ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față

;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală

nr. 2506 din data de 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Brașov,

inculpatul L.S. a fost condamnat în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002

republicată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat

termen de încercare de 4 ani conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

privind revocarea suspendării condiționate în cazul în care săvârșește o nouă

infracțiune în termenul de încercare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că

inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 8 martie 2010.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 310

lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În esență, instanța

de fond a reținut că în data de 7 martie 2010, în jurul orelor 22,30 – 23,00,

inculpatul L.Ș, fiind depistat conducând autoturismul marca Kia cu număr de

înmatriculare pe b-dul Brașovului din municipiul Săcele a refuzat să se supună

recoltării probelor biologice sau testării cu aparatul etilotest în vederea

stabilirii alcoolemiei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002

republicată.

Hotărârea a fost dată

cu drept de recurs, fiind sesizată Curtea de Apel Brașov la data de 6 ianuarie

2011 de către Judecătoria Brașov cu soluționarea recursului declarat de

inculpatul L.Ș. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 12941/197/2010,

având prim termen de judecată la data de 3 februarie 2011.

Verificând legala

sesizare a instanței, curtea de apel a constatat că dosarul a fost înregistrat

pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 12 mai 2010, deci anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010 (respectiv, 25 noiembrie 2010), iar sentința

penală nr. 2506/2010 atacată, a fost pronunțată la 17 decembrie 2010, deci

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Invocând dispozițiile

art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, curtea de apel a reținut că prezenta

cauză era la data schimbării competenței materiale a tribunalelor și curților

de apel, în curs de judecată, astfel încât ea rămâne supusă normelor de

procedură existente anterior intrării în vigoare a legii menționate, inclusiv,

a normelor care reglementează competența după materie și funcțională a

instanțelor de control judiciar.

Referitor la aceste

cauze s-a constatat că, curțile de apel nu au competența materială și funcțională

de a judeca recursurile, întrucât nu reprezintă cauze „cu care instanța să fi

fost sesizată după intrarea în vigoare a legii” așa cum prevede partea finală a

alin. (2) al art. XXIV, după cum nici tribunalele nu pot, pentru aceleași

motive să judece aceste cauze în recurs.

Pe de altă parte,

recunoscând părților din aceste cauze dreptul la o singură cale de atac, după

ce acesta a început sub imperiul altor norme procesuale, mai favorabile

părților întrucât recunoșteau dreptul părții la exercitarea a două căi de atac,

reprezintă o încălcare a principiului predictibilității legii, garantat atât de

legislația internă, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului

ratificată de România.

Față de

considerentele expuse, curtea de apel a procedat la recalificarea căii de atac

promovată de inculpatul L.S. împotriva sentinței penale nr. 2506 din 17

decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov, ca fiind apel și nu recurs și, în baza

art. 42 raportat la art. 27 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare

a apelului în favoarea Tribunalului Brașov pronunțând astfel decizia penală nr.

21/Ap din 3 februarie 2011.

Tribunalul Brașov,

relativ la calificarea căii de atac exercitată de inculpat a constatat, similar

cu prima instanță, că în cauză este vorba de recurs, iar competența de

soluționare aparține – potrivit art. 28 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010 – Curții de Apel

Brașov. În opinia tribunalului, trebuie avută în vedere data pronunțării

hotărârii primei instanțe – 17 decembrie 2010 – și nu data sesizării

judecătoriei prin rechizitoriu – dată anterioară intrării în vigoare a Legii

nr. 202/2010, neputând fi ignorat principiul „

tempus regit actum

”.

Sub aspect

procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de

procedură, principiu ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor

efectuate în activitatea procesuală, în perioada de timp în care este în

vigoare indiferent de data săvârșirii infracțiunii pentru care se formulează

acuzația penală și de data începerii procesului penal (înainte sau după data

intrării în vigoare a legii de procedură).

Dispozițiile art. XXVI

alin. (2) din Legea nr. 202/2010 au în vedere doar competența materială, nu și

cea funcțională, stabilind că „instanțele legal investite la data schimbării

competenței” rămân competente a judeca anumite cauze, fără a-și declina

competența în funcție de noile modificări procesuale.

Prima activitate

desfășurată de instanța sesizată cu o cale de atac exercitată împotriva unei

hotărâri este verificarea căii de atac în funcție de normele procesuale în

vigoare la momentul pronunțării hotărârii atacate potrivit principiului „

tempus

regit actum

”.

Or, relativ la cauza

de față – în raport de incidența Legii nr. 202/2010, în vigoare la momentul

pronunțării sentinței penale nr. 2354/2010 a Judecătoriei Brașov – calea de

atac ce se poate exercita este cea a recursului, în lipsa unor dispoziții

exprese contrare, fiind incident, principiul aplicării imediate a noii legi de

procedură .

În consecință, prin

decizia penală nr. 84/A din 28 februarie 2011, Tribunalul Brașov, în baza art. 42

C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a recursului formulat de

inculpatul L.S. împotriva sentinței penale nr. 2506 din 17 decembrie 2010 a

Judecătoriei Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov. În baza art. 43 alin.

(1) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict de

competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, constată că

această din urmă instanță este competentă material să soluționeze recursul

declarat de inculpatul L.S. împotriva sentinței penale nr. 2506 din data de 17 decembrie

2010 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. 12941/197/2010

pentru următoarele considerente.

Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M.Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010 care cuprinde dispoziții finale și tranzitorii,

prevede în art. XXIV alin. (1) că „hotărârile pronunțate în cauzele penale

înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac,

motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.

Prin legea

susmenționată au fost modificate și unele dispoziții C. proc. pen. și anume,

art. 361 alin. (1) lit. a) în sensul că nu pot fi atacate cu apel sentințele

pronunțate de judecătorii, și art. 385

1

alin. (1) lit. a) care

prevede că „pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii”.

Din interpretarea

dispozițiilor art. XXIV alin. (1) mai sus enunțate rezultă fără echivoc, că

numai hotărârile nedefinitive pronunțate înainte de 25 noiembrie 2010 – data

intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac,

motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală nemodificat

prin legea menționată.

Per a contrario, hotărârile

pronunțate în cauzele penale, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 vor

fi supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de noua lege,

respectiv, de codul de procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanță

data sesizării instanței de judecată sau data comiterii faptei.

În cauza de față, sentința

penală nr. 2506/2010 fiind pronunțată de Judecătoria Brașov la data de 17

decembrie 2010 și vizând o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în

mișcare din oficiu, se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești, care

potrivit Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului [art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., modificat] a cărei soluționare este de

competența curții de apel [art. 28

1

alin. (3) C. proc. pen.,

modificat].

Dispozițiile art. XXIV

alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză, ele vizează

competența organelor judiciare în privința proceselor penale aflate în curs de

judecată la data modificării Codului de procedură penală, adică a cauzelor în

care sesizarea instanței de judecată a avut loc mai înainte de intrarea în

vigoare a legii noi și în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre; referitor la

căile de atac sunt aplicabile doar prevederile alin. (1) ale articolului de

lege menționat, concluzie la care în mod corect a ajuns și tribunalul.

În consecință,

reținând că în privința căilor de atac, relevanță prezintă data la care s-a

pronunțat hotărârea supusă acestora și nu data la care a fost sesizată instanța

de judecată, Înalta Curte, în baza art. 43 alin. (7) C. proc. pen. stabilește

competența de soluționare a cauzei privind recursul declarat de inculpatul L.S.

împotriva sentinței penale nr. 2506 din 17 decembrie 2010 pronunțată de

Judecătoria Brașov, secția penală, în favoarea Curții de Apel Brașov, instanță

căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind recursul declarat de inculpatul L.S. împotriva

sentinței penale nr. 2506 din 17 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov, secția penală,

în favoarea Curții de Apel Brașov, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 mai 2011.