ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1208/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele: Prin sentința penală 189/ PI din 1 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice a fost condamnat inculpatul B.D.M., la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În baza și pe durata art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen. În baza art. 81 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen.

stabilește un termen de încercare de 4 ani. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. ia act că numitul D.A.G. a renunțat la constituirea de parte civilă. În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.000 lei. S-au reținut, în esență, cele ce urmează: In data de 04 februarie 2009, autoturismul condus de inculpatul B.D.M. a fost implicat într-o coliziune cu autoturismul martorului D.A.G. pe raza municipiului Lugoj; iar inculpatul a părăsit locul incidentului, fiind urmărit de martor, care a solicitat intervenția organelor de poliție.

Fiind interceptat pe DJ 592 la intersecția șoselei Lugoj-Buziaș cu localitatea Capăt inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest ARRM-0229 nr. test 00148, la insistența organelor de poliție, inițial refuzând acest test, rezultatul fiind 0,55 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 19,59, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Municipal Lugoj în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Inculpatul a refuzat solicitarea organelor de poliție de recoltare a probelor de sânge invocând faptul că i s-ar face rău. În ce privește probele de urină, inculpatul a mers la toaleta unității sanitare, însoțit de martorul C.T. și agentul de poliție, dar, după un timp, a susținut că se află în imposibilitate fiziologică întrucât ar fi urinat înainte de fi condus la spital.

Refuzând recoltarea probelor biologice, fapt consemnat în procesul verbal de prelevare la ora 20,45, inculpatul a fost condus la sediul poliției. Inițial, inculpatul a refuzat să dea declarație, după care a revenit și a declarat că este de acord cu recoltarea probelor, consimțământ exprimat la sediul poliției la ora 23,05. Starea de fapt descrisă anterior rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul verbal de constatare și înscrisurile depuse la dosar. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul B.D.M., solicitând atât prin motivele scrise, cât și cu ocazia dezbaterilor, în principal, achitarea sa și, în subsidiar aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare, respectiv art. 385 indice 9 pct. 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Examinând cauza în raport cu cazul de casare invocat de inculpat art. 385 indice 8 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. - vizând achitarea acestuia, Înalta Curte constată că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost temeinic stabilite, corect a apreciat instanța de fond că fapta săvârșită de inculpat întrunește, fără nici o îndoială elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, apărările inculpatului privind lipsa elementului material sau a vinovăției fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește susținerile inculpatului că fapta nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni și că s-ar impune aplicarea dispozițiilor art. 18 indice 1 C. pen. corect au fost respinse ca nefondate în raport de modul de comitere, persoana inculpatului, urmarea care s-ar fi putut produce, împrejurările faptei. Mai mult, corect s-a apreciat de instanța a cărei hotărâre este atacată că nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ cu atât mai mult cu cât prin sentința penală nr. 111/2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în dosarul nr. 2156/252/2006 față de inculpatul B.D.M .s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen.

și art. 18 1 C. pen. achitarea pentru infracțiunea de a refuza recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 79 alin. (5) din OUG nr. 195/2002 [după renumerotarea articolelor - art. 87 alin. (5)] și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ; iar din punct de vedere procesual a avut o conduită similară. Î n condițiile în care pentru o faptă similară inculpatul a beneficiat de clemența organelor judiciare, nu a înțeles sa-și circumscrie conduita dispozițiilor legale și a perseverat în același gen de fapte. La aplicare sancțiunii, instanța a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., cât și faptul că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Pedeapsa aplicată corespunde atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale, astfel cum este el stabilit de art. 52 C. pen. Cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, încercând să inducă ideea că a fost de bună credință, iar refuzul său s-ar fi datorat unor motive justificate, și nu este la prima faptă de acest gen. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.M. împotriva sentinței penale nr. 189/PI din 1 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2011.