentință, s-a dispus,

în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006, ca în termen de 10 zile de la

comunicare societatea comercială S. să depună la dosar actele

și informațiile prevăzute în art. 28 alin. (1) din același

act normativ.

Prin adresa nr. 395 din 26 iunie 2008, administratorul

judiciar C.T. a notificat societatea comercială S., reprezentată de

inculpatul T.S., cu privire la obligația de a depune documentele

prevăzute în art. 28 din Legea nr. 85/2006, notificări reiterate

ulterior la datele de 30 iunie 2008, 1 august 2008 și 28 noiembrie 2008.

Prin raportul din data de 20 noiembrie 2008,

administratorul judiciar C.T. a precizat că inculpatul, în calitate de

administrator al societății comerciale S., nu și-a îndeplinit

obligația de a-i pune la dispoziție documentele solicitate, fiind

astfel în imposibilitatea de a stabili care au fost cauzele și

împrejurările care au dus la apariția insolvenței

societății debitoare și a propus intrarea acesteia în procedura

simplificată.

Prin sentința civilă nr. 4137 din 24 noiembrie

2008 a

Tribunalului

Maramureș s-a constatat că raportul privind cauzele insolvenței

nu a putut fi depus de administratorul judiciar, deoarece acesta nu a primit

actele prevăzute de lege de la inculpat și s-a dispus începerea

procedurii simplificate de faliment a debitoarei societatea comercială S.,

confirmând în calitate de lichidator pe C.T. și stabilind obligația

de predare către acesta a tabelului definitiv al creanțelor și a

listei creditorilor.

Potrivit raportului din data de 26 februarie 2009 al

lichidatorului judiciar C.T., inculpatul nu și-a îndeplinit obligația

de predare a actelor și documentelor contabile, împiedicând

desfășurarea procedurilor declanșate împotriva sa.

Ulterior, prin raportul din data de 12 martie 2010,

lichidatorul judiciar a arătat că inculpatul și-a îndeplinit

obligația de predare a documentelor la 4 martie 2010, fiind întocmit

procesul-verbal nr. 180 din aceeași dată.

Prin declarațiile date pe parcursul procesului,

inculpatul T.S. a susținut că în perioada menționată a

lipsit de la domiciliu, iar notificările lichidatorului judiciar au fost

primite de soția și respectiv mama sa, astfel încât nu a știut

că documentele nu fuseseră puse la dispoziția acestuia.

Având în vedere faptul că procedurile de citare

și notificare a inculpatului au fost desfășurate în

condițiile prevăzute de lege, iar comunicările au fost primite

de membri ai familiei sale, instanța a apreciat ca nefondate

susținerile acestuia. În plus, în faza de urmărire penală

inculpatul a recunoscut că notificările respective i-au fost predate

ulterior de membrii familiei sale, având astfel cunoștință de

obligațiile care îi reveneau.

În raport cu situația de fapt expusă,

instanța a reținut că fapta inculpatului T.S., constând în aceea

că în calitate de administrator și asociat unic al

societății comerciale S., după deschiderea procedurii

insolvenței dispusă prin sentința civilă nr. 567 din 22

aprilie

2008 a

Tribunalului Maramureș, a refuzat să pună la dispoziția

administratorului judiciar documentele și informațiile prevăzute

în art. 28 din Legea nr. 85/2006 întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 147 din același act normativ.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, inculpatul T.S. a

deținut și calitatea de asociat și administrator al

societății comerciale I., iar conform adresei nr. 6598 din 27 martie

2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sighetu Marmației,

acesta a reținut în perioada 25 septembrie 2006 - 25 noiembrie 2006

impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă (respectiv

CAS, CASS, fond șomaj și impozit pe venit) în cuantum de 4.075 lei,

sume pe care însă nu Ie-a virat la bugetul de stat.

Potrivit adresei nr. 6598 din 27 martie

2009 a

Administrației

Finanțelor Publice Sighetu Marmației, suma totală

reținută în sarcina inculpatului a fost calculată la nivelul de

4.075 lei, la care au fost calculate penalități până la data de

27 martie 2009. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a

depus la dosarul cauzei chitanțele prin care se atestă plata sumei de

5.080 lei.

În raport cu situația de fapt expusă,

instanța a reținut că faptele inculpatului T.S., constând în

aceea că în calitate de administrator al societății comerciale

I., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada

25 septembrie 2006 - 25 noiembrie

2006, a

reținut impozite și

contribuții individuale cu stopaj la sursă ale salariaților, pe

care nu Ie-a vărsat la bugetul de stat, în cuantum de 4.075 lei, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală,

prevăzută în art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C.

pen

.

Prin decizia nr. 18/A din 10 februarie

2011 a

Curții de Apel

Cluj, Secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs inculpatul T.S.

Prin recursul declarat,

inculpatul a

solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C

.

proc

.

pen

. și

achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc

.

pen

., cu privire la săvârșirea infracțiunii

prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, întrucât fapta nu

există, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d). C.

proc

.

pen

., întrucât

lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv

latura obiectivă.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă

că instanțele au reținut corect faptele și

vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică

corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod

just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității

de executare.

În ce privește critica formulată de recurentul

inculpat în motivele de recurs, prin care a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) C.

proc

.

pen

.,

achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art.

147 din Legea nr. 85/2006, întrucât fapta nu există, iar în subsidiar

achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc

.

pen

., se constată că nu poate fi primită.

Potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2006, constituie

infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani

sau cu amendă refuzul debitorului persoana fizică sau al

administratorului, directorului, directorului executiv sau al reprezentantului

legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziție

judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în

condițiile prevăzute la art. 35 (în termen de 10 zile de la

deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. 4 sau 6, debitorul

este obligat să depună la dosarul cauzei actele și

informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1), documentele și

informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) - f) sau

împiedicarea acestora, cu rea-credință, de a întocmi

documentația respectivă.

Din

probele dosarului

rezultă că prin sentința civilă nr. 567 din 22 aprilie

2008 a

Tribunalului

Maramureș s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva

societății comerciale S., fiind desemnat în calitate de administrator

judiciar C.T.

Prin aceeași sentință, s-a dispus, în

conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006, ca în termen de 10 zile de la

comunicare societatea comercială S. să depună la dosar actele

și informațiile prevăzute în art. 28 alin. (1) din același

act normativ.

Prin adresa nr. 395 din 26 iunie 2008, administratorul

judiciar a notificat societatea comercială S., reprezentată de

inculpatul T.S., cu privire la obligația de a preda documentele

prevăzute în art. 28 din Legea nr. 85/2006, notificări reiterate

ulterior la datele din 30 iunie 2008, 1 august 2008 și 28 noiembrie 2008.

Pentru existența infracțiunii prevăzute în

art. 147 din Legea nr. 85/2006, este necesar să se dovedească că

în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenței unui

debitor, acesta a refuzat să pună la dispoziție

judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului

documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din

același act normativ.

Or, în cauză, din probele dosarului rezultă

că inculpatul a avut cunoștință de deschiderea procedurii

insolvenței față de societatea comercială S., precum

și de comunicările repetate efectuate de lichidatorul judiciar în

vederea predării documentelor contabile, însă a avut o atitudine de

pasivitate, de neacceptare a obligației impuse de lege, ceea ce

echivalează cu un refuz în îndeplinirea obligației prevăzute în

art. 35 din legea ­menționată.

Drept urmare, se constată ca fapta există

și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, astfel că nu se impune

achitarea inculpatului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva

deciziei nr. 18/A din 10 februarie

2011 a

Curții de Apel Cluj, Secția

penală și de minori.