ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3798/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3798/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 44 din data
de 05 martie 2013, Tribunalul Teleorman, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 241/2005 cu aplic. art. 320
1
C. proc. pen., art. 74-76 C. pen. a
condamnat inculpatul S.C., la pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art. 296
1
alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a condamnat același inculpat
la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza art. 33-34
C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai
grea, 1 an închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în condițiile art. 71 C. pen.
În baza art. 81
C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a fixat termen
de încercare pe o durată de 3 ani stabilită conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenția
inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.
În baza art. 71
alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei
a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
A admis acțiunea
civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția
Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova și a obligat inculpatul la
plata sumei de 10.220 RON cu titlu de despăgubiri civile plus dobânda aferentă debitului
calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata
integrală.
În temeiul
art. 118 C. pen., a dispus confiscarea a 500 litri băutură spirtoasă și 250 litri
alcool etilic și a autoturismului marca O.
Pentru a pronunța
această hotărâre s-au constatat următoarele:
Prin rechizitoriul
nr. 181P/2012 din data de 23 noiembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în
stare de libertate a inculpatului S.C., pentru comiterea infr. prev. de art. 9
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 modificată, cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 296
1
alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată,
cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de
inculpare a fost reținută următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei
de 24 martie 2012, inculpatul S.C. a fost depistat de polițiștii din cadrul I.J.P.F.
Teleorman pe raza orașului Zimnicea, la volanul autoturismului marca O., iar în
interiorul autoturismului, cu ocazia controlului a fost găsită cantitatea de 250
litri băutură spirtoasă cu arome de votcă și rom, îmbuteliată în pet-uri a 5 litri,
fără etichetă și marcaj fiscal și fără documente de proveniență a mărfurilor.
Conform buletinelor
de analiză din 31 iulie 2012, a rezultat că băutura spirtoasă găsită asupra inculpatului
S.C. are o concentrație alcoolică de 17% vol. (pentru 200 litri) și 15,9% vol.
(pentru cantitatea de 50 litri). Cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă a fost
predată Gărzii Financiare - Secția Teleorman în custodie de către organele de poliție.
Inculpatul urma
să comercializeze băuturile alcoolice pe raza orașului Zimnicea.
În baza aceleiași
rezoluții infracționale, inculpatul și-a continuat activitatea infracțională de
achiziționare, transport, deținere în afara antrepozitului fiscal autorizat în vederea
comercializării de produse accizabile, constând în băuturi alcoolice și alcool etilic
rafinat, fără marcaje fiscale și banderole de marcaj.
Astfel, în ziua
de 24 mai 2012, inculpatul S.C. a fost oprit în trafic de organele de poliție pe
raza municipiului Alexandria, conducând autoturismul marca O., unde în urma controlului
în autoturism a fost găsită cantitatea de 250 litri alcool în bidoane de 5 litri
fiecare, fără etichetă și marcaj fiscal pentru care inculpatul nu a putut pune la
dispoziție documente de proveniență.
În interiorul
autoturismului a mai fost depistată cantitatea de 12 bidoane tip pet-uri din material
plastic a câte 250 ml, produsă de către SC O.I.E. SRL, pentru care a prezentat factura
fiscală din data de 24 mai 2012, pe care inculpatul le folosea la prepararea băuturilor
spirtoase.
Cantitatea de
250 litri alcool a fost ridicată în vederea cercetărilor, fiind lăsată în custodia
Gărzii Financiare - Secția Teleorman.
Conform buletinului
de analiză din 11 septembrie 2012, a rezultat că alcoolul etilic rafinat găsit asupra
inculpatului are o concentrație alcoolică de 92,04% vol.
În data de 07
august 2012 polițiștii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor și Poliția
oraș Zimnicea l-au identificat din nou pe inculpatul S.C. într-o parcare situată
la intrarea în orașul Zimnicea, lângă autoturismul său marca O. și autoturismul
marca F., aparținând martorului C.D.
Cele 2 persoane
au fost surprinse în timp ce primul vindea și al doilea cumpăra cantitatea de 250
litri băutură spirtoasă.
Conform buletinului
de analiză din 11 septembrie 2012, băutura spirtoasă are o concentrație alcoolică
de 17,70% vol.
Cantitatea de
250 litri băutură spirtoasă a fost ridicată și lăsată de organele de poliție în
custodia Gărzii Financiare - Secția Teleorman, până la soluționarea cauzei.
Inculpatul a folosit
de fiecare dată în activitatea infracțională autoturismul marca O., autoturism care
a fost indisponibilizat de organele de poliție.
Deși, inculpatul
S.C. a prezentat pentru autoturismul în cauză o procură, prin care autoturismul
este în proprietatea de fapt a numitului B.G.A.
S-a luat legătura
cu acesta, iar prin declarația transmisă prin e-mail B.G.A. a precizat că a vândut
autoturismul în cursul lunii decembrie 2010 lui R.C., în fapt fiind vorba despre
S.R.G., fiul lui S.C.
Din notele de
redare întocmite în cauză, în baza autorizațiilor de interceptare, localizare și
înregistrare a convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că numitul S.R.G., avea
cunoștință despre faptul că inculpatul S.C. (tatăl său) folosea autoturismul în
comiterea faptelor la transportul de băuturi alcoolice (notele din 06 august
2012 și 31 iulie 2012).
Din procesul-verbal
de control din 10 octombrie 2012 efectuat de Garda Financiară - Secția Teleorman,
a rezultat că, potrivit disp. art. 206
43
alin. (4), art. 206
2
,
art. 206
6
alin. (1), art. 206
1
lit. b), art. 206
6
alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. - accizele devin exigibile în
momentul eliberării pentru consum.
Pentru cantitățile
de produse accizabile pentru care s-au calculat accize în sarcina inculpatului S.C.,
identificate în datele de 24 martie 2012, 07 august 2012 și 24 mai 2012, și anume
500 litri a 100 pet-uri a 5 litri și cantitatea de 250 litri alcool etilic ambalat
în 50 pet-uri a 5 litri, valoarea totală a accizei datorate statului este de 10.220,26
RON.
Valoarea TVA de
plată este în sumă de 2.452,26 RON, calculată la valoarea accizei de 10.220,26 RON,
potrivit disp. art. 137 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) rap. la art. 140
din Legea nr. 571/2003 modificată, privind C. fisc.
Prejudiciul total
cauzat bugetului consolidat al statului este în sumă de 12.673,12 RON.
S-a reținut că,
în drept, fapta inculpatului S.C. de a deține în afara antrepozitului fiscal în
vederea comercializării de produse accizabile supuse marcării fără a fi marcate,
în baza aceleași rezoluții infracționale în datele de 24 martie 2012, 24 mai
2012 și 07 august 2012, constând în cantitatea de 500 litri băutură spirtoasă și
250 litri de alcool etilic rafinat, fără marcaj fiscal și etichete de identificare
a produsului, și fără documente de proveniență pentru care era obligat să achite
accize către bugetul consolidat al statului în valoare de 10.220,26 RON, constituie
infracțiunea prev. de art. 296
1
alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003
modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiași
inculpat care în mod repetat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a comercializat
produse accizabile, constând în cantitatea de 500 litri băutură spirtoasă și 250
litri de alcool etilic rafinat, fără marcaj fiscal și etichete de identificare a
produsului, și fără documente de proveniență, ascunzând bunurile impozabile și taxabile,
cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 2.452,26 RON, reprezentând
TVA de plată, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 24i/2005 modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic.
art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Analizând întregul
material probator de la dosar, și anume: proces-verbal de sesizare a Gărzii Financiare
Teleorman, proces-verbal de control al Gărzii Financiare Teleorman,
proces-verbal de percheziție domiciliară, notă de redare convorbiri telefonice,
buletine de analiză, declarații de martori toate coroborate cu declarația inculpatului,
instanța a reținut următoarele:
Inculpatul S.C.
a fost depistat în dimineața zilei de 24 martie 2012 de către polițiștii din cadrul
I.J.P.F. Teleorman, pe raza orașului Zimnicea la volanul autoturismului marca O.,
iar în interiorul autoturismului, cu ocazia controlului a fost găsită cantitatea
de 250 l băutură spirtoasă cu arome de votcă și rom îmbuteliată în pet-uri de 5
l, fără etichetă și marcaj fiscal și fără documente de proveniență a mărfurilor.
Conform buletinelor
de analiză din 31 iulie 2012, a rezultat că băutura spirtoasă găsită asupra inculpatului
S.C. are o concentrație alcoolică de 17% pentru 200 l și 15,9% pentru cantitatea
de 50 l, alcool ce urma să fie comercializat pe raza orașului Zimnicea.
În ziua de 24
mai 2012, inculpatul a fost oprit în trafic de organele de poliție pe raza municipiului
Alexandria, și în urma controlului în autoturism a fost găsită cantitatea de 250
l alcool în bidoane de 5 l fiecare, fără etichetă și marcaj fiscal pentru care inculpatul
nu a putut pune la dispoziție documente de proveniență.
La data de 07
august 2012 polițiștii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor și Poliția
oraș Zimnicea l-au identificat din nou pe inculpat într-o parcare situată la intrarea
în orașul Zimnicea, lângă autoturismul său marca O. și autoturismul marca F. aparținând
martorului C.D., în timp ce primul vindea și al doilea cumpăra cantitatea de 250
l băutură spirtoasă.
În drept, faptele
inculpatului așa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
prev. de art. 296
1
alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată
prin O.U.G. nr. 54/2010 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a recunoscut
săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în rechizitoriu și a învederat instanței
că este de acord ca judecata să se realizeze potrivit procedurii simplificate, în
cauză fiind incidente prev. art. 320
1
C. proc. pen.
La individualizarea
pedepsei instanța a avut în vedere disp. art. 52 și 72 C. pen., ținând cont atât
de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele - acțiuni repetate după
ce inculpatul fusese surprins comercializând băuturi fără marcaj și fără documente
de proveniență, de urmările ce se puteau produce, dar și de circumstanțele personale
ale inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor, nu este cunoscut cu antecedente
penale, apreciind că scopul legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedeapsa
închisorii sub minimul prevăzut de textul încriminator ca efect al aplic. disp.
art. 74-76 C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen.
Instanța a dispus
contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea,
1 an închisoare.
Totodată, instanța
i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.
Constatând îndeplinite
condițiile prev. de art. 81 C. pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei și a dat termen de încercare pe o durată de 3 ani stabilită
conform art. 82 C. pen. și i-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor
art. 83 C. pen.
Făcând aplic.
art. 71 alin. (5) C. proc. pen. pe durata suspendării condiționate a executării
pedepsei instanța a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
În temeiul
art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ. instanța a admis acțiunea civilă
formulată de partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția
Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova și a obligat inculpatul la
plata sumei de 10.220 RON cu titlu de despăgubiri civile plus dobânda aferentă debitului
calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală.
Potrivit art.
118 C. pen., instanța a dispus confiscarea a 500 l băutură spirtoasă și 250 l alcool
etilic și a autoturismului marca O.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională
pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, arătând că în cauză nu s-a făcut aplicarea
disp. art. 11 din Legea nr. 241/2005, care erau obligatorii, în sensul că nu s-a
instituit sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului, deși acest lucru a
fost solicitat prin cererea de constituire de parte civilă, un al doilea motiv de
apel, vizând greșita obligare a inculpatului la plata dobânzii legale aferente sumei
reprezentând prejudiciul creat, de la data rămânerii definitive a sentinței, corect
fiind ca inculpatul să fie obligat la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente
sumei reprezentând prejudiciul, de la data săvârșirii faptelor.
Prin decizia penală
nr. 149 din 04 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a admis apelul
declarat de A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru
Accize și Operațiuni Vamale Craiova, împotriva sentinței penale nr. 44 din data
05 martie 2013 a Tribunalului Teleorman.
A desființat în
parte, în latură civilă, sentința apelată și rejudecând pe fond, a obligat inculpatul
la plata către partea civilă a obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei de
10.220 RON (reprezentând despăgubiri civile stabilite de prima instanță), calculate
începând cu data faptelor și până la plata integrală și nu a dobânzii legale aferentă
debitului, începând cu data rămânerii definitive a sentinței apelate, așa cum în
mod greșit a hotărât prima instanță.
A menținut restul
dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 192
alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina
acestuia, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a
fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această hotărâre s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește
motivul de apel referitor la faptul că sentința apelată a fost dată cu încălcarea
art. 11 din Legea nr. 241/2005, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii
părții civile, privind instituirea măsurilor asigurătorii, s-a constatat că, încă
din faza de urmărire penală, bunurile inculpatului au fost indisponibilizate în
vederea recuperării pagubei cauzate bugetului de stat.
Referitor la motivul
de apel vizând greșita obligare a inculpatului la plata dobânzii legale aferente
sumei de 10.220 RON, începând cu data rămânerii definitive a sentinței de condamnare,
s-a constatat că, prin cererea de constituire ca parte civilă, Direcția Regională
pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova în nume propriu, în numele și pentru
Autoritatea Națională a Vămilor, precum și în numele și pentru Direcția Județeană
pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman, a solicitat obligarea inculpatului
la plata către bugetul de stat a sumei de 10.220 RON, precum și la plata accesoriilor,
calculate de la data săvârșirii faptelor până la data stingerii sumei datorate inclusiv,
în temeiul O.G. nr. 92/2003 republicată, privind C. proc. fisc., cu modificările
și completările ulterioare.
Potrivit art.
120, alin. (1) și alin. (7) O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată,
cu modificările și completările ulterioare: „dobânzile se calculează pentru fiecare
zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până
la data stingerii sumei datorate, inclusiv” și „nivelul dobânzii de întârziere este
de 0,04% pe fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legi bugetare anuale”.
În conformitate
cu prevederile art. 120
1
din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, se datorează penalități
de întârziere, astfel:
„(1) Plata cu
întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere
datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.
(2) Nivelul penalității
de întârziere se stabilește astfel:
a) dacă stingerea
se realizează în primele 30 de zile de la scadență, nu se datorează și nu se calculează
penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale principale stinse;
b) dacă stingerea
se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalității de întârziere este
de 5% din obligațiile fiscale principale stinse;
c) după împlinirea
termenului prevăzut la lit. b), nivelul penalității de întârziere este de 15% din
obligațiile fiscale principale rămase nestinse.
(3) Penalitatea
de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.”
Pentru stabilirea
momentului exigibilității accizei, incidente în cauză sunt prevederile art. 23
alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, cu modificările
și completările ulterioare, „dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală
și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care potrivit legii se constituie
baza de impunere care le generează” în cazul de față data la care a fost constatată
fapta.
Cantitatea de
200 litri băutură spirtoasă cu aromă de votcă, având o concentrație alcoolică de
17,3% conform buletinului de analiză din 31 iulie 2012, a fost reținută în data
de 24 martie 2012.
Cantitatea de
50 litri băutură spirtoasă cu aromă de rom, cu o concentrație alcoolică de 15,9%
conform buletinului de analiză din 31 iulie 2012, a fost reținută în data de 24
martie 2012.
Cantitatea de
250 litri alcool etilic rafinat, având o concentrație alcoolică de 92,04% conform
buletinului de analiză din 11 septembrie 2012, a fost reținută în data de 24
mai 2012, iar cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă aromată având concentrația
alcoolică de 17,7% conform buletinului de analiză din 11 septembrie 2012, reținută
în data de 07 august 2012.
În consecință,
s-a reținut că data scadenței este data de 25 martie 2012, pentru cantitatea de
200 litri băutură spirtoasă cu aromă de votcă, respectiv pentru cantitatea de 50
litri băutură spirtoasă cu aromă de rom; 25 mai 2012, pentru cantitatea de 250 litri
alcool etilic rafinat, 08 august 2012, pentru cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă
aromată.
S-a reținut că,
în sensul celor de mai sus sunt prevederile art. 206
52
alin. (5) C.
fisc., corelate cu prevederile art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
De asemenea, s-a
mai reținut că dispunând obligarea inculpatului la plata dobânzii aferente debitului,
calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata integrală a
sumei, instanța a încălcat prevederile art. 126 alin. (1), art. 120 alin. (7) și
art. 120
1
din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu
modificările și completările ulterioare.
Împotriva deciziei
anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău.
Prin motivele
de recurs depuse la dosar la data de 19 iunie 2013, a criticat decizia recurată
pentru nelegalitate, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct. 10 și 17
2
C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea
hotărârilor recurate în sensul admiterii cererii de instituire a măsurilor asigurătorii.
Examinând recursul
declarat prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel
cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul
parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,
art. 385
6
C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385
9
din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor
date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile
care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate
pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele
încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ
reglementate în art. 385
9
C. proc. pen.
Instituind, totodată,
o altă limită a devoluției recursului, art. 385
10
C. proc. pen. prevede
în alin. (2
1
) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată
pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen., dacă
motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat
în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede
în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care,
potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din
oficiu.
În cauză, se observă
că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,
la data de 04 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013)
a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,
situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute
în art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul
normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare
la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior
modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare
a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,
ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.
Prin Legea
nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul
că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial,
intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea
de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat
ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce privește
cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C.
proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta
a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin
Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., în
noua redactare a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare
din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim
control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea
acestor cerințe, se observă că recurenta parte civilă și-a motivat recursul la data
de 19 iunie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 02 decembrie
2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
În speța de față,
Înalta Curte apreciază că aceste critici formulate de recurenta parte civilă nu
sunt fondate întrucât, potrivit procesului-verbal de sechestru asigurător pentru
bunuri imobile din data de 31 octombrie 2012 în dosarul de executare nr. 532, emis
de A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman - A.F.P. Alexandria, s-a procedat la aplicarea
sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului S.C. pentru suma
de 10.220,26 RON, reprezentând prejudiciul din cauza de față, bunurile imobile indisponibilizate
fiind o clădire în suprafață de 881,79 m.p. situată în Alexandria, și terenul aferent
acestei construcții.
Totodată, potrivit
procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile menționat, s-a procedat
la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale debitorului S.C.
pentru prejudiciul cauzat, bunurile mobile indisponibilizate fiind mijlocul de transport
marca M.
În consecință,
în acord cu instanța de apel se observă că încă din faza de urmărire penală, bunurile
inculpatului au fost indisponibilizate în vederea recuperării pagubei cauzate bugetului
de stat, astfel încât solicitarea apelantei de aplicare în cauză a disp. art. 11
din Legea nr. 241/2005 este lipsită de eficiență practică, fiind în esență rămasă
fără obiect.
În ceea ce privește
cazul de casare reglementat de art. 385
9
alin. (1) pct. 10 C. proc.
pen. a fost abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013, situație în care criticile
circumscrise de recurenta parte civilă acestor prevederi legale nu mai pot face
obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs
limitându-se la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai
regăsește și eroarea gravă de fapt invocată de inculpat.
Pentru considerente
anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către
partea civilă A.N.A.F. împotriva deciziei penale nr. 149 din 04 iunie 2013 a Curții
de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul S.C.
Va obliga recurenta
parte civilă la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva deciziei penale nr. 149 din
04 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul
S.C.
Obligă recurenta
parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu
pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 2 decembrie 2013.