ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3798/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din data de 05 martie 2013, Tribunalul Teleorman, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., art. 74-76 C. pen. a condamnat inculpatul S.C., la pedeapsa închisorii de 1 an. În baza art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni. În baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, 1 an închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a fixat termen de încercare pe o durată de 3 ani stabilită conform art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a dispus suspendarea pedepselor accesorii. A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.220 RON cu titlu de despăgubiri civile plus dobânda aferentă debitului calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală.

În temeiul art. 118 C. pen., a dispus confiscarea a 500 litri băutură spirtoasă și 250 litri alcool etilic și a autoturismului marca O. Pentru a pronunța această hotărâre s-au constatat următoarele: Prin rechizitoriul nr. 181P/2012 din data de 23 noiembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S.C., pentru comiterea infr. prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de inculpare a fost reținută următoarea situație de fapt: În dimineața zilei de 24 martie 2012, inculpatul S.C.

a fost depistat de polițiștii din cadrul I.J.P.F. Teleorman pe raza orașului Zimnicea, la volanul autoturismului marca O., iar în interiorul autoturismului, cu ocazia controlului a fost găsită cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă cu arome de votcă și rom, îmbuteliată în pet-uri a 5 litri, fără etichetă și marcaj fiscal și fără documente de proveniență a mărfurilor. Conform buletinelor de analiză din 31 iulie 2012, a rezultat că băutura spirtoasă găsită asupra inculpatului S.C. are o concentrație alcoolică de 17% vol. (pentru 200 litri) și 15,9% vol. (pentru cantitatea de 50 litri). Cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă a fost predată Gărzii Financiare - Secția Teleorman în custodie de către organele de poliție.

Inculpatul urma să comercializeze băuturile alcoolice pe raza orașului Zimnicea. În baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul și-a continuat activitatea infracțională de achiziționare, transport, deținere în afara antrepozitului fiscal autorizat în vederea comercializării de produse accizabile, constând în băuturi alcoolice și alcool etilic rafinat, fără marcaje fiscale și banderole de marcaj. Astfel, în ziua de 24 mai 2012, inculpatul S.C. a fost oprit în trafic de organele de poliție pe raza municipiului Alexandria, conducând autoturismul marca O., unde în urma controlului în autoturism a fost găsită cantitatea de 250 litri alcool în bidoane de 5 litri fiecare, fără etichetă și marcaj fiscal pentru care inculpatul nu a putut pune la dispoziție documente de proveniență.

În interiorul autoturismului a mai fost depistată cantitatea de 12 bidoane tip pet-uri din material plastic a câte 250 ml, produsă de către SC O.I.E. SRL, pentru care a prezentat factura fiscală din data de 24 mai 2012, pe care inculpatul le folosea la prepararea băuturilor spirtoase. Cantitatea de 250 litri alcool a fost ridicată în vederea cercetărilor, fiind lăsată în custodia Gărzii Financiare - Secția Teleorman. Conform buletinului de analiză din 11 septembrie 2012, a rezultat că alcoolul etilic rafinat găsit asupra inculpatului are o concentrație alcoolică de 92,04% vol. În data de 07 august 2012 polițiștii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor și Poliția oraș Zimnicea l-au identificat din nou pe inculpatul S.C.

într-o parcare situată la intrarea în orașul Zimnicea, lângă autoturismul său marca O. și autoturismul marca F., aparținând martorului C.D. Cele 2 persoane au fost surprinse în timp ce primul vindea și al doilea cumpăra cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă. Conform buletinului de analiză din 11 septembrie 2012, băutura spirtoasă are o concentrație alcoolică de 17,70% vol. Cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă a fost ridicată și lăsată de organele de poliție în custodia Gărzii Financiare - Secția Teleorman, până la soluționarea cauzei. Inculpatul a folosit de fiecare dată în activitatea infracțională autoturismul marca O., autoturism care a fost indisponibilizat de organele de poliție.

Deși, inculpatul S.C. a prezentat pentru autoturismul în cauză o procură, prin care autoturismul este în proprietatea de fapt a numitului B.G.A. S-a luat legătura cu acesta, iar prin declarația transmisă prin e-mail B.G.A. a precizat că a vândut autoturismul în cursul lunii decembrie 2010 lui R.C., în fapt fiind vorba despre S.R.G., fiul lui S.C. Din notele de redare întocmite în cauză, în baza autorizațiilor de interceptare, localizare și înregistrare a convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că numitul S.R.G., avea cunoștință despre faptul că inculpatul S.C. (tatăl său) folosea autoturismul în comiterea faptelor la transportul de băuturi alcoolice (notele din 06 august 2012 și 31 iulie 2012). Din procesul-verbal de control din 10 octombrie 2012 efectuat de Garda Financiară - Secția Teleorman, a rezultat că, potrivit disp.

art. 206 43 alin. (4), art. 206 2 , art. 206 6 alin. (1), art. 206 1 lit. b), art. 206 6 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. - accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum. Pentru cantitățile de produse accizabile pentru care s-au calculat accize în sarcina inculpatului S.C., identificate în datele de 24 martie 2012, 07 august 2012 și 24 mai 2012, și anume 500 litri a 100 pet-uri a 5 litri și cantitatea de 250 litri alcool etilic ambalat în 50 pet-uri a 5 litri, valoarea totală a accizei datorate statului este de 10.220,26 RON. Valoarea TVA de plată este în sumă de 2.452,26 RON, calculată la valoarea accizei de 10.220,26 RON, potrivit disp. art. 137 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) rap.

la art. 140 din Legea nr. 571/2003 modificată, privind C. fisc. Prejudiciul total cauzat bugetului consolidat al statului este în sumă de 12.673,12 RON. S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului S.C. de a deține în afara antrepozitului fiscal în vederea comercializării de produse accizabile supuse marcării fără a fi marcate, în baza aceleași rezoluții infracționale în datele de 24 martie 2012, 24 mai 2012 și 07 august 2012, constând în cantitatea de 500 litri băutură spirtoasă și 250 litri de alcool etilic rafinat, fără marcaj fiscal și etichete de identificare a produsului, și fără documente de proveniență pentru care era obligat să achite accize către bugetul consolidat al statului în valoare de 10.220,26 RON, constituie infracțiunea prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată prin O.U.G.

nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat care în mod repetat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a comercializat produse accizabile, constând în cantitatea de 500 litri băutură spirtoasă și 250 litri de alcool etilic rafinat, fără marcaj fiscal și etichete de identificare a produsului, și fără documente de proveniență, ascunzând bunurile impozabile și taxabile, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 2.452,26 RON, reprezentând TVA de plată, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24i/2005 modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând întregul material probator de la dosar, și anume: proces-verbal de sesizare a Gărzii Financiare Teleorman, proces-verbal de control al Gărzii Financiare Teleorman, proces-verbal de percheziție domiciliară, notă de redare convorbiri telefonice, buletine de analiză, declarații de martori toate coroborate cu declarația inculpatului, instanța a reținut următoarele: Inculpatul S.C. a fost depistat în dimineața zilei de 24 martie 2012 de către polițiștii din cadrul I.J.P.F. Teleorman, pe raza orașului Zimnicea la volanul autoturismului marca O., iar în interiorul autoturismului, cu ocazia controlului a fost găsită cantitatea de 250 l băutură spirtoasă cu arome de votcă și rom îmbuteliată în pet-uri de 5 l, fără etichetă și marcaj fiscal și fără documente de proveniență a mărfurilor.

Conform buletinelor de analiză din 31 iulie 2012, a rezultat că băutura spirtoasă găsită asupra inculpatului S.C. are o concentrație alcoolică de 17% pentru 200 l și 15,9% pentru cantitatea de 50 l, alcool ce urma să fie comercializat pe raza orașului Zimnicea. În ziua de 24 mai 2012, inculpatul a fost oprit în trafic de organele de poliție pe raza municipiului Alexandria, și în urma controlului în autoturism a fost găsită cantitatea de 250 l alcool în bidoane de 5 l fiecare, fără etichetă și marcaj fiscal pentru care inculpatul nu a putut pune la dispoziție documente de proveniență. La data de 07 august 2012 polițiștii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor și Poliția oraș Zimnicea l-au identificat din nou pe inculpat într-o parcare situată la intrarea în orașul Zimnicea, lângă autoturismul său marca O. și autoturismul marca F. aparținând martorului C.D., în timp ce primul vindea și al doilea cumpăra cantitatea de 250 l băutură spirtoasă.

În drept, faptele inculpatului așa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în rechizitoriu și a învederat instanței că este de acord ca judecata să se realizeze potrivit procedurii simplificate, în cauză fiind incidente prev. art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere disp.

art. 52 și 72 C. pen., ținând cont atât de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele - acțiuni repetate după ce inculpatul fusese surprins comercializând băuturi fără marcaj și fără documente de proveniență, de urmările ce se puteau produce, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că scopul legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedeapsa închisorii sub minimul prevăzut de textul încriminator ca efect al aplic. disp. art. 74-76 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. Instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, 1 an închisoare.

Totodată, instanța i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a dat termen de încercare pe o durată de 3 ani stabilită conform art. 82 C. pen. și i-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. Făcând aplic. art. 71 alin. (5) C. proc. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei instanța a dispus suspendarea pedepselor accesorii. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ. instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F.

- Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.220 RON cu titlu de despăgubiri civile plus dobânda aferentă debitului calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală. Potrivit art. 118 C. pen., instanța a dispus confiscarea a 500 l băutură spirtoasă și 250 l alcool etilic și a autoturismului marca O. Împotriva acestei sentințe a declarat apel A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, arătând că în cauză nu s-a făcut aplicarea disp.

art. 11 din Legea nr. 241/2005, care erau obligatorii, în sensul că nu s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului, deși acest lucru a fost solicitat prin cererea de constituire de parte civilă, un al doilea motiv de apel, vizând greșita obligare a inculpatului la plata dobânzii legale aferente sumei reprezentând prejudiciul creat, de la data rămânerii definitive a sentinței, corect fiind ca inculpatul să fie obligat la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei reprezentând prejudiciul, de la data săvârșirii faptelor. Prin decizia penală nr. 149 din 04 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, împotriva sentinței penale nr. 44 din data 05 martie 2013 a Tribunalului Teleorman.

A desființat în parte, în latură civilă, sentința apelată și rejudecând pe fond, a obligat inculpatul la plata către partea civilă a obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei de 10.220 RON (reprezentând despăgubiri civile stabilite de prima instanță), calculate începând cu data faptelor și până la plata integrală și nu a dobânzii legale aferentă debitului, începând cu data rămânerii definitive a sentinței apelate, așa cum în mod greșit a hotărât prima instanță. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele: În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că sentința apelată a fost dată cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 241/2005, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii părții civile, privind instituirea măsurilor asigurătorii, s-a constatat că, încă din faza de urmărire penală, bunurile inculpatului au fost indisponibilizate în vederea recuperării pagubei cauzate bugetului de stat.

Referitor la motivul de apel vizând greșita obligare a inculpatului la plata dobânzii legale aferente sumei de 10.220 RON, începând cu data rămânerii definitive a sentinței de condamnare, s-a constatat că, prin cererea de constituire ca parte civilă, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova în nume propriu, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, precum și în numele și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman, a solicitat obligarea inculpatului la plata către bugetul de stat a sumei de 10.220 RON, precum și la plata accesoriilor, calculate de la data săvârșirii faptelor până la data stingerii sumei datorate inclusiv, în temeiul O.G.

nr. 92/2003 republicată, privind C. proc. fisc., cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 120, alin. (1) și alin. (7) O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, cu modificările și completările ulterioare: „dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv” și „nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pe fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legi bugetare anuale”. În conformitate cu prevederile art. 120 1 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare, se datorează penalități de întârziere, astfel: „(1) Plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.

(2) Nivelul penalității de întârziere se stabilește astfel: a) dacă stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadență, nu se datorează și nu se calculează penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale principale stinse; b) dacă stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalității de întârziere este de 5% din obligațiile fiscale principale stinse; c) după împlinirea termenului prevăzut la lit. b), nivelul penalității de întârziere este de 15% din obligațiile fiscale principale rămase nestinse. (3) Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.” Pentru stabilirea momentului exigibilității accizei, incidente în cauză sunt prevederile art. 23 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, cu modificările și completările ulterioare, „dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care potrivit legii se constituie baza de impunere care le generează” în cazul de față data la care a fost constatată fapta.

Cantitatea de 200 litri băutură spirtoasă cu aromă de votcă, având o concentrație alcoolică de 17,3% conform buletinului de analiză din 31 iulie 2012, a fost reținută în data de 24 martie 2012. Cantitatea de 50 litri băutură spirtoasă cu aromă de rom, cu o concentrație alcoolică de 15,9% conform buletinului de analiză din 31 iulie 2012, a fost reținută în data de 24 martie 2012. Cantitatea de 250 litri alcool etilic rafinat, având o concentrație alcoolică de 92,04% conform buletinului de analiză din 11 septembrie 2012, a fost reținută în data de 24 mai 2012, iar cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă aromată având concentrația alcoolică de 17,7% conform buletinului de analiză din 11 septembrie 2012, reținută în data de 07 august 2012. În consecință, s-a reținut că data scadenței este data de 25 martie 2012, pentru cantitatea de 200 litri băutură spirtoasă cu aromă de votcă, respectiv pentru cantitatea de 50 litri băutură spirtoasă cu aromă de rom; 25 mai 2012, pentru cantitatea de 250 litri alcool etilic rafinat, 08 august 2012, pentru cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă aromată.

S-a reținut că, în sensul celor de mai sus sunt prevederile art. 206 52 alin. (5) C. fisc., corelate cu prevederile art. 101 alin. (5) C. proc. civ. De asemenea, s-a mai reținut că dispunând obligarea inculpatului la plata dobânzii aferente debitului, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata integrală a sumei, instanța a încălcat prevederile art. 126 alin. (1), art. 120 alin. (7) și art. 120 1 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău. Prin motivele de recurs depuse la dosar la data de 19 iunie 2013, a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 și 17 2 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate în sensul admiterii cererii de instituire a măsurilor asigurătorii. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 04 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recurenta parte civilă și-a motivat recursul la data de 19 iunie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 02 decembrie 2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În speța de față, Înalta Curte apreciază că aceste critici formulate de recurenta parte civilă nu sunt fondate întrucât, potrivit procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile din data de 31 octombrie 2012 în dosarul de executare nr. 532, emis de A.N.A.F.

- D.G.F.P. Teleorman - A.F.P. Alexandria, s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului S.C. pentru suma de 10.220,26 RON, reprezentând prejudiciul din cauza de față, bunurile imobile indisponibilizate fiind o clădire în suprafață de 881,79 m.p. situată în Alexandria, și terenul aferent acestei construcții. Totodată, potrivit procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile menționat, s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale debitorului S.C. pentru prejudiciul cauzat, bunurile mobile indisponibilizate fiind mijlocul de transport marca M. În consecință, în acord cu instanța de apel se observă că încă din faza de urmărire penală, bunurile inculpatului au fost indisponibilizate în vederea recuperării pagubei cauzate bugetului de stat, astfel încât solicitarea apelantei de aplicare în cauză a disp.

art. 11 din Legea nr. 241/2005 este lipsită de eficiență practică, fiind în esență rămasă fără obiect. În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. a fost abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013, situație în care criticile circumscrise de recurenta parte civilă acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsește și eroarea gravă de fapt invocată de inculpat. Pentru considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către partea civilă A.N.A.F.

împotriva deciziei penale nr. 149 din 04 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul S.C. Va obliga recurenta parte civilă la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva deciziei penale nr. 149 din 04 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul S.C. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2013.