ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 866/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 228/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2058/85/2011 a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) și l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. în infracțiunile prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea 571/2003 și art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îi privește pe inculpații M.V.O. și V.D.M., cerere formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

și art. 65 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V.O. la pedeapsa închisorii de 2 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de achiziționare de alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați, în formă continuată. În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și art. 65 alin. (2) C. pen.

a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.V.O. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere sau comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără marcaje corespunzătoare, faptă prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003. În baza art. 33 lit. a) 34, 35 C. pen.

au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) Legea nr. 241/2005, de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) Legea nr. 571/2003 și de 2 ani închisoarea aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 270 alin. (3) Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. precum și pedepsele complementare aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen.

a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale s-a dispus suspendarea și a pedepsei accesorii. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

și art. 65 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.D.M. la pedeapsa închisorii de 2 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de achiziționare de alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați, în formă continuată. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a fost achitat inculpatul V.D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere sau comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără marcaje corespunzătoare, faptă prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003. În baza art. 33 lit. a) 34, 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) Legea nr. 241/2005, de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) Legea nr. 571/2003 toate cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. precum și pedepsele complementare aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale s-a dispus suspendarea și a pedeapsei accesorii.

A fost obligat inculpatul M.V.O. la plata către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a sumei de 94.450 RON reprezentând contravaloarea accizelor datorate statului . Inculpatul V.D.M., a fost obligat la plata către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a sumei de 17.400 RON reprezentând contravaloarea accizelor datorate statului . A fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca B cu nr. de înmatriculare … aparținând inculpatului M.O.V. măsură luată prin ordonanța parchetului din 3 noiembrie 2010. A fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca A cu nr. de înmatriculare … aparținând inculpatului V.D.M., măsură luată prin ordonanța parchetului din 3 noiembrie 2010. În baza art. 118 lit. f) C. pen.

s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.O.V. a cantității de 98 litri alcool ridicată la data de 22 septembrie 2010, și de la inculpatul V.D.M. a cantității de 150 litri alcool ridicată la data de 2 septembrie 2010. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.413 RON fiecare. Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță, au declarat apel inculpații M.V.O. și V.D.M. În motivarea apelului inculpatul M.V.O. a criticat hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale, susținând că nu este întrunit și probat conținutul constitutiv al infracțiunilor de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și achiziționarea de alcool etilic în vrac de la alt furnizori decât antepozitarii autorizați sau expeditori înregistrați prevăzut de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea 571/2003.

S-a susținut că nu a fost identificată persoana de la care a achiziționat alcoolul etilic și nu s-a dovedit că bunurile provin din contrabandă, iar inculpatul a avut această reprezentare. Sub aspectul laturii civile, răspunderea civilă delictuală poate fi angajată numai pentru cantitatea de 98 litri, deoarece pentru infracțiunea prev. de art. 296 1 lit. l) din Legea nr. 571/2003 a fost achitat. Inculpatul a invocat regula „ne bis in idem”, susținând că a fost sancționat contravențional pentru aceeași faptă, menționând că menținerea sechestrului asiguratoriu este nelegală în condițiile în care s-a dispus măsura confiscării. Inculpatul V.D.M. a adus aceleași critici hotărârii de fond. Inculpații au solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) și c) C. proc.

pen. și, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 45/A din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, menținându-se la legală și temeinică sentința penală atacată. Pentru a decide astfel, s-a reținut, în esență că prima instanță a administrat probele necesare pentru elucidarea laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt pe care a însușit-o și încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați. S-a mai reținut că raportat la starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor prima instanță a efectuat o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților.

A mai reținut că în ceea ce privește incidența regulii „ne bis in idem” critica formulată de inculpați este neîntemeiată deoarece o amendă dată în temeiul unor norme legale prevăzute pentru stabilirea și sancționarea contravenționale nu poate constitui temei pentru a se constata autoritatea de lucru judecat cu privire la o faptă ce constituie obiectul unei cauze penale. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.V.O. și V.D.M. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 17 și 14 C. proc. pen. În dezvoltarea motivelor de recurs aceștia au învederat următoarele: Deși se reține faptul că inculpatul M.V.O.

ar fi achiziționat alcool etilic de la furnizor care nu este antrepozitar autorizat, nu s-a făcut această dovadă. De asemenea, s-a reținut caracterul continuat al faptei pentru care instanța de fond a dispus condamnarea fără a fi indicată data și modalitatea în care au fost săvârșite celelalte acte materiale ale infracțiunii continuate, acestea fiind doar presupuse de organul penal și de instanță, inculpații nerealizând venit din această activitate, neexistând o sursă impozabilă. S-a mai arătat că în mod greșit a fost reținută încadrarea juridică a infracțiunii de evaziune fiscală pentru că inculpații au achiziționat alcool de la un distribuitor din piață, întrucât au avut certitudinea că a fost achiziționat legal, iar la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că produsele achiziționate sunt provenite din contrabandă.

Referitor la latura civilă s-a arătat că au fost incorect calculate accizele fără o bază estimată a cantității de alcool. Recursurile sunt nefondate. Examinând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 12, 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivele de recurs formulate sunt neîntemeiate. Referitor la cazurile de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Încadrarea juridică este o chestiune de drept și, prin urmare, supusă controlului instanței de recurs. Prin aceasta nu se atinge fondul întrucât chestiunea de fond rezidă în constatarea existenței sau inexistenței faptei inculpatului în general, precum și a tuturor împrejurărilor de fapt.

Aprecierea dacă fapta constituie infracțiune și ce anume infracțiune este o chestiune de drept. Dacă instanța de fond a încadrat fapta constată într-o formulă juridică alta decât cea corectă, înseamnă că a dat faptei o încadrare juridică greșită. Principiul investirii in rem leagă instanța de orice grad numai în privința faptei sau a faptelor nu și în privința încadrării juridice. Fapta sau faptele trebuie să fie primite de instanța de recurs așa cum au fost stabilite, în mod suveran, de către instanțele de fond, însă încadrarea juridică, fiind o chestiune de drept este supusă cenzurii instanței de control și poate fi modificată de aceasta. Examinând motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., invocat de inculpați, referitor la greșita încadrare juridică dată faptelor comise de aceștia (de inculpații M.V.O. și V.D.M.), Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Raportat la considerentele doctrinare relevate în precedent, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, interpretarea dată în stabilirea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați, în împrejurările reținute, cu referire la probatoriul administrat și la starea de fapt reținută în cauză, este corectă. Pe baza materialului probator analizat și coroborat în cauză, instanța a reținut starea de fapt conformă cu acesta, judicios încadrată juridic. Cu privire la inculpatul M.V.O.

s-a reținut că în seara zilei de 22 septembrie 2010, lucrători din cadrul Serviciului Rutier Sibiu au depistat în trafic pe DN 1, la punctul de control Veștem, autoturismul B cu număr de înmatriculare … , condus de acesta, care transporta cantitatea de 98 de litri alcool dublu rafinat, ambalat în sticle de 1 litru și așezat în cutii de carton. La bordul autoturismului a fost identificată o agendă albastră cu 168 file cuprinzând numere de telefon, calcule efectuate pe litri, extrase din regulamente militare. În aceste condiții, inculpatul a fost sancționat contravențional, ocazie cu care au fost capturate imagini cu sticlele de alcool descoperite în autoturismul inculpatului.

Cu ocazia explicațiilor date de inculpat la acel moment, acesta a învederat faptul că a achiziționat întreaga cantitate de alcool din Piața Cibin cu suma de 10 RON/litru însă nu a fost în măsură să prezinte documente de proveniență pentru alcoolul transportat ori documente care să ateste introducerea acestuia în sistemul de accizare din România. Recipientele cu alcool transportate aveau aplicate etichete emise în republica Serbia, și nu erau. Martorii audiați în cauză au învederat faptul că au achiziționat, în repetate rânduri, diferite cantități de alcool de la inculpat. Elocventă este declarația martorului T.I. care a arătat că a achiziționat în mai multe împrejurări, câte 15 litri de alcool, cu prețul de 12/litru, respectiv 15 RON /litru, martorul S.O.M.

a învederat faptul că, în cursul anului 2008, a cumpărat de la inculpat aproximativ 60 litri alcool cu 12 RON/litru, iar în cursul anului 2010 a cumpărat 30 litri alcool cu prețul de 15 RON/litru, precum și declarația martorului S.C.P. care, aflând de la consăteni că inculpatul are alcool de vânzare, i-a solicitat acestuia, în vara anului 2008, 10 litri de alcool, cantitate predată de inculpat martorului de la domiciliul său, contra sumei de 120 RON. Acesta a mai arătat că a mai cumpărat alcool de la inculpat și în cursul anului 2009, dar că societatea B., la care inculpatul a lucrat, nu vindea alcool, inculpatul nefiind angajat la această firmă în ultimii 4 ani. În același sens, martorul T.D.I.

a arătat că a achiziționat în luna august 2010, 5 - 6 litri de alcool de la inculpat cu prețul de 12 RON/litru, iar martorul S.M. a achiziționat în două rânduri, în aceleași condiții, 4 litri de alcool, respectiv 40 litri alcool, achitând suma de 14 RON/litru. De altfel, în cuprinsul agendei găsite în bordul autoturismului inculpatului s-a constatat existența unor însemnări privitoare la diverse persoane, cantități exprimate în litri și sume de bani. Deși inculpatul a învederat că mențiunile făcute în această agendă datează din anul 2005, când era angajat la SC B. SRL și avea legături cu agenții economici producători de bere și alcool, s-a constatat că agenda cuprindea și extrase din regulamente militare, regulamente de ordine interioară în unitate și norme de protecția muncii în unitățile militare.

Acest fapt a fost coroborat cu răspunsul dat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență D.C.S., în care a învederat că inculpatul a fost angajat în această instituție în perioada 01 noiembrie 2007 - 30 septembrie 2010. Conținutul acestei adrese este în concordanță cu declarațiile martorilor audiați în cauză care au arătat că l-au cunoscut pe inculpat în perioada în care lucra la I.S.U. Sibiu.

Apărarea inculpatului referitoare la achiziționarea celor 98 de litri alcool din Piața Cibin, a fost înlăturată în condițiile în care nota de filaj din 11 noiembrie 2010 a relevat faptul că la data de 22 septembrie 2010, în jurul orelor 04:30, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său din T, cu autoturismul B, nr… în Sibiu, unde s-a întâlnit cu S.D.G., cu care s-a deplasat cu autospeciala … , aparținând Poștei A, pe ruta Râmnicu Vâlcea - Craiova - Drobeta-Turnu Severin - Târgu Jiu - Petroșani - Orăștie - Sibiu, iar la întoarcere, au descărcat din autospecială 8 cutii de carton maro, cutii preluate de inculpat și găsite în autoturismul său la controlul efectuat în localitatea Veștem.

Așa fiind, cum în mod corect au stabilit instanțele de fond și de apel, fapta inculpatului M.V.O., de a comercializa, produse alcoolice nemarcate și netimbrate cu timbre valabile pe teritoriul României, neintroduse în sistemul legal de accizare, cu intenția de a se sustrage de la plata taxei datorate statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. Susținerile inculpatului formulate în apărarea sa, în sensul că a încasat de la cunoștințe același preț ca și cel pe care l-a plătit el la achiziționarea acestuia, nu sunt dovedite ci, dimpotrivă, cantitatea mare de alcool achiziționată de inculpat, numărul mare de beneficiari, modalitatea în care a fost desfăcută marfa dovedesc că achiziționarea alcoolului a fost făcută în scop de revânzare, inculpatul având calitatea de contribuabil în sensul art. 2 din Legea nr. 241/2005.

De altfel, dispozițiile art. 206 43 alin. (4) din Legea nr. 573/2003, prezumă caracterul comercial al achiziționării de produse în cantități superioare limitelor prevăzute în normele metodologice și destinate consumului în România, situație în care se datorează acciza în România. Potrivit art. 206 21 alin. (7) din Legea nr. 573/2003, persoana plătitoare de accize este persoana care deține produsele accizabile sau o persoană implicată în deținerea acestora, iar deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal e interzisă, dacă acciza pentru acest produs nu a fot plătită, potrivit art. 206 21 alin. (10) din Legea nr. 571/2003. Pe de altă parte, dispozițiile art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, interzic deținerea, de orice persoană, în afara antrepozitului fiscal, sau comercializarea pe teritoriul României, a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate corespunzător sau cu marcaje false, a băuturilor spirtoase peste 200 litri.

În condițiile arătate, alcoolul deținut de inculpat nu prezenta marcajele prevăzute de legislația în vigoare, ceea ce prezumă că inculpatul avea reprezentarea clandestinității achiziționării și înstrăinării acestui alcool, având în vedere lipsa autorizării furnizorului, prețul relativ redus practicat față de prețul pieței, lipsa marcajului corespunzător, lipsa documentelor de vânzare și de însoțire a mărfii. Astfel, apare evident că inculpatul a ascuns sursa taxabilă pentru a nu achita de obligațiile datorate bugetului statului, fapta întrunind elementele infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Referitor la infracțiunea prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) și l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune, în două infracțiuni prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 și art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 C. pen., motivat de faptul că legiuitorul reglementează infracțiuni distincte și nu modalități alternative de comitere a unei infracțiuni.

Din examinarea conținutului normativ rezultă că lit. c) a art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, sancționează cu pedeapsa închisorii de la unu la patru ani achiziționarea de alcool etilic în vrac de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau expeditori înregistrați, iar lit. l) sancționează deținerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile nesupuse marcării sau comercializarea lor pe teritoriul României, fără ca acestea să fie marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita de 2.00 litri băuturi spirtoase, fiind vorba despre fapte distincte.

În ceea ce privește existența elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, s-a constatat în mod corect că, prin achiziționarea cantității de 98 litri alcool de la o persoană cu privire la care nu s-a făcut dovada că are calitatea de antrepozitar autorizat pentru producție sau expeditor înregistrat pentru alcool etilic, inculpatul a realizat latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de acest text legal. În acest context, legiuitorul reglementează antrepozitarul autorizat ca fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă să producă, să transforme, să dețină, să primească și să primească și să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, el având obligația legală de a verifica calitatea de antrepozitar autorizat a vânzătorului în condițiile în care dispozițiile art. 206 53 din Legea nr. 571/2003 prevăd obligativitatea dovedirii originii produselor accizabile care sunt deținute în afara antrepozitului fiscal. În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 se reține că aceasta se realizează prin modalități alternative, respectiv deținerea, transportul, preluarea sau depozitarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă. În speță, inculpatul a deținut și transportat 98 litri alcool, produs ce trebuia plasat sub regim vamal, legiuitorul reglementând anumite puncte de control vamal pentru introducerea în țară a unor astfel de produse.

În aceste împrejurări, latura obiectivă a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) Legea nr. 86/2006 este realizată. Susținerile inculpatului M.V.O. potrivit cărora a achiziționat întreaga cantitate de alcool din P-ța Cibin cu suma de 10 RON/litru sunt contrazise de declarațiile martorilor T.I., S.O.M., S.C.P., T.D.I., S.G.M., N.I., M.C., care se coroborează cu înscrisurile din agenda găsită în bordul autoturismului inculpatului M., precum și de nota de filaj din 11 noiembrie 2010 care relevă faptul că în data de 22 septembrie 2010, în jurul orei 0 - 4:30, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său din T cu autoturismul B nr… , în Sibiu, s-a întâlnit cu S.D.G.

cu care s-a deplasat cu autospeciala … aparținând Poștei A, pe ruta Râmnicu Vâlcea - Craiova - Drobeta-Turnu Severin - Târgu Jiu - Petroșani - Orăștie - Sibiu, iar la întoarcere, au descărcat din autospecială 8 cutii de carton maro, cutii preluate de inculpat și găsite în autoturismul său la controlul efectuat în localitatea Veștem.

În mod justificat prima instanță a reținut că este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 deoarece inculpatul M. a deținut și transportat cantitatea de 98 litri alcool deși acesta trebuia plasat într-un regim vamal, cunoscând că aceasta provine din contrabanda, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, inculpatul având reprezentare faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat, împrejurări evidențiate de nota de filaj din 11 noiembrie 2010. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu avea cunoștință despre faptul că acest produs transportat provenea din contrabandă însă, demersurile făcute de inculpat pentru a intra în posesia alcoolului, locul achiziției, prețul redus față de prețul de pe piață, lipsa marcajelor, inscripțiunilor de pe recipientele cu alcool și lipsa documentelor de proveniență și de vânzare, dovedesc faptul că inculpatul avea cunoștință despre împrejurarea că alcoolul provenea din contrabandă.

Cu privire la inculpatul V.D.M., se constată că acesta a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., și, achiziționarea de alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) și l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. Starea de fapt reținută în raport cu activitatea infracțională desfășurată de acesta a fost în mod corect încadrată juridic. S-a reținut că la data de 02 septembrie 2010, la punctul de control Veștem, organele de control din cadrul SR - BDHE Sibiu, identifică pe inculpatul V.D.M. la volanul autoturismului A, nr. de înmatriculare … , iar în portbagajul autoturismului sunt descoperite 15 recipiente de plastic de câte 10 litri cu alcool cu inscripția Dilusol 91%.

Inculpatul a învederat faptul că a achiziționat alcoolul din Piața Cibin, de la o persoană necunoscută, contra sumei de 1.000 RON, acesta urmând a fi folosit în procesul de confecționare a mobilei. Prin fișa O.R.C. a SC V.D.M. Prod SRL, s-a făcut dovada faptului că inculpatul V.D.M. a fost asociat și administrator al acestei societăți, care avea ca obiect de activitate producția de mobilă și comerț, însă, această societate a fost radiată din data de 12 octombrie 2009, deci cu mult înainte ca inculpatul să fie descoperit transportând cele 15 recipiente de alcool. Martorii audiați în cauză, au arătat că, în cursul anului 2010, inculpatul V.D.M. se ocupa cu vânzarea alcoolului. Astfel, martora B.A., a arătat că a achiziționat 13,5 litri alcool cu prețul de 14,5 RON/ litru, de la inculpat, martora B.C.

a arătat că, în vara anului 2010, a achiziționat de la inculpat 4 litri de alcool, cu prețul de 12 RON/litru, alcoolul fiind ambalat în sticle de plastic fără a avea aplicate timbre, martora V.N. a arătat că a achiziționat de la inculpat 50 litri alcool în cursul anului 2009, iar în 2010 a intermediat achiziționarea a 30 litri alcool de la inculpat. Tot astfel, martorul P.I. a arătat că a comandat în cursul lunii august 2010, de la inculpatul V., cantitatea de 30 litri alcool, care nici nu i-a mai fost predată întrucât a fost confiscată de organele de control. Martorul C.O. a arătat că a solicitat în vara anului 2010, în două rânduri, câte 50 litri de alcool de la inculpatul V.D.M., cu prețul de 13 RON/litru, ambalat în canistre și în sticle de plastic care nu aveau aplicate timbre.

Toate declarațiile martorilor ascultați în cauză, coroborate cu procesul-verbal de constatare privitor la cantitatea de 150 litri de alcool găsit asupra inculpatului V., dovedesc că inculpatul se ocupa în mod frecvent cu achiziționarea și vânzarea de alcool, fără ca această activitate să fie evidențiată în evidența contabilă a vreunei societăți comerciale și fără ca inculpatul să aducă la cunoștința autorităților fiscale activitatea desfășurată, de scopul de a se sustrage de la plata accizelor și taxelor datorate statului pentru această activitate.

În condițiile arătate, în mod corect s-a constatat că fapta inculpatului de a achiziționa, în scop de revânzare o cantitate de 575,5 litri alcool, fără ca acestea să aibă aplicate timbre de marcaj fiscal și fără ca acestea să fie introduse în sistemul legal de accizare, cu intenția de a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, infracțiunea având un caracter continuat, în condițiile în care inculpatul a săvârșit acte materiale ale acestei infracțiuni la diferite intervale de timp.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, dintr-o singură infracțiune în două infracțiuni distincte, prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 pentru considerentele expuse mai sus cu privire la inculpatul M.V.O., considerente care nu vor mai fi reluate.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, s-a constatat că inculpatul, în mod repetat, a achiziționat cantități de alcool din diferite surse, fără a se face dovada calității de antrepozitar autorizat a furnizorului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 206 3 pct. 4 din Legea nr. 571/2003, care definesc antrepozitul fiscal ca fiind locul în care produsele accizabile sunt produse transformate, deținute, primite sau expediate în regim de accizare, de către un antrepozitar autorizat, în cadrul activității sale. De asemenea, legiuitorul definește antrepozitarul autorizat ca fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă să producă, să transforme, să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Sub aspectul laturii subiective subiectivă a infracțiunii prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, se constată că inculpatul a acționat cu intenție în condițiile în care avea obligația legală de a verifica calitatea de antrepozitar autorizat a vânzătorului, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 206 53 din Legea nr. 571/2003 prevăd obligativitatea dovedirii originii produselor accizabile care sunt deținute în afara antrepozitului fiscal. Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că, în faza de urmărire penală Direcția Regională pentru Acciza și Operațiuni Vamale Brașov, pentru Autoritatea Națională a Vămilor, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 123.529 RON, reprezentând accize datorate statului pentru faptele săvârșite de inculpații M.V.O.

și V.D.M., D.I. și D.D., din care suma de 17.400 RON pentru inculpatul V.D.M. și 94.450 RON pentru inculpatul M., sumă calculată potrivit dispozițiilor art. 206 2 C. fisc. și Hotărârii de Guvern nr. 44/2004, modificată. În aceste condiții, constatându-se că prin faptele săvârșite, inculpații s-au sustras de la plata accizelor datorate statului, față de dispozițiile art. 206 2 din Legea nr. 571/2003, în baza art. 14 C. pen., 346 C. proc. pen., în mod corect a fost admisă acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor, prin A.N.A.F. prin Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și a fost obligat inculpatul M.V. la plata sumei de 94.450 RON cu titlu de contravaloare accize și inculpatul V.D.M.

la plata sumei de 17.400 RON cu titlu de contravaloare accize (din care 13.078 RON accize datorate pentru cantitatea de 425,5 litri alcool cu concentrația de 90 - 96% și 4.322 RON, reprezentând acciza datorată pentru 150 litri alcool etilic cu concentrația de 90%). Întrucât în cauză, nu s-a făcut dovada achitării prejudiciului cauzat, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 care impun luarea măsurilor asiguratorii în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, în mod justificat, s-a menținut sechestrul asigurator instituit asupra autoturismului marca B cu umăr de înmatriculare … aparținând inculpatului M.V.O. și a autoturismului A cu număr de înmatriculare … aparținând inculpatului V.D.M., acesta fiind destinat reparării pagubei produse prin infracțiune, iar confiscarea acestor autoturisme ca urmare a săvârșirii unei contravenții, nu exclude, la acest stadiu procesual, menținerea sechestrului asigurator.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Rolul prioritar al pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu acela al represiunii, și numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete trebuie utilizată constrângerea. Necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermității care, în acest domeniu, nu însemnă aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ-preventivă.

Din economia textului art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, rezultă că funcția constrângerii nu este o funcție a pedepselor, deoarece examenul realist al conținutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcțiile pedepsei, măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esența pedepsei, însușirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esență a pedepsei este însăși pedeapsa. Primul scop al oricărei pedepse este prevenția specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârșească din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții: reeducarea și intimidarea.

Intimidarea își produce efectele imediat, cât există și durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil. Funcția de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoștință de constrângerea la care va fi supus ca o consecință a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.

Această funcție de reeducare se exercită îndeosebi pe parcursul executării pedepselor, precum și în cazul suspendării condiționate sub supraveghere a executării acesteia, are în esență același rol și aceeași funcție, deoarece persoana căreia i-a fost aplicată se află în situația în care conștientizează natura și rolul acestor sancțiuni menite să-i influențeze pozitiv conștiința, caracterul și deprinderile, să-l determine a respecta din convingere exigențele vieții în societate, fără a intra în conflict cu ceilalți oameni sau cu societatea însăși. Pedeapsa aplicată inculpaților pentru infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestora sub aspectul cuantumului stabilit este adecvată și proporțională în raport de persoana inculpaților.

Instanța a ținut seama de trăsăturile specifice care definesc personalitatea inculpaților, de conduita acestora, dinaintea săvârșirii faptelor. Pedepsele aplicate inculpaților atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare aleasă, este justă, de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării acestora și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate. Pentru aceste motive, se apreciază că nu se impune reducerea cuantumului acestora și nici o altă modalitate de executare. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M.V.O.

și V.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 45/A/2012 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V.O. și V.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 45/A/2012 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2013. Procesat de GGC - LM