ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1607/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 309/PI din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a condamnat pe inculpatul T.P.  la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2000.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar potrivit art. 25 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut următoarele.

La data de 28 mai 2008, în jurul orelor 18

00

, martorul B.G., care se deplasa pe DN, pe ruta Brașov - Reșița, județul Caraș-Severin cu autoturismul proprietatea sa, a sesizat serviciul de urgență 112 - I.P.J Caraș-Severin, că în fața sa circulă un autoturism marca S., ce se deplasa atât pe banda sa de mers, cât și din sens invers, tăind curbele și punând astfel în pericol siguranța circulației.

Martorul a comunicat și faptul că, având în vedere modul în care autoturismul marca S. circula, conducătorul acestuia părea a fi sub influența alcoolului.

Ca urmare, un echipaj al poliției rutiere, format din subofițerii M.C. și R.A. s-au deplasat cu autoturismul de serviciu la locul indicat și au oprit regulamentar autoturismul S., condus de inculpatul T.P.; alături de conducătorul auto se găsea și martorul T.C.

Cei doi agenți de poliție au sesizat faptul că T.P. se află sub influența alcoolului, au raportat situația subofițerului B.D. care, împreună cu agentul C.A. s-a deplasat la fața locului.

Întrucât inculpatul T.P. avea calitatea de ofițer de poliție cu grad de inspector principal la I.P.J. Caraș-Severin, a fost informat comisarul D.D.I., șeful Poliției rutiere Caraș-Severin, care s-a deplasat la fața locului.

Potrivit declarațiilor celor cinci martori, inculpatul avea o ținută dezordonată, se exprima greoi, emana miros de alcool, aspecte confirmate și de martorul T.C. care se afla în autoturismul condus de inculpat.

Având în vedere această situație, inculpatul a fost invitat să meargă la sediul poliției rutiere, unde martorul D.D.I. i-a solicitat să se supună testului cu aparatul etilotest, iar în funcție de rezultat, să meargă în vederea recoltării sângelui la Spitalul județean Reșița.

Despre toate acestea a fost informat și șeful Poliției Caraș-Severin, care a solicitat să se procedeze conform legii.

Inculpatul a fost invitat în mod repetat, în prezența tuturor acestor martori, să accepte efectuarea testului sau să accepte recoltarea sângelui, dar a refuzat acest lucru, cât și să dea o declarație cu privire la cele întâmplate, plecând din sediul poliției, fără nicio explicație.

Refuzul categoric al inculpatului T.P. a fost consemnat într-un proces-verbal încheiat de polițiști, semnat de aceștia și de doi martori asistenți C.M. și Z.O.

Inculpatul a recunoscut faptul că a consumat o doză de bere, negând însă că a refuzat testarea cu aparatul etilotest, nu și recoltarea probelor biologice, susținere combătută de toate probele administrate în cauză.

Curtea de apel a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

S-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul pe care îl prezintă pentru circulația rutieră, cât și calitatea inculpatului de ofițer de poliție, fără antecedente penale, dar cu multiple sancțiuni disciplinare pentru abateri de la Statutul polițistului.

Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul T.P., solicitând în principal, achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative conform art. 18

1

C. pen.

Recursul este nefondat.

Probele administrate în cauză sunt concludente în a aprecia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice.

Inculpatul a recunoscut că a consumat o bere și că a refuzat testarea cu etilotestul, pentru că putea da un rezultat pozitiv, fiind însă de acord cu recoltarea probelor de sânge, considerând că, în raport de greutatea sa de 130 kg și consumul numai a unei doze de bere, nu putea să apară alcoolemie în sânge.

Susține că, în loc să se dea curs acestei cereri, a fost condus la sediul poliției, unde a avut discuții contradictorii cu agenții de poliție rutieră și cu martorul D.D.I., învinovățindu-i pe aceștia de faptul că în unele situații au condus și ei sub influența alcoolului, iar pentru că aceștia așteptau indicațiile șefului I.P.J. Caraș-Severin, a considerat ilegal comportamentul, părăsind sediul poliției.

Din declarația martorului D.D.I., rezultă că a luat hotărârea de a-l conduce pe inculpat la sediul poliției pentru a evita situația jenantă în care acesta se afla, având în vedere calitatea sa de ofițer.

Același martor susține că la poliție i-a cerut repetat inculpatului să se supună testului, dar acesta a refuzat, în prezența martorilor, aspect consemnat în procesul-verbal întocmit.

Faptul că inculpatul a refuzat să se supună testului este confirmat atât de agenții de poliție B.D., R.A., C.A.I., cât și de martorii asistenți Z.O. și C.M. și infirmă categoric susținerea acestuia.

Împrejurarea că, în momentul întocmirii procesului-verbal, inculpatul nu a fost prezent așa cum susține, este urmarea faptului că acesta a părăsit sediul poliției, în condițiile arătate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal s-a reținut vinovăția inculpatului T.P., cu consecința condamnării acestuia la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Nefondat este și motivul vizând achitarea sa, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul, de profesie ofițer de poliție și despre care se presupune că este apărător al legii și urmărește respectarea acesteia, a încălcat-o în mod flagrant, conturând de altfel, conduita negativă ce i-a atras 19 sancțiuni disciplinare.

În raport și de pericolul social al faptei săvârșite, nu se poate aprecia lipsa tocmai a pericolului social, astfel că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Timișoara corespunde criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.

Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea sentinței, recursul inculpatului T.P. va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva Sentinței penale nr. 309/PI din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 26 aprilie 2010.