ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 866/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 866/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 228/2011 pronunțată

de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2058/85/2011 a fost admisă cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. c) și l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

în infracțiunile prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. c) din Legea

571/2003 și art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îi privește pe inculpații M.V.O.

și V.D.M., cerere formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 65

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V.O. la pedeapsa închisorii de

2 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în

formă continuată.

În baza art. 296

1

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru

săvârșirea infracțiunii de achiziționare de alcool etilic de la alți furnizori

decât antrepozitarii autorizați, în formă continuată.

În baza art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și art. 65 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale,

pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul M.V.O. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere sau

comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse

marcării, fără marcaje corespunzătoare, faptă prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 33 lit.

a) 34, 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, de 2 ani

închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) Legea

nr. 241/2005, de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. c) Legea nr. 571/2003 și de 2 ani închisoarea aplicată pentru

infracțiunea prev. de art. 270 alin. (3) Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea

art. 41, 42 C. pen. precum și pedepsele complementare aplicate, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani care constituie termen de

încercare în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a

suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale s-a dispus suspendarea și

a pedepsei accesorii.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 65

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.D.M. la pedeapsa închisorii de

2 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în

formă continuată.

În baza art. 296

1

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru

săvârșirea infracțiunii de achiziționare de alcool etilic de la alți furnizori

decât antrepozitarii autorizați, în formă continuată.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul V.D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere sau

comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse

marcării, fără marcaje corespunzătoare, faptă prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 33 lit.

a) 34, 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, de 2 ani

închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) Legea

nr. 241/2005, de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. c) Legea nr. 571/2003 toate cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

precum și pedepsele complementare aplicate, inculpatul urmând să execute

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani care constituie termen de

încercare în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a

suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale s-a dispus suspendarea și

a pedeapsei accesorii.

A fost obligat

inculpatul M.V.O. la plata către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a sumei de 94.450 RON

reprezentând contravaloarea accizelor datorate statului .

Inculpatul V.D.M., a

fost obligat la plata către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a sumei de 17.400 RON

reprezentând contravaloarea accizelor datorate statului .

A fost menținut

sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca B cu nr. de

înmatriculare ............ aparținând inculpatului M.O.V. măsură luată prin

ordonanța parchetului din 3 noiembrie 2010.

A fost menținut

sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca A cu nr. de

înmatriculare .......... aparținând inculpatului V.D.M., măsură luată prin

ordonanța parchetului din 3 noiembrie 2010.

În baza art. 118 lit.

f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.O.V. a cantității de 98

litri alcool ridicată la data de 22 septembrie 2010, și de la inculpatul V.D.M.

a cantității de 150 litri alcool ridicată la data de 2 septembrie 2010.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de câte 1.413 RON fiecare.

Împotriva hotărârii

pronunțată de prima instanță, au declarat apel inculpații M.V.O. și V.D.M.

În motivarea apelului

inculpatul M.V.O. a criticat hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale,

susținând că nu este întrunit și probat conținutul constitutiv al

infracțiunilor de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

și achiziționarea de alcool etilic în vrac de la alt furnizori decât

antepozitarii autorizați sau expeditori înregistrați prevăzut de art. 296

1

alin. (1) lit. c) din Legea 571/2003.

S-a susținut că nu a

fost identificată persoana de la care a achiziționat alcoolul etilic și nu s-a

dovedit că bunurile provin din contrabandă, iar inculpatul a avut această

reprezentare.

Sub aspectul laturii

civile, răspunderea civilă delictuală poate fi angajată numai pentru cantitatea

de 98 litri, deoarece pentru infracțiunea prev. de art. 296

1

lit. l)

din Legea nr. 571/2003 a fost achitat.

Inculpatul a invocat regula

„ne bis in idem”, susținând că a fost sancționat contravențional pentru aceeași

faptă, menționând că menținerea sechestrului asiguratoriu este nelegală în

condițiile în care s-a dispus măsura confiscării.

Inculpatul V.D.M. a

adus aceleași critici hotărârii de fond.

Inculpații au

solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) și c) C. proc. pen.

și, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 45/A din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați,

menținându-se la legală și temeinică sentința penală atacată.

Pentru a decide

astfel, s-a reținut, în esență că prima instanță a administrat probele necesare

pentru elucidarea laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect

starea de fapt pe care a însușit-o și încadrarea juridică dată faptelor comise

de inculpați.

S-a mai reținut că

raportat la starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor prima instanță a

efectuat o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor aplicate

inculpaților.

A mai reținut că în

ceea ce privește incidența regulii „ne bis in idem” critica formulată de

inculpați este neîntemeiată deoarece o amendă dată în temeiul unor norme legale

prevăzute pentru stabilirea și sancționarea contravenționale nu poate constitui

temei pentru a se constata autoritatea de lucru judecat cu privire la o faptă

ce constituie obiectul unei cauze penale.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.V.O. și V.D.M.

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare

prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 17 și 14 C. proc. pen.

În dezvoltarea

motivelor de recurs aceștia au învederat următoarele:

Deși se reține faptul

că inculpatul M.V.O. ar fi achiziționat alcool etilic de la furnizor care nu

este antrepozitar autorizat, nu s-a făcut această dovadă. De asemenea, s-a

reținut caracterul continuat al faptei pentru care instanța de fond a dispus

condamnarea fără a fi indicată data și modalitatea în care au fost săvârșite

celelalte acte materiale ale infracțiunii continuate, acestea fiind doar

presupuse de organul penal și de instanță, inculpații nerealizând venit din

această activitate, neexistând o sursă impozabilă.

S-a mai arătat că în

mod greșit a fost reținută încadrarea juridică a infracțiunii de evaziune

fiscală pentru că inculpații au achiziționat alcool de la un distribuitor din

piață, întrucât au avut certitudinea că a fost achiziționat legal, iar la

dosarul cauzei nu există nicio dovadă că produsele achiziționate sunt provenite

din contrabandă.

Referitor la latura

civilă s-a arătat că au fost incorect calculate accizele fără o bază estimată a

cantității de alcool.

Recursurile sunt

nefondate.

Examinând hotărârea

recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate

circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 12, 17 și

14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivele de

recurs formulate sunt neîntemeiate.

Referitor la cazurile

de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 12 C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Încadrarea juridică

este o chestiune de drept și, prin urmare, supusă controlului instanței de

recurs.

Prin aceasta nu se

atinge fondul întrucât chestiunea de fond rezidă în constatarea existenței sau

inexistenței faptei inculpatului în general, precum și a tuturor împrejurărilor

de fapt.

Aprecierea dacă fapta

constituie infracțiune și ce anume infracțiune este o chestiune de drept.

Dacă instanța de fond

a încadrat fapta constată într-o formulă juridică alta decât cea corectă,

înseamnă că a dat faptei o încadrare juridică greșită.

Principiul investirii

in rem leagă instanța de orice grad numai în privința faptei sau a faptelor nu

și în privința încadrării juridice.

Fapta sau faptele

trebuie să fie primite de instanța de recurs așa cum au fost stabilite, în mod

suveran, de către instanțele de fond, însă încadrarea juridică, fiind o

chestiune de drept este supusă cenzurii instanței de control și poate fi

modificată de aceasta.

Examinând motivul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., invocat de

inculpați, referitor la greșita încadrare juridică dată faptelor comise de

aceștia (de inculpații M.V.O. și V.D.M.), Înalta Curte constată că acesta este

nefondat.

Raportat la

considerentele doctrinare relevate în precedent, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că, în speță, interpretarea dată în stabilirea încadrării

juridice a faptelor comise de inculpați, în împrejurările reținute, cu referire

la probatoriul administrat și la starea de fapt reținută în cauză, este

corectă.

Pe baza materialului

probator analizat și coroborat în cauză, instanța a reținut starea de fapt

conformă cu acesta, judicios încadrată juridic. Cu privire la inculpatul M.V.O.

s-a reținut că în seara zilei de 22 septembrie 2010, lucrători din cadrul

Serviciului Rutier Sibiu au depistat în trafic pe DN 1, la punctul de control

Veștem, autoturismul B cu număr de înmatriculare .........., condus de acesta,

care transporta cantitatea de 98 de litri alcool dublu rafinat, ambalat în

sticle de 1 litru și așezat în cutii de carton. La bordul autoturismului a fost

identificată o agendă albastră cu 168 file cuprinzând numere de telefon, calcule

efectuate pe litri, extrase din regulamente militare. În aceste condiții,

inculpatul a fost sancționat contravențional, ocazie cu care au fost capturate

imagini cu sticlele de alcool descoperite în autoturismul inculpatului. Cu

ocazia explicațiilor date de inculpat la acel moment, acesta a învederat faptul

că a achiziționat întreaga cantitate de alcool din Piața Cibin cu suma de 10

RON/litru însă nu a fost în măsură să prezinte documente de proveniență pentru

alcoolul transportat ori documente care să ateste introducerea acestuia în

sistemul de accizare din România. Recipientele cu alcool transportate aveau

aplicate etichete emise în republica Serbia, și nu erau.

Martorii audiați în

cauză au învederat faptul că au achiziționat, în repetate rânduri, diferite

cantități de alcool de la inculpat.

Elocventă este

declarația martorului T.I. care a arătat că a achiziționat în mai multe

împrejurări, câte 15 litri de alcool, cu prețul de 12/litru, respectiv 15 RON

/litru, martorul S.O.M. a învederat faptul că, în cursul anului 2008, a

cumpărat de la inculpat aproximativ 60 litri alcool cu 12 RON/litru, iar în

cursul anului 2010 a cumpărat 30 litri alcool cu prețul de 15 RON/litru, precum

și declarația martorului S.C.P. care, aflând de la consăteni că inculpatul are alcool

de vânzare, i-a solicitat acestuia, în vara anului 2008, 10 litri de alcool,

cantitate predată de inculpat martorului de la domiciliul său, contra sumei de

120 RON. Acesta a mai arătat că a mai cumpărat alcool de la inculpat și în

cursul anului 2009, dar că societatea B., la care inculpatul a lucrat, nu

vindea alcool, inculpatul nefiind angajat la această firmă în ultimii 4 ani.

În același sens,

martorul T.D.I. a arătat că a achiziționat în luna august 2010, 5 - 6 litri de

alcool de la inculpat cu prețul de 12 RON/litru, iar martorul S.M. a

achiziționat în două rânduri, în aceleași condiții, 4 litri de alcool,

respectiv 40 litri alcool, achitând suma de 14 RON/litru.

De altfel, în

cuprinsul agendei găsite în bordul autoturismului inculpatului s-a constatat

existența unor însemnări privitoare la diverse persoane, cantități exprimate în

litri și sume de bani.

Deși inculpatul a

învederat că mențiunile făcute în această agendă datează din anul 2005, când

era angajat la SC B. SRL și avea legături cu agenții economici producători de

bere și alcool, s-a constatat că agenda cuprindea și extrase din regulamente

militare, regulamente de ordine interioară în unitate și norme de protecția

muncii în unitățile militare. Acest fapt a fost coroborat cu răspunsul dat de

Inspectoratul pentru Situații de Urgență D.C.S., în care a învederat că

inculpatul a fost angajat în această instituție în perioada 01 noiembrie 2007 -

30 septembrie 2010. Conținutul acestei adrese este în concordanță cu

declarațiile martorilor audiați în cauză care au arătat că l-au cunoscut pe

inculpat în perioada în care lucra la I.S.U. Sibiu.

Apărarea inculpatului

referitoare la achiziționarea celor 98 de litri alcool din Piața Cibin, a fost

înlăturată în condițiile în care nota de filaj din 11 noiembrie 2010 a relevat

faptul că la data de 22 septembrie 2010, în jurul orelor 04:30, inculpatul s-a

deplasat de la domiciliul său din T, cu autoturismul B, nr. ....... în Sibiu,

unde s-a întâlnit cu S.D.G., cu care s-a deplasat cu autospeciala ............,

aparținând Poștei A, pe ruta Râmnicu Vâlcea - Craiova - Drobeta-Turnu Severin -

Târgu Jiu - Petroșani - Orăștie - Sibiu, iar la întoarcere, au descărcat din

autospecială 8 cutii de carton maro, cutii preluate de inculpat și găsite în

autoturismul său la controlul efectuat în localitatea Veștem.

Așa fiind, cum în mod

corect au stabilit instanțele de fond și de apel, fapta inculpatului M.V.O., de

a comercializa, produse alcoolice nemarcate și netimbrate cu timbre valabile pe

teritoriul României, neintroduse în sistemul legal de accizare, cu intenția de

a se sustrage de la plata taxei datorate statului, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată,

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.

41, 42 C. pen.

Susținerile

inculpatului formulate în apărarea sa, în sensul că a încasat de la cunoștințe

același preț ca și cel pe care l-a plătit el la achiziționarea acestuia, nu

sunt dovedite ci, dimpotrivă, cantitatea mare de alcool achiziționată de

inculpat, numărul mare de beneficiari, modalitatea în care a fost desfăcută

marfa dovedesc că achiziționarea alcoolului a fost făcută în scop de revânzare,

inculpatul având calitatea de contribuabil în sensul art. 2 din Legea nr.

241/2005.

De altfel,

dispozițiile art. 206

43

alin. (4) din Legea nr. 573/2003, prezumă

caracterul comercial al achiziționării de produse în cantități superioare

limitelor prevăzute în normele metodologice și destinate consumului în România,

situație în care se datorează acciza în România.

Potrivit art. 206

21

alin. (7) din Legea nr. 573/2003, persoana plătitoare de accize este persoana

care deține produsele accizabile sau o persoană implicată în deținerea

acestora, iar deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal e

interzisă, dacă acciza pentru acest produs nu a fot plătită, potrivit art. 206

21

alin. (10) din Legea nr. 571/2003.

Pe de altă parte,

dispozițiile art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003,

interzic deținerea, de orice persoană, în afara antrepozitului fiscal, sau

comercializarea pe teritoriul României, a produselor accizabile supuse

marcării, fără a fi marcate corespunzător sau cu marcaje false, a băuturilor

spirtoase peste 200 litri.

În condițiile

arătate, alcoolul deținut de inculpat nu prezenta marcajele prevăzute de

legislația în vigoare, ceea ce prezumă că inculpatul avea reprezentarea

clandestinității achiziționării și înstrăinării acestui alcool, având în vedere

lipsa autorizării furnizorului, prețul relativ redus practicat față de prețul

pieței, lipsa marcajului corespunzător, lipsa documentelor de vânzare și de

însoțire a mărfii.

Astfel, apare evident

că inculpatul a ascuns sursa taxabilă pentru a nu achita de obligațiile

datorate bugetului statului, fapta întrunind elementele infracțiunii prevăzute

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește

cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Referitor la

infracțiunea prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. c) și l) din Legea

nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., instanța de fond a dispus

schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune, în două infracțiuni

prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 și art.

296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41

C. pen., motivat de faptul că legiuitorul reglementează infracțiuni distincte

și nu modalități alternative de comitere a unei infracțiuni.

Din examinarea

conținutului normativ rezultă că lit. c) a art. 296

1

alin. (1) din

Legea nr. 571/2003, sancționează cu pedeapsa închisorii de la unu la patru ani

achiziționarea de alcool etilic în vrac de la alți furnizori decât

antrepozitarii autorizați pentru producție sau expeditori înregistrați, iar

lit. l) sancționează deținerea în afara antrepozitului fiscal a produselor

accizabile nesupuse marcării sau comercializarea lor pe teritoriul României,

fără ca acestea să fie marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje

false, peste limita de 2.00 litri băuturi spirtoase, fiind vorba despre fapte

distincte.

În ceea ce privește

existența elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, s-a constatat în mod corect că, prin

achiziționarea cantității de 98 litri alcool de la o persoană cu privire la

care nu s-a făcut dovada că are calitatea de antrepozitar autorizat pentru

producție sau expeditor înregistrat pentru alcool etilic, inculpatul a realizat

latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de acest text legal.

În acest context,

legiuitorul reglementează antrepozitarul autorizat ca fiind persoana fizică sau

juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă să producă, să

transforme, să dețină, să primească și să primească și să expedieze produse

accizabile într-un antrepozit fiscal, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de

lege.

Sub aspectul laturii

subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, el având obligația

legală de a verifica calitatea de antrepozitar autorizat a vânzătorului în

condițiile în care dispozițiile art. 206

53

din Legea nr. 571/2003

prevăd obligativitatea dovedirii originii produselor accizabile care sunt

deținute în afara antrepozitului fiscal.

În ceea ce privește

infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006 se reține că aceasta se realizează prin modalități alternative,

respectiv deținerea, transportul, preluarea sau depozitarea mărfurilor care

trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din

contrabandă.

În speță, inculpatul

a deținut și transportat 98 litri alcool, produs ce trebuia plasat sub regim

vamal, legiuitorul reglementând anumite puncte de control vamal pentru

introducerea în țară a unor astfel de produse. În aceste împrejurări, latura

obiectivă a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) Legea nr.

86/2006 este realizată.

Susținerile

inculpatului M.V.O. potrivit cărora a achiziționat întreaga cantitate de alcool

din P-ța Cibin cu suma de 10 RON/litru sunt contrazise de declarațiile martorilor

T.I., S.O.M., S.C.P., T.D.I., S.G.M., N.I., M.C., care se coroborează cu

înscrisurile din agenda găsită în bordul autoturismului inculpatului M., precum

și de nota de filaj din 11 noiembrie 2010 care relevă faptul că în data de 22

septembrie 2010, în jurul orei 0 - 4:30, inculpatul s-a deplasat de la

domiciliul său din T cu autoturismul B nr. ..........., în Sibiu, s-a întâlnit

cu S.D.G. cu care s-a deplasat cu autospeciala ........... aparținând Poștei A,

pe ruta Râmnicu Vâlcea - Craiova - Drobeta-Turnu Severin - Târgu Jiu -

Petroșani - Orăștie - Sibiu, iar la întoarcere, au descărcat din autospecială 8

cutii de carton maro, cutii preluate de inculpat și găsite în autoturismul său

la controlul efectuat în localitatea Veștem.

În mod justificat

prima instanță a reținut că este întrunit conținutul constitutiv al

infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

deoarece inculpatul M. a deținut și transportat cantitatea de 98 litri alcool

deși acesta trebuia plasat într-un regim vamal, cunoscând că aceasta provine

din contrabanda, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, inculpatul având

reprezentare faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat, împrejurări

evidențiate de nota de filaj din 11 noiembrie 2010.

Sub aspectul laturii

subiective, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu avea cunoștință

despre faptul că acest produs transportat provenea din contrabandă însă,

demersurile făcute de inculpat pentru a intra în posesia alcoolului, locul

achiziției, prețul redus față de prețul de pe piață, lipsa marcajelor,

inscripțiunilor de pe recipientele cu alcool și lipsa documentelor de

proveniență și de vânzare, dovedesc faptul că inculpatul avea cunoștință despre

împrejurarea că alcoolul provenea din contrabandă.

Cu privire la

inculpatul V.D.M., se constată că acesta a fost trimis în judecată pentru

infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., și, achiziționarea de alcool

etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. c) și l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

Starea de fapt

reținută în raport cu activitatea infracțională desfășurată de acesta a fost în

mod corect încadrată juridic.

S-a reținut că la

data de 02 septembrie 2010, la punctul de control Veștem, organele de control

din cadrul SR - BDHE Sibiu, identifică pe inculpatul V.D.M. la volanul

autoturismului A, nr. de înmatriculare ..........., iar în portbagajul

autoturismului sunt descoperite 15 recipiente de plastic de câte 10 litri cu

alcool cu inscripția Dilusol 91%.

Inculpatul a

învederat faptul că a achiziționat alcoolul din Piața Cibin, de la o persoană

necunoscută, contra sumei de 1.000 RON, acesta urmând a fi folosit în procesul

de confecționare a mobilei.

Prin fișa O.R.C. a SC

V.D.M. Prod SRL, s-a făcut dovada faptului că inculpatul V.D.M. a fost asociat

și administrator al acestei societăți, care avea ca obiect de activitate

producția de mobilă și comerț, însă, această societate a fost radiată din data

de 12 octombrie 2009, deci cu mult înainte ca inculpatul să fie descoperit

transportând cele 15 recipiente de alcool.

Martorii audiați în

cauză, au arătat că, în cursul anului 2010, inculpatul V.D.M. se ocupa cu

vânzarea alcoolului. Astfel, martora B.A., a arătat că a achiziționat 13,5

litri alcool cu prețul de 14,5 RON/ litru, de la inculpat, martora B.C. a

arătat că, în vara anului 2010, a achiziționat de la inculpat 4 litri de

alcool, cu prețul de 12 RON/litru, alcoolul fiind ambalat în sticle de plastic

fără a avea aplicate timbre, martora V.N. a arătat că a achiziționat de la

inculpat 50 litri alcool în cursul anului 2009, iar în 2010 a intermediat

achiziționarea a 30 litri alcool de la inculpat.

Tot astfel, martorul P.I.

a arătat că a comandat în cursul lunii august 2010, de la inculpatul V.,

cantitatea de 30 litri alcool, care nici nu i-a mai fost predată întrucât a

fost confiscată de organele de control. Martorul C.O. a arătat că a solicitat

în vara anului 2010, în două rânduri, câte 50 litri de alcool de la inculpatul

V.D.M., cu prețul de 13 RON/litru, ambalat în canistre și în sticle de plastic

care nu aveau aplicate timbre.

Toate declarațiile

martorilor ascultați în cauză, coroborate cu procesul-verbal de constatare

privitor la cantitatea de 150 litri de alcool găsit asupra inculpatului V.,

dovedesc că inculpatul se ocupa în mod frecvent cu achiziționarea și vânzarea

de alcool, fără ca această activitate să fie evidențiată în evidența contabilă

a vreunei societăți comerciale și fără ca inculpatul să aducă la cunoștința

autorităților fiscale activitatea desfășurată, de scopul de a se sustrage de la

plata accizelor și taxelor datorate statului pentru această activitate.

În condițiile

arătate, în mod corect s-a constatat că fapta inculpatului de a achiziționa, în

scop de revânzare o cantitate de 575,5 litri alcool, fără ca acestea să aibă

aplicate timbre de marcaj fiscal și fără ca acestea să fie introduse în

sistemul legal de accizare, cu intenția de a se sustrage de la plata taxelor și

impozitelor datorate statului, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr.

241/2005, infracțiunea având un caracter continuat, în condițiile în care

inculpatul a săvârșit acte materiale ale acestei infracțiuni la diferite

intervale de timp.

În ceea ce privește

infracțiunea prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. c) din Legea nr.

571/2003, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., în mod corect s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei, dintr-o singură infracțiune în două infracțiuni

distincte, prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. c) din Legea nr.

571/2003 pentru considerentele expuse mai sus cu privire la inculpatul M.V.O.,

considerente care nu vor mai fi reluate.

Cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, s-a

constatat că inculpatul, în mod repetat, a achiziționat cantități de alcool din

diferite surse, fără a se face dovada calității de antrepozitar autorizat a

furnizorului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 206

3

pct. 4 din

Legea nr. 571/2003, care definesc antrepozitul fiscal ca fiind locul în care

produsele accizabile sunt produse transformate, deținute, primite sau expediate

în regim de accizare, de către un antrepozitar autorizat, în cadrul activității

sale. De asemenea, legiuitorul definește antrepozitarul autorizat ca fiind

persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă să

producă, să transforme, să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal

cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Sub aspectul laturii

subiective subiectivă a infracțiunii prev. de art. 296

1

alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 571/2003, se constată că inculpatul a acționat cu

intenție în condițiile în care avea obligația legală de a verifica calitatea de

antrepozitar autorizat a vânzătorului, cu atât mai mult cu cât dispozițiile

art. 206

53

din Legea nr. 571/2003 prevăd obligativitatea dovedirii

originii produselor accizabile care sunt deținute în afara antrepozitului

fiscal.

Sub aspectul laturii

civile, s-a constatat că, în faza de urmărire penală Direcția Regională pentru

Acciza și Operațiuni Vamale Brașov, pentru Autoritatea Națională a Vămilor, s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 123.529 RON, reprezentând accize

datorate statului pentru faptele săvârșite de inculpații M.V.O. și V.D.M., D.I.

și D.D., din care suma de 17.400 RON pentru inculpatul V.D.M. și 94.450 RON

pentru inculpatul M., sumă calculată potrivit dispozițiilor art. 206

2

C. fisc. și Hotărârii de Guvern nr. 44/2004, modificată.

În aceste condiții,

constatându-se că prin faptele săvârșite, inculpații s-au sustras de la plata

accizelor datorate statului, față de dispozițiile art. 206

2

din

Legea nr. 571/2003, în baza art. 14 C. pen., 346 C. proc. pen., în mod corect a

fost admisă acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor, prin A.N.A.F.

prin Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și a fost

obligat inculpatul M.V. la plata sumei de 94.450 RON cu titlu de contravaloare

accize și inculpatul V.D.M. la plata sumei de 17.400 RON cu titlu de

contravaloare accize (din care 13.078 RON accize datorate pentru cantitatea de

425,5 litri alcool cu concentrația de 90 - 96% și 4.322 RON, reprezentând

acciza datorată pentru 150 litri alcool etilic cu concentrația de 90%).

Întrucât în cauză, nu

s-a făcut dovada achitării prejudiciului cauzat, față de dispozițiile art. 11

din Legea nr. 241/2005 care impun luarea măsurilor asiguratorii în cazul

săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, în mod justificat, s-a

menținut sechestrul asigurator instituit asupra autoturismului marca B cu umăr

de înmatriculare ........... aparținând inculpatului M.V.O. și a autoturismului

A cu număr de înmatriculare ........... aparținând inculpatului V.D.M., acesta

fiind destinat reparării pagubei produse prin infracțiune, iar confiscarea

acestor autoturisme ca urmare a săvârșirii unei contravenții, nu exclude, la

acest stadiu procesual, menținerea sechestrului asigurator.

În ceea ce privește

cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Rolul prioritar al

pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu acela

al represiunii, și numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale

ocrotite de norma penală ar putea să se repete trebuie utilizată constrângerea.

Necesitatea aplicării

unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub

semnul fermității care, în acest domeniu, nu însemnă aplicarea unei pedepse

severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui

tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și

persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea

educativ-preventivă.

Din economia textului

art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de

constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, rezultă că funcția

constrângerii nu este o funcție a pedepselor, deoarece examenul realist al

conținutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcțiile

pedepsei, măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esența

pedepsei, însușirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează

scopul ei, întrucât constrângerea, ca esență a pedepsei este însăși pedeapsa.

Primul scop al

oricărei pedepse este prevenția specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice

pe condamnat să săvârșească din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop

pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții: reeducarea și

intimidarea.

Intimidarea își

produce efectele imediat, cât există și durează teama de pedeapsă, în timp ce

reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus

unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări

intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic,

durabil.

Funcția de reeducare

se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând

cunoștință de constrângerea la care va fi supus ca o consecință a infracțiunii,

înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele

de conduită în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.

Această funcție de

reeducare se exercită îndeosebi pe parcursul executării pedepselor, precum și

în cazul suspendării condiționate sub supraveghere a executării acesteia, are

în esență același rol și aceeași funcție, deoarece persoana căreia i-a fost

aplicată se află în situația în care conștientizează natura și rolul acestor

sancțiuni menite să-i influențeze pozitiv conștiința, caracterul și

deprinderile, să-l determine a respecta din convingere exigențele vieții în

societate, fără a intra în conflict cu ceilalți oameni sau cu societatea

însăși.

Pedeapsa aplicată

inculpaților pentru infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestora

sub aspectul cuantumului stabilit este adecvată și proporțională în raport de

persoana inculpaților. Instanța a ținut seama de trăsăturile specifice care

definesc personalitatea inculpaților, de conduita acestora, dinaintea

săvârșirii faptelor.

Pedepsele aplicate

inculpaților atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare aleasă,

este justă, de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul

reeducării acestora și așteptările societății față de actul de justiție

realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.

Pentru aceste motive,

se apreciază că nu se impune reducerea cuantumului acestora și nici o altă

modalitate de executare.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații

M.V.O. și V.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 45/A/2012 din 29 martie 2012 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpații la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V.O. și V.D.M. împotriva

Deciziei penale nr. 45/A/2012 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția penală.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor

desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 martie 2013.

Procesat de GGC - LM