ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1208/2011

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei constată următoarele:

Prin sentința penală 189/ PI din

1 septembrie 2010, Curtea de Apel

Timișoara,

secția penală, în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată

privind circulația pe drumurile publice a fost condamnat inculpatul B.D.M., la

2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al

conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în

vederea stabilirii alcoolemiei.

În baza și pe durata art. 71 C. pen. interzice

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-

a

și b) C. pen.

În baza art. 81 dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen.

stabilește un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea

pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

principale.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. ia act că

numitul D.A.G. a renunțat la constituirea de parte civilă.

În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. obligă

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.000 lei.

S-au reținut, în esență, cele ce urmează:

In data de 04 februarie 2009, autoturismul condus de

inculpatul B.D.M. a fost implicat într-o coliziune cu autoturismul martorului

D.A.G. pe raza municipiului Lugoj; iar inculpatul a părăsit locul incidentului,

fiind urmărit de martor, care a solicitat intervenția organelor de poliție.

Fiind interceptat pe DJ 592 la intersecția șoselei Lugoj-Buziaș cu localitatea

Capăt inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest ARRM-0229 nr. test 00148,

la insistența organelor de poliție, inițial refuzând acest test, rezultatul

fiind 0,55 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 19,59, motiv pentru care a

fost condus la Spitalul Municipal Lugoj în vederea recoltării probelor

biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Inculpatul a refuzat solicitarea

organelor de poliție de recoltare a probelor de sânge invocând faptul că i s-ar

face rău. În ce privește probele de urină, inculpatul a mers la toaleta

unității sanitare, însoțit de martorul C.T. și agentul de poliție, dar, după un

timp, a susținut că se află în imposibilitate fiziologică întrucât ar fi urinat

înainte de fi condus la spital. Refuzând recoltarea probelor biologice, fapt

consemnat în procesul verbal de prelevare la ora 20,45, inculpatul a fost

condus la sediul poliției. Inițial, inculpatul a refuzat să dea declarație,

după care a revenit și a declarat că este de acord cu recoltarea probelor,

consimțământ exprimat la sediul poliției la ora 23,05.

Starea de fapt descrisă anterior rezultă din

declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul verbal de constatare și

înscrisurile depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

inculpatul B.D.M., solicitând atât prin motivele scrise, cât și cu ocazia

dezbaterilor, în principal, achitarea sa și, în

subsidiar aplicarea unei

sancțiuni cu caracter administrativ.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor

formulate și a cazului de casare, respectiv art. 385 indice 9 pct. 18 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Examinând cauza în raport cu cazul de casare invocat

de inculpat art. 385 indice 8 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. - vizând

achitarea acestuia, Înalta Curte constată că starea de fapt și vinovăția

inculpatului au fost temeinic stabilite, corect a apreciat instanța de fond că

fapta săvârșită de inculpat întrunește, fără nici o îndoială elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin.

(5) din O.U.G. nr. 195/2002,

apărările inculpatului privind lipsa

elementului material sau a vinovăției fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește susținerile inculpatului că fapta

nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni și că s-ar impune aplicarea

dispozițiilor art. 18 indice 1 C. pen. corect au fost respinse ca nefondate în

raport de modul de comitere, persoana inculpatului, urmarea care s-ar fi putut

produce, împrejurările faptei.

Mai mult, corect s-a apreciat de instanța a cărei

hotărâre este atacată că nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ cu atât mai mult cu cât prin sentința penală nr. 111/2007

pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în dosarul nr. 2156/252/2006 față de

inculpatul B.D.M .s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. b)

1

C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen. achitarea

pentru

infracțiunea de a refuza recoltarea

probelor biologice în vederea stabilirii

alcoolemiei prev. de art. 79 alin.

(5) din OUG nr. 195/2002 [după renumerotarea articolelor - art. 87 alin. (5)]

și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ; iar din punct de vedere

procesual a avut o conduită similară.

Î

n condițiile în

care pentru o faptă similară inculpatul a beneficiat de

clemența

organelor judiciare, nu a înțeles sa-și circumscrie conduita

dispozițiilor legale și a perseverat în același

gen de fapte.

La aplicare sancțiunii, instanța a avut în vedere

atât criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.

pen., cât și faptul că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de

legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ

și

rațională, să fie adecvată și

proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Pedeapsa aplicată corespunde atât ca și cuantum, cât

și ca modalitate de executare, scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale,

astfel cum este el stabilit de art. 52 C. pen.

Cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a recunoscut

comiterea

faptei, încercând să inducă ideea

că a fost de bună credință, iar refuzul

său s-ar fi datorat unor motive

justificate, și nu este la prima faptă de acest gen.

Pentru aceste motive, Înalta

Curte va respinge ca nefondat

recursul inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.D.M. împotriva sentinței penale nr. 189/PI din 1 septembrie 2010 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2011.