ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 2506 din data de 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Brașov, inculpatul L.S. a fost condamnat în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 4 ani conform art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul în care săvârșește o nouă infracțiune în termenul de încercare. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 8 martie 2010. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 310 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În esență, instanța de fond a reținut că în data de 7 martie 2010, în jurul orelor 22,30 – 23,00, inculpatul L.Ș, fiind depistat conducând autoturismul marca Kia cu număr de înmatriculare pe b-dul Brașovului din municipiul Săcele a refuzat să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu aparatul etilotest în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. (5) din O.U.G.

nr. 195/2002 republicată. Hotărârea a fost dată cu drept de recurs, fiind sesizată Curtea de Apel Brașov la data de 6 ianuarie 2011 de către Judecătoria Brașov cu soluționarea recursului declarat de inculpatul L.Ș. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 12941/197/2010, având prim termen de judecată la data de 3 februarie 2011. Verificând legala sesizare a instanței, curtea de apel a constatat că dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 12 mai 2010, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 (respectiv, 25 noiembrie 2010), iar sentința penală nr. 2506/2010 atacată, a fost pronunțată la 17 decembrie 2010, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Invocând dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, curtea de apel a reținut că prezenta cauză era la data schimbării competenței materiale a tribunalelor și curților de apel, în curs de judecată, astfel încât ea rămâne supusă normelor de procedură existente anterior intrării în vigoare a legii menționate, inclusiv, a normelor care reglementează competența după materie și funcțională a instanțelor de control judiciar. Referitor la aceste cauze s-a constatat că, curțile de apel nu au competența materială și funcțională de a judeca recursurile, întrucât nu reprezintă cauze „cu care instanța să fi fost sesizată după intrarea în vigoare a legii” așa cum prevede partea finală a alin. (2) al art. XXIV, după cum nici tribunalele nu pot, pentru aceleași motive să judece aceste cauze în recurs.

Pe de altă parte, recunoscând părților din aceste cauze dreptul la o singură cale de atac, după ce acesta a început sub imperiul altor norme procesuale, mai favorabile părților întrucât recunoșteau dreptul părții la exercitarea a două căi de atac, reprezintă o încălcare a principiului predictibilității legii, garantat atât de legislația internă, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România. Față de considerentele expuse, curtea de apel a procedat la recalificarea căii de atac promovată de inculpatul L.S. împotriva sentinței penale nr. 2506 din 17 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov, ca fiind apel și nu recurs și, în baza art. 42 raportat la art. 27 C. proc. pen.

a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Brașov pronunțând astfel decizia penală nr. 21/Ap din 3 februarie 2011. Tribunalul Brașov, relativ la calificarea căii de atac exercitată de inculpat a constatat, similar cu prima instanță, că în cauză este vorba de recurs, iar competența de soluționare aparține – potrivit art. 28 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010 – Curții de Apel Brașov.

În opinia tribunalului, trebuie avută în vedere data pronunțării hotărârii primei instanțe – 17 decembrie 2010 – și nu data sesizării judecătoriei prin rechizitoriu – dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, neputând fi ignorat principiul „ tempus regit actum ”. Sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de procedură, principiu ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate în activitatea procesuală, în perioada de timp în care este în vigoare indiferent de data săvârșirii infracțiunii pentru care se formulează acuzația penală și de data începerii procesului penal (înainte sau după data intrării în vigoare a legii de procedură).

Dispozițiile art. XXVI alin. (2) din Legea nr. 202/2010 au în vedere doar competența materială, nu și cea funcțională, stabilind că „instanțele legal investite la data schimbării competenței” rămân competente a judeca anumite cauze, fără a-și declina competența în funcție de noile modificări procesuale.

Prima activitate desfășurată de instanța sesizată cu o cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri este verificarea căii de atac în funcție de normele procesuale în vigoare la momentul pronunțării hotărârii atacate potrivit principiului „ tempus regit actum ”. Or, relativ la cauza de față – în raport de incidența Legii nr. 202/2010, în vigoare la momentul pronunțării sentinței penale nr. 2354/2010 a Judecătoriei Brașov – calea de atac ce se poate exercita este cea a recursului, în lipsa unor dispoziții exprese contrare, fiind incident, principiul aplicării imediate a noii legi de procedură . În consecință, prin decizia penală nr. 84/A din 28 februarie 2011, Tribunalul Brașov, în baza art. 42 C. proc.

pen. a declinat competența de soluționare a recursului formulat de inculpatul L.S. împotriva sentinței penale nr. 2506 din 17 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov. În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, constată că această din urmă instanță este competentă material să soluționeze recursul declarat de inculpatul L.S. împotriva sentinței penale nr. 2506 din data de 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. 12941/197/2010 pentru următoarele considerente.

Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 care cuprinde dispoziții finale și tranzitorii, prevede în art. XXIV alin. (1) că „hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”. Prin legea susmenționată au fost modificate și unele dispoziții C. proc. pen. și anume, art. 361 alin. (1) lit. a) în sensul că nu pot fi atacate cu apel sentințele pronunțate de judecătorii, și art. 385 1 alin. (1) lit. a) care prevede că „pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii”.

Din interpretarea dispozițiilor art. XXIV alin. (1) mai sus enunțate rezultă fără echivoc, că numai hotărârile nedefinitive pronunțate înainte de 25 noiembrie 2010 – data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală nemodificat prin legea menționată. Per a contrario, hotărârile pronunțate în cauzele penale, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 vor fi supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de noua lege, respectiv, de codul de procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanță data sesizării instanței de judecată sau data comiterii faptei.

În cauza de față, sentința penală nr. 2506/2010 fiind pronunțată de Judecătoria Brașov la data de 17 decembrie 2010 și vizând o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești, care potrivit Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului [art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., modificat] a cărei soluționare este de competența curții de apel [art. 28 1 alin. (3) C. proc. pen., modificat].

Dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză, ele vizează competența organelor judiciare în privința proceselor penale aflate în curs de judecată la data modificării Codului de procedură penală, adică a cauzelor în care sesizarea instanței de judecată a avut loc mai înainte de intrarea în vigoare a legii noi și în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre; referitor la căile de atac sunt aplicabile doar prevederile alin. (1) ale articolului de lege menționat, concluzie la care în mod corect a ajuns și tribunalul. În consecință, reținând că în privința căilor de atac, relevanță prezintă data la care s-a pronunțat hotărârea supusă acestora și nu data la care a fost sesizată instanța de judecată, Înalta Curte, în baza art. 43 alin. (7) C. proc.

pen. stabilește competența de soluționare a cauzei privind recursul declarat de inculpatul L.S. împotriva sentinței penale nr. 2506 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Brașov, secția penală, în favoarea Curții de Apel Brașov, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind recursul declarat de inculpatul L.S. împotriva sentinței penale nr. 2506 din 17 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov, secția penală, în favoarea Curții de Apel Brașov, instanță căreia i se va trimite dosarul. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2011.