ÎCCJ, decizie (scj.ro #83847)

Infracțiune prevăzută în art. 147 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Elemente constitutive Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței Indice alfabetic: Drept penal - infracțiune prevăzută în art. 147 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței Legea nr. 85/2006, art. 147 Art. 147 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței incriminează r efuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziție judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prevăzute la art. 35 - în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenței -, documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din aceeași lege ori împiedicarea acestora, cu rea-credință, de a întocmi documentația respectivă.

Existența infracțiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006 presupune refuzul debitorului de a pune la dispoziția judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenței, documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 85/2006. Dacă debitorul a avut cunoștință de deschiderea procedurii insolvenței și de comunicările repetate, pe parcursul mai multor luni, efectuate de administratorul judiciar în vederea predării documentelor și informațiilor prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 85/2006 , atitudinea de pasivitate, de neacceptare a obligației impuse prin art. 35 din aceeași lege echivalează cu un refuz în îndeplinirea acestei obligații și, în consecință, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1954 din 12 mai 2011 Prin sentința penală nr. 446 din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul T.S. la următoarele pedepse: 500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006 și la 600 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. c) C. pen ., s-au contopit pedepsele stabilite prin sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 600 lei amendă penală.

În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C . proc . pen ., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin ANAF, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș, a sumelor reprezentând penalități aferente debitului principal de 4.075 lei, calculate începând cu data de 27 martie 2009 și până la data când acesta a fost achitat efectiv. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul T.S. a deținut calitatea de asociat unic al societății comerciale S. Prin sentința civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș a fost admisă cererea creditoarei societatea comercială P. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății comerciale S., fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.T.

Prin aceeași sentință, s-a dispus, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006, ca în termen de 10 zile de la comunicare societatea comercială S. să depună la dosar actele și informațiile prevăzute în art. 28 alin. (1) din același act normativ. Prin adresa nr. 395 din 26 iunie 2008, administratorul judiciar C.T. a notificat societatea comercială S., reprezentată de inculpatul T.S., cu privire la obligația de a depune documentele prevăzute în art. 28 din Legea nr. 85/2006, notificări reiterate ulterior la datele de 30 iunie 2008, 1 august 2008 și 28 noiembrie 2008. Prin raportul din data de 20 noiembrie 2008, administratorul judiciar C.T.

a precizat că inculpatul, în calitate de administrator al societății comerciale S., nu și-a îndeplinit obligația de a-i pune la dispoziție documentele solicitate, fiind astfel în imposibilitatea de a stabili care au fost cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței societății debitoare și a propus intrarea acesteia în procedura simplificată. Prin sentința civilă nr. 4137 din 24 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureș s-a constatat că raportul privind cauzele insolvenței nu a putut fi depus de administratorul judiciar, deoarece acesta nu a primit actele prevăzute de lege de la inculpat și s-a dispus începerea procedurii simplificate de faliment a debitoarei societatea comercială S., confirmând în calitate de lichidator pe C.T.

și stabilind obligația de predare către acesta a tabelului definitiv al creanțelor și a listei creditorilor. Potrivit raportului din data de 26 februarie 2009 al lichidatorului judiciar C.T., inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de predare a actelor și documentelor contabile, împiedicând desfășurarea procedurilor declanșate împotriva sa. Ulterior, prin raportul din data de 12 martie 2010, lichidatorul judiciar a arătat că inculpatul și-a îndeplinit obligația de predare a documentelor la 4 martie 2010, fiind întocmit procesul-verbal nr. 180 din aceeași dată. Prin declarațiile date pe parcursul procesului, inculpatul T.S. a susținut că în perioada menționată a lipsit de la domiciliu, iar notificările lichidatorului judiciar au fost primite de soția și respectiv mama sa, astfel încât nu a știut că documentele nu fuseseră puse la dispoziția acestuia.

Având în vedere faptul că procedurile de citare și notificare a inculpatului au fost desfășurate în condițiile prevăzute de lege, iar comunicările au fost primite de membri ai familiei sale, instanța a apreciat ca nefondate susținerile acestuia. În plus, în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că notificările respective i-au fost predate ulterior de membrii familiei sale, având astfel cunoștință de obligațiile care îi reveneau. În raport cu situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului T.S., constând în aceea că în calitate de administrator și asociat unic al societății comerciale S., după deschiderea procedurii insolvenței dispusă prin sentința civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș, a refuzat să pună la dispoziția administratorului judiciar documentele și informațiile prevăzute în art. 28 din Legea nr. 85/2006 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 147 din același act normativ.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, inculpatul T.S. a deținut și calitatea de asociat și administrator al societății comerciale I., iar conform adresei nr. 6598 din 27 martie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sighetu Marmației, acesta a reținut în perioada 25 septembrie 2006 - 25 noiembrie 2006 impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă (respectiv CAS, CASS, fond șomaj și impozit pe venit) în cuantum de 4.075 lei, sume pe care însă nu Ie-a virat la bugetul de stat. Potrivit adresei nr. 6598 din 27 martie 2009 a Administrației Finanțelor Publice Sighetu Marmației, suma totală reținută în sarcina inculpatului a fost calculată la nivelul de 4.075 lei, la care au fost calculate penalități până la data de 27 martie 2009. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a depus la dosarul cauzei chitanțele prin care se atestă plata sumei de 5.080 lei.

În raport cu situația de fapt expusă, instanța a reținut că faptele inculpatului T.S., constând în aceea că în calitate de administrator al societății comerciale I., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25 septembrie 2006 - 25 noiembrie 2006, a reținut impozite și contribuții individuale cu stopaj la sursă ale salariaților, pe care nu Ie-a vărsat la bugetul de stat, în cuantum de 4.075 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Prin decizia nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul T.S. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C . proc . pen . și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen ., cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, întrucât fapta nu există, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d). C. proc . pen ., întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

În ce privește critica formulată de recurentul inculpat în motivele de recurs, prin care a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen ., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, întrucât fapta nu există, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen ., se constată că nu poate fi primită.

Potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2006, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă refuzul debitorului persoana fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv sau al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziție judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prevăzute la art. 35 (în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. 4 sau 6, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1), documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) - f) sau împiedicarea acestora, cu rea-credință, de a întocmi documentația respectivă.

Din probele dosarului rezultă că prin sentința civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății comerciale S., fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.T. Prin aceeași sentință, s-a dispus, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006, ca în termen de 10 zile de la comunicare societatea comercială S. să depună la dosar actele și informațiile prevăzute în art. 28 alin. (1) din același act normativ.

Prin adresa nr. 395 din 26 iunie 2008, administratorul judiciar a notificat societatea comercială S., reprezentată de inculpatul T.S., cu privire la obligația de a preda documentele prevăzute în art. 28 din Legea nr. 85/2006, notificări reiterate ulterior la datele din 30 iunie 2008, 1 august 2008 și 28 noiembrie 2008. Pentru existența infracțiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, este necesar să se dovedească că în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenței unui debitor, acesta a refuzat să pună la dispoziție judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din același act normativ.

Or, în cauză, din probele dosarului rezultă că inculpatul a avut cunoștință de deschiderea procedurii insolvenței față de societatea comercială S., precum și de comunicările repetate efectuate de lichidatorul judiciar în vederea predării documentelor contabile, însă a avut o atitudine de pasivitate, de neacceptare a obligației impuse de lege, ceea ce echivalează cu un refuz în îndeplinirea obligației prevăzute în art. 35 din legea ­menționată. Drept urmare, se constată ca fapta există și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, astfel că nu se impune achitarea inculpatului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori.