ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1756/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1756/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de fată:
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 143 din 15 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, s-a dispus în baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 C. pen. cu aplic, art. 320
1
alin. (1) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 C. pen. condamnarea inculpatului C.G.G., la pedeapsa închisorii de 6 (șase) ani.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor înscrise la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore, măsură dispusă prin ordonanța din 05 august 2013, de la 05 august 2013 și până la 06 august 2013.
În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. a admis acțiunile civile formulate de părțile civile S.J.U. Alexandria, S.J.A. Teleorman și N.M.G. și a obligat inculpatul la plata către aceste părți civile a sumelor de: 7.715,14 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare precum și penalități de întârziere datorate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului, a sumei de 453,80 lei reprezentând cheltuieli de transport către S.J.A. Teleorman, precum și a sumei de 5.000 lei către partea civilă N.M.G., cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 C. pen. a confiscat de la inculpat corpul delict, reprezentat de cuțit cu lungimea totală de circa 28 cm., lungimea lamei de 18,5 cm. și mânerul din textolit maron.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cu nr. 431 P/2013 din 23 august 2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.G.G., fără antecedente penale pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut ca situație de fapt că, în noaptea de 25-26 iulie 2013, inculpatul C.G.G., aflat în stare de ebrietate a lovit-o, fără un motiv anume, cu un cuțit în zona cervicală pe partea vătămată N.M.G., cauzându-i legiuni traumatice ce au necesitat
circa 25 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața,
astfel cum a rezultat din
certificatului medico legal eliberat de S.M.L. Teleorman. Urmare agresiunii la care a fost supus, în. aceeași noapte N.M.G. a fost transportat cu ambulanța la S.J.U. Alexandria, fiind internat cu dg. „Plagă înjunghiată
regiunea cervicală cu secționarea de arteră tiroidiană dreapta si lob tiroidian drept. Plagă tăiată
de esofag. Șoc hemoragie."
și supus intervenției chirurgicale, astfel că numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.
S-a reținut totodată că, față de modul în care a acționat inculpatul, starea de ebrietate în care s-a aflat, obiectul folosit (cuțit cu lungimea lamei de circa 18,5 cm și lățimea de circa 2,4 cm), zona anatomică vizată (cervical) și leziunile cauzate (secționare arteră tiroidă dreaptă, lob tiroidian drept, plagă tăiată esofag), acesta a urmărit cu intenție directă să suprime viața victimei, rezultat care însă nu s-a produs din motive independente de voința sa, astfel că s-a apreciat că fapta săvârșită de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. și nu cele ale infr. prev. și ped. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Cât privește latura civilă, s-a făcut mențiunea că, în cursul urmăririi penale, s-au constituit parti. civile S.J.A. Teleorman cu suma de 453,80 lei, precum și partea vătămată N.M.G., acesta precizând în cursul judecății cuantumul daunelor.
Actul de sesizare a instanței s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă precum și alte înscrisuri, după cum urmează:
-
ordonanță de declinare și referat cu propunere de declinare (filele 1-2);
-
proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 3);
-
proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto întocmite de organele de poliție - filele 4-23;
-
adresă, dovadă și planșă foto cu obiectul (cuțitul) corp delict (filele 24 - 28);
-
proces-verbal și acte medicale eliberate de S.J.U. Alexandria (filele 29 - 35);
-
adresă cheltuieli spitalizare S.J.U. Alexandria (fila 36);
-
adresă cheltuieli de transport S.J.A. Teleorman (filele 37 - 39);
-
raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman (fila 41);
-
declarație parte civilă (filele 42 - 44);
-
declarații martori (filele 45 - 58);
-
procese-verbale și fișe evenimente (filele 59 — 65);
-
acte medicale eliberate de Spitalul de Psihiatrie Poroschia (filele 66 - 69);
-
declarații inculpat (filele 73 - 79);
-
fișă cazier (fila 80);
-
proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, rezoluție de începere a urmăririi penale, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale și ordonanță de reținere (filele 72, 81 - 83);
-
încheierea nr. 25 din 05 august 2013 emisă de Tribunalul Teleorman (filele 84 -86);
-
delegație apărător oficiu (fila 87);
-
proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 88).
La termenul de judecată din 15 octombrie 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța a adus la cunoștința inculpatului drepturile ce decurg din aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., acesta declarând personal, în prezența apărătorului, că recunoaște vinovăția în comiterea faptei pentru care este trimis în judecată, cunoaște probatoriul administrat de organul de urmărire penală, nu-l contestă și dorește să se judece în baza acestuia. Cu aceeași ocazie inculpatul a precizat că este de acord să despăgubească atât partea civilă N.M. cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale și materiale precum și părțile civile S.J.U. Alexandria și S.A.J. Teleorman, cu sumele de bani cu care acestea s-au constituit părți civile în cauza de față.
Analizând actele și lucrările dosarului, astfel cum au fost evidențiate mai sus, văzând și manifestarea de voință a inculpatului de a se judeca în temeiul prevederilor art. 320
1
C. proc. pen., cerere apreciată ca întemeiată în raport de prevederile art. 320
1
alin. (4) C. proc. pen., tribunalul a constatat și a reținut următoarele:
Din înscrisurile aflate la dosar la filele 60-64, respectiv acte medicale, procese verbale întocmite de poliție, a rezultat că, pe fondul consumului de alcool, inculpatul manifestă un comportament excesiv de violent, fapt ce a determinat, de mai multe ori, internarea sa la Spitalul de Psihiatrie Poroschia. Deși medicii i-au prescris să evite consumul de alcool, inculpatul C.G.G. nu a urmat tratamentul și a ignorat cele recomandate.
La data de 25 iulie 2013, inculpatul a obținut țuică din distilarea fructelor la un cazan, din care a consumat la locuință sa circa 200 ml.
La aceeași dată, în jurul orelor 21
00
, observând că partea vătămată N.M.G. efectua activități în curtea unui vecin, martorul P.G., inculpatul l-a întrebat dacă vrea să se „cinstească", partea vătămată fiind de acord. Astfel, inculpatul a mers la locuința sa, unde a pus într-un pet o cantitate de 2,5 litri țuică, mergând cu acesta la locuința părții vătămate. împreună cu partea vătămată și martorii S.L. și S.A.A., aflați și ei în locuința pârtii vătămate, inculpatul a consumat din recipientul cu țuică, aproximativ un litru, până în jurul orei 23,00, când a părăsit locuința, fără să existe, până la acel
moment vreun conflict între aceștia. La plecare, inculpatul a luat cu el cantitatea de alcool rămasă și a spus martorilor că se va întoarce.
Pentru că nu a fost de față la plecarea din locuința sa, partea vătămată, care nu era înarmată cu vreun obiect - aspect confirmat prin declarațiile martorilor S.A.A., P.G. și S.L. - a mers după inculpat pentru a afla dacă acesta va reveni, strigând la poarta acestuia. Cum inculpatul nu a răspuns, N.M.G. a pătruns în curtea acestuia (lucru pe care l-a făcut și în alte dați, potrivit afirmațiilor sale și ale inculpatului, fără ca acesta din urmă să-i interzică acest lucru) și, în timp ce se deplasa pe aleea de beton din fața locuinței a fost lovit de inculpat, cu intensitate sporită și pe neașteptate, în zona cervicală, cu un cuțit de bucătărie cu mânerul din textolit, cu lungimea totală de circa 28 cm., lungimea lamei de circa 18,5 cm. Imediat după ce a fost lovită, partea vătămată a reușit deposedarea inculpatului de obiectul cu care i-a provocat leziunile, părăsind curtea locuinței inculpatului. Având corpul delict în mână, partea vătămată a mers la locuința sa, unde i-a informat pe martorii S.L., P.G. și S.A.A. cu privire la faptul că a fost tăiat de inculpat" și le-a solicitat acestora să cheme o ambulantă.
Urmare agresiunii la care a fost supus, în aceeași noapte, N.M.G. a fost transportat cu ambulanța la S.J.U. Alexandria, fiind internat cu diagnosticul: „Plagă înjunghiată regiunea cervicală cu secționarea de arteră tiroidiană dreapta și lob tiroidian drept. Plagă tăiată de esofag. Șoc hemoragie." și supus intervenției chirurgicale, astfel că numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșelor foto, aflate la filele 4 - 23, dosar urmărire, în locuința părții vătămate s-a găsit și ridicat cuțitul corp delict și pe care s-au evidențiat urme recente de natură biologică (stropi de sânge). Astfel de urme s-au observat și pe aleea de beton din curtea inculpatului precum și în curtea și camera părții vătămate.
Din certificatului medico - legal eliberat de S.M.L. Teleorman a rezultat că „ numitul N.M.G. prezintă legiuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător. Tot data din noaptea de 25/26 iulie 2013. Necesită circa 25 sile îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața victimei." (fila 41).
Față de modul în care inculpatul a acționat, atacarea victimei pe neașteptate, fără să existe o provocare din partea acesteia, de obiectul folosit (cuțit cu lungimea lamei de circa 18,5 cm și lățimea de circa 2,4 cm), zona anatomică vizată (cervical) și leziunile cauzate (secționare arteră tiroidă dreaptă, lob tiroidian drept, plagă tăiată esofag), stare de beție voluntară în care inculpatul a acționat, faptul că acesta cunoștea că pe fondul consumului de alcool manifestă un comportament violent față de semenii săi, dar și față de bunuri, inculpatul a urmărit cu intenție directă să suprime viața victimei, rezultat care însă nu s-a produs din motive independente de voința sa, astfel că s-a apreciat că fapta săvârșită de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.
Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul C.G.G. întrunește elementele constitutive ale infr. prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, determinat atât de natura și valoarea relațiilor sociale vătămate prin infracțiunea dar și de împrejurările concrete în care s-a produs fapta, și anume pe fondul consumului de alcool, în condițiile în care acesta suferă de anumite boli -inculpatul cunoscând că pe fondul consumului de alcool devine o persoană cu un comportament deosebit de violent, văzând și limitele de pedeapsă, anume închisoarea de la 10-20 ani și interzicerea unor drepturi, dar și aspectul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aspect ce este privit de instanță ca o circumstanță judiciară atenuantă, prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., este o persoană tânără, divorțat și fără o ocupație, tribunalul a apreciat că prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special se poate atinge scopul pedepsei, așa cum acesta este înscris la art. 52 C. pen., de mijloc de reeducare și constrângere, având menirea de a preveni comiterea de noi infracțiuni.
Pentru interzicerea drepturilor civile, instanța a avut în vedere natura faptei săvârșite, gradul de pericol social al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și pedeapsa principală aplicată, acestea conducând la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Luând în considerare și jurisprudența C.E.D.O. (Hotărârea din 30 martie 2004 privind Cauza Hirst contra Marii Britanii), precum și Decizia nr. 50/TV/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, s-a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale aplicate, instanța a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporțională cu situația care a determinat-o.
Totodată, pe lângă pedeapsa principală, s-a aplicat față de inculpat în temeiul art. 65 C. pen. și pedeapsa complementară, obligatorie în cazul de față, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II-a, lit. b) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen., pe o durată de 2 ani.
Întrucât față de inculpat s-a luat pe parcursul urmăririi penale măsura reținerii preventive, în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata prevenției de la 05 august 2013 la 06 august 2013.
Cu referire la latura civilă, s-a constatat, față de probatoriul administrat și evidențiat mai sus, văzând și principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și care este aplicabil și în speță, în temeiul art. 14 și 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1531 și urm. C. civ. s-a dispus admiterea acțiunilor civile și obligarea inculpatului la plata către partea civilă S.J.U. Alexandria a sumei de 7.715, 14 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, precum și a penalităților de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la stingerea debitului, către S.J.A. Teleorman a sumei de 453, 80 lei cu titlu de cheltuieli de transport efectuate cu victima, precum și către N.M.G. a sumei de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Î
n baza art. 118 lit. b) C. Pen. s-a confiscat de la inculpat corpul delict, constând în cuțit cu lungimea totală de 28 cm., lungimea lamei de 18,5 cm. cu mânerul din textolit maron.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul C.G.G.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a criticat sentința instanței de fond sub aspectul nelegalității. A arătat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. se situează între 5 și 10 ani. Dând eficiență dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., limitele se reduc cu o treime, acestea fiind între 3 ani și 4 luni închisoare și 6 ani și 7 luni închisoare.
Având în vedere că prima instanță a reținut în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., se impunea coborârea pedepsei sub minimul special, ținând cont de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., relativ la efectele circumstanțelor atenuante în cazul unor infracțiuni, în sensul că pedeapsa închisorii poate fi. redusă cel mult până la o treime din minimul special.
În apelul său, inculpatul a arătat că sentința penală nr. 143 din 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, este nelegală și netemeinică.
A susținut că la individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond era obligată mai întâi să facă aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 21 alin. (2) C.
pen. care prevăd că tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată.
Înainte de a da eficiență dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. și art. 76 C. pen., privind circumstanțele atenuante și efectele acestora, instanța era obligată să se raporteze la limitele pedepsei reduse cu jumătate.
Prin motivele de apel a solicitat și aplicarea art. 86
1
C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală sinceră și cooperantă a inculpatului, caracterizările depuse la dosarul cauzei, starea de sănătate psihică a acestuia, situația familială (are cinci.copii în întreținere).
Prin Decizia penală nr. 8/A din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul C.G.G. împotriva sentinței penale nr. 143 din 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr. 3448/87/2013.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:
A redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, de la 6 ani la 3 ani închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivului invocat, în limitele prevăzute de art. 371 și din oficiu, potrivit art. 378 C. proc. pen., Curtea a admis apelurile formulate, pentru următoarele considerente:
În fapt, a rezultat din probe că, în noaptea de 25-26 iulie 2013, inculpatul C.G.G., aflat în stare de ebrietate, a lovit-o, fără un motiv anume, cu un cuțit în zona cervicală pe partea vătămată N.M.G., cauzându-i leziuni traumatice, ce au necesitat circa 25 zile îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viața, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal, eliberat de S.M.L. Teleorman.
Din actele aflate la dosar a rezultat că, pe fondul consumului de alcool, inculpatul C.G.G. a manifestat un comportament excesiv de violent, fapt ce a determinat anterior internare de mai multe ori la Spitalul de Psihiatrie Poroschia.
Deși medicii i-au prescris să evite consumul de alcool, inculpatul C.G.G. nu a urmat tratamentul și a ignorat cele recomandate.
Inculpatul a recunoscut fapta și a solicitat să i se aplice dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., astfel încât nu s-a impus o analiză detaliată a probelor și a stării de fapt.
Actele comise de inculpat au fost corect încadrate juridic în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen.
Individualizarea pedepsei de 6 ani închisoare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale (art. 20 C. pen. - 174 C. pen., art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lita C. pen.), astfel încât instanța de apel a aplicat o nouă pedeapsă, în raport de limita de pedeapsă rezultată în urma aplicării acestor dispoziții legale, respectiv sub limita de 3 ani și 4 luni închisoare (limitele rezultate fiind de la 3 ani și 4 luni închisoare, la 6 ani închisoare).
Î
n raport de gradul ridicat de pericol social - concret al tentativei la omor, de împrejurările reale ale comiterii faptei (pe fondul consumului de alcool, fără vreun motiv, cu intenția directă de a ucide) și de circumstanțele personale (inculpatul având afecțiuni psihice, netratate de inculpat și care se agravează pe fondul consumului de alcool), Curtea a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare poate asigura reeducarea și reintegrarea inculpatului în societate și că este proporțională cu gravitatea faptei comise, fiind eficientă numai prin executare în detenție.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.G.G.
Î
n recursul formulat inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. Acesta a criticat decizia recurată sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitând ca pedeapsa aplicată inculpatului, să fie executată în regim neprivativ de libertate, fiind aplicabile dispozițiile art. 86
1
C. pen.
În acest sens, s-a argumentat că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, este cunoscut în comunitate ca o persoană onestă, muncitoare și timidă. A solicitat instanței să aibă în vedere și starea de sănătate a inculpatului, precum și situația familială a acestuia. Examinând cauza în temeiul art. 385
6
alin. (1) și (2) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. prevede situația când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare, a legii.
Cazul de casare ce a fost invocat de către inculpatul C.G.G., vizează schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv individualizarea judiciară a pedepsei.
Înalta Curte constată că art 385
9
pct. 14 teza I C. proc. pen., ce viza posibilitatea reindividualizării judiciare a pedepsei sau a modalității executării a fost abrogat anterior declarării recursului la data de 14 ianuarie 2014 și anterior
pronunțării deciziei recurate, 10 ianuarie 2014, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare acest aspect nu va putea fi valorificat în temeiul textului legal menționat, dar nici în contextul art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., voința legiuitorului fiind aceea de a supune cenzurii în al treilea grad de jurisdicție numai elemente de nelegalitate. Ca urmare, aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei sau modalității de executare, dacă nu se referă la elemente de nelegalitate, nu mai pot fi cenzurate în recurs.
În temeiul art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.
La nivel concret, cazul de casare de la pct. 17
2
nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situația de fapt", și stabilirea efectivă a unei alte situații de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept".
Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care instanța de fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală.
În consecință, atâta vreme cât instanța de prim control judiciar, instanța de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în fața primei instanțe și a situației de fapt, a pronunțat o soluție, cazul de casare respective nu permite stabilirea în recurs a unei alte situații de fapt și o reapreciere care să conducă la o altă soluție.
Drept urmare, deși cazul de casare invocat poate fi analizat de către instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, stabilind o altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere prevăzută de art. 86
1
C. pen. anterior.
Analizând critica în mod strict prin raportare la cazul de casare invocat, art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., Înalta Curte nu poate cerceta cauza prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior modificării intervenite prin Legea nr. 2/2013, astfel încât se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legale, în limitele rezultate în urma aplicării dispozițiilor art. 20 raportat la art. 174 C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., referitor la reducerea limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii vinovăției, dar și a aplicării art. 73 lit. b) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. privind efectul circumstanțelor atenuante.
Fată de cele reținute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi. avute în vedere din oficiu, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G.G.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 de lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G.G. împotriva Deciziei penale nr. 8/A din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2014.