ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1898/2014

Asupra recursului față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 27 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în. baza art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni. în baza art. 9 alin. l lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 74-76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni. în baza art. 33-34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, aceea de 6 (șase) luni închisoare. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit b) și c) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni potrivit art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin M.F.P. București și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Alexandria la plata sumei de 14.278 lei cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat și dobânzile aferente de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente. S-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Național al Registrului Comerțului.A fost menținut sechestrul asigurător.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anilor 2007-2009, inculpatul M.M. - administrator la SC C. SRL Piatra a desfășurat activități economice care au generat venituri, fără ca acestea să fi fost evidențiate în documentele financiar-fiscale ale societății, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

Astfel, SC C. SRL Piatra a evidențiat în contul 628 cheltuieli cu serviciile executate de terți, suma de 42.017 lei din F.F, fără dată emisă de SC D.C. SRL Alexandria, în valoare totală de 50.000 lei, reprezentând prestări servicii, fără a deține documente justificative privind lucrările prestate. Pentru suma de 42.017 lei, reprezentând o cheltuială nedeductibilă fiscal s-a determinat impozitul pe profit datorat bugetului de stat în sumă de 6.723 lei.

Inculpatul, în caritate de administrator la SC C. SRL Piatra, nu a întocmit și nu a depus la organul fiscal teritorial (A.F.P Turnu Măgurele) declarația 100 privind obligațiile fiscale datorate bugetului de stat și nici declarația 101 privind impozitul pe profit.

La data de 08 decembrie 2008, inculpatul a întocmit F.F din 08 decembrie 2008, în valoare totală de 4.131,65, din care T.V.A. de plată - 693,45 lei și venituri în sumă de 3.468,45 lei către S.N.I.F. Teleorman, fără a înregistra în contabilitatea SC C. SRL Piatra.

În cursul lunii iunie 2008, inculpatul a evidențiat tot în contul (grupa 61 - clasa 6) cheltuieli cu serviciile executate de terți, suma de 105.042 lei, conform F.F. din 16 iunie 2008 emisă de SC D.C. SRL Alexandria, reprezentând prestări servicii, fără a deține documente justificative, suma de 105.042,02 lei, fiind considerată cheltuială nedeductibilă fiscal, iar impozitul pe profit datorat statului nu a fost achitat.

Inculpatul a înregistrat, în perioada martie - mai 2008, achiziții de diverse materiale de construcții în baza unor facturi emise către alți beneficiari, decât SC C. SRL, respectiv către SC D.C. SRL Alexandria sau către persoana fizică P.C. din mun. Alexandria, în sumă totală de 3.728,57 lei, evidențiată în contul 6028, cheltuieli cu alte materiale, fiind încălcate prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Inculpatul M.M. - administrator la SC C. SRL Piatra a dedus în mod fals suma de 28.678 lei, din facturi de achiziții de materiale de construcții, destinate altor clienți, în speță către SC D.C. SRL Alexandria, sau către persoana fizică P.C. din mun. Alexandria și din facturi de prestări servicii, fără a deține documente justificative din care să rezulte necesitatea și realitatea serviciilor prestate.

În cadrul activității economice a SC C. SRL Piatra, în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009 inculpatul a evidențiat în contabilitatea societății cheltuieli de natură salarială pentru angajații societății, state de plată, dar nu a declarat la organul fiscal teritorial (A.F.P Turnu Măgurele) impozitul pe veniturile din salarii datorat bugetului de stat.

Inculpatul M.M., administrator la SC C. SRL Piatra, nu a declarat la organul fiscal teritorial, contribuția individuală la asigurările sociale de stat (C.A.S) reținute de la angajați (asigurați), cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență.

Inculpatul a determinat și evidențiat contribuția la asigurările de sănătate datorate de salariați, fără să declare la organul fiscal teritorial această contribuție.

Inculpatul M.M. a determinat și evidențiat în contabilitatea SC C. SRL Piatra, unde avea calitatea de administrator - contribuția individuală la Bugetul asigurărilor de șomaj, în ce privește angajații societății, deși a reținut sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă pentru salariații societății, nu a virat la A.F.P. Turnu Măgurele.

În raport cu situația de fapt reținută, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prev.de art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 modificată și completată - prin O.G. nr. 54/2010.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72 C. pen., ținând cont atât de împrejurările comiterii faptei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine parțial sinceră în fața instanței, vârsta inculpatului, apreciind că, prin condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru fiecare infracțiune, ca efect al aplicării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen., va putea fi atins scopul educativ-preventiv al legii penale.

Cu privire la individualizarea modalității de executare, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 81 C. pen., instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82 C. pen.

Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului - potrivit dispozițiilor art. 346, art. 14 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin M.F.P. București și a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Alexandria, la plata sumei de 14.278 lei cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat și dobânzile aferente de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului.

S-a precizat că suma la plata căreia a fost obligat inculpatul a fost stabilită prin raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmite în cauză, acte cărora instanța le-a dat eficiență juridică mai mare decât celor întocmite de inspecția fiscală din cadrul D.G.F.P. Teleorman.

Instanța de fond a dispus comunicarea hotărârii la O.N.R.C. și a menținut sechestrul asigurător instituit în cauză în cursul urmăririi penale, prin ordonanța din 08 decembrie 2011 asupra unei case de locuit în comuna Piatra și a unui apartament situat în mun. Alexandria, în vederea recuperării prejudiciului, fiind dispus notarea sechestrului asigurător de către O.C.P.I Teleorman în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni.

Împotriva sentinței penale nr. 132 din 27 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în termenul legal, au declarat apel Statul Român prin M.F.P. - D.G.F.P. Teleorman (la data de 09 octombrie 2013) și partea responsabilă civilmente SP L. SRL Alexandria (la data de 10 octombrie 2013).

În cuprinsul cererii de apel (filele 2-3 d.a.), partea civilă M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Ploiești, A.J.F.P. Teleorman a contestat hotărârea pronunțată de instanța de fond sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, arătând că în mod greșit instanța de fond nu a admis în integralitate cererea sa de constituire ca parte civilă în procesul penal prin care a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei totale de 356.039 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, a cărui proveniență și semnificație au fost precizate în mod explicit de către organele de inspecție fiscală, și de asemenea nu a dispus obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente și la suportarea obligațiilor fiscale accesorii reprezentând majorări de întârziere, penalități și dobânzi calculate în conformitate cu dispozițiile legislației fiscale în. materie, cu începere de la data scadenței și până la stingerea integrală a debitului.

Apelanta parte responsabilă civilmente SP L. SRL Alexandria nici nu a formulat motive scrise de apel și nici nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar pentru a învedera care sunt motivele de nelegalitate sau netemeinicie pentru care a înțeles să exercite prezenta cale de atac.

Ca urmare, Curtea de Apel București a reținut că potrivit suplimentului la raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, în sarcina inculpatului M.M. a fost stabilit un prejudiciu total, rezultat din fapte de natură penală, în cuantum de 14.278 lei, alcătuit din următoarele componente: 13.001 lei reprezentând debit penal aferent procedurii stopajului la sursă conform art. 6 din Legea nr. 241/2005 și 1.277 lei reprezentând debit penal aferent procedurii neîhregistrării veniturilor conform art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 din care 583,75 este datorat cu titlul de impozit pe profit, iar 693,20 lei cu titlul de T.V.A., acest din urmă debit rezultând din neînregistrarea în contabilitatea proprie a SC C. SRL a facturii fiscale din 08 decembrie 2008, în valoare totală de 4.341,65 lei, emisă către S.N.I.F. Teleorman.

S-a evidențiat că, de vreme ce pe baza unei probe științifice ale cărei concluzii sunt agreate de către instanță ca fiind pertinente și relevante soluționării cauzei, este dovedit cu prisosință caracterul deductibil din punct de vedere fiscal al cheltuielilor înregistrate de inculpatul M.M. în evidențele contabile ale SC C. SRL al cărei administrator era, Curtea a constatat că aceste operațiuni financiar - contabile nu au influențat în niciun fel obligațiile fiscale ale acestui contribuabil aferente plății impozitului pe profit și a T.V.A., astfel că nefirnd cauzat din această perspectivă vreun prejudiciu bugetului consolidat al statului, nu poate fi acceptată solicitarea apelantei părți civile M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Ploiești, A.J.F.P. Teleorman de obligare a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata vreunor despăgubiri cu titlu de impozit pe profit sau T.V.A. rezultând din înregistrarea în evidențele contabile a unor cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din conținutul procesului verbal din 23 februarie 2011 încheiat în urma controlului efectuat la SC C. SRL, în cuantumul prejudiciului calculat de organele de inspecție fiscală au fost incluse și unele sume care nu constituie debite rezultând din comiterea infracțiunilor pentru care inculpatul M.M. a fost trimis în judecată în prezenta cauză, fapt parțial observat și sancționat și de către actul de sesizare a instanței care menționează că în mod greșit inspecția fiscală a reținut ca prejudiciu reprezentând impozit pe profit nedeclarat la 31 decembrie 2007 suma de 33.960 lei, precum și de raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză care stabilește un debit restant cu caracter civil în cuantum de 74.557 lei. Sub același aspect este de observat că în cuprinsul aceluiași proces verbal anterior menționat, organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina SC C. SRL și un debit în sumă de 2.867 lei, reprezentând impozit pe profit aferent anului 2009, aspect preluat în mod necenzurat și în cuprinsul rechizitoriului, deși inculpatul M.M. nu a fost trimis în judecată pentru comiterea vreunei fapte de evaziune fiscală sau a altor fapte de natură penală în cursul anului respectiv.

Cum temeiul tragerii la răspundere civilă delictuală a unei persoane îl constituie săvârșirea de către acesta cu vinovăție a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, Curtea a constatat că orice sume reclamate de apelanta parte civilă cu titlu de obligații fiscale restante care nu își au sorgintea în faptele prejudiciabile cu caracter ilicit reținute în sarcina inculpatului în cauza de față și ca atare exced cadrului juridic al răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie nu pot constitui obiect al dezdăunării acesteia.

De asemenea, nici în ceea ce privește sumele reclamate de apelanta parte civilă cu titlu de prejudiciu rezultând din nevirarea în termenele prevăzute de lege a sumelor reprezentând impozite sau contribuții la asigurările sociale și la fondurile speciale, solicitările acesteia nu sunt întemeiate pe de o parte pentru că în cuantumul sumei totale de 35.699 lei invocată cu acest titlu, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de inspecție fiscală din 23 februarie 2011, se regăsesc și contribuții datorate de angajator care nu se încadrează în categoria contribuțiilor vizate de norma de încriminare reglementată în art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Curtea a constatat însă că apelul declarat de partea civilă M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Ploiești, A.J.F.P. Teleorman este fondat din perspectiva criticii vizând neacordarea dobânzilor, penalităților și a majorărilor de întârziere datorate începând cu ziua imediat următoare împlinirii termenului de scadență și până la data stingerii debitului.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că prin cererea de constituire ca parte civilă în procesul penal, A.N.A.F., prin D.G.F.P. a Județului Teleorman, a solicitat pe lângă obligarea în solidar a inculpatului M.M. și a părții responsabile civilmente la plata debitului principal în cuantum de 356.039 lei (în care sunt deja incluse anumite majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere) și acordarea majorărilor de întârziere ce se vor calcula pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare împlinirii termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, potrivit art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În acest context, Curtea a menționat că, în aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită, despăgubirea acordată persoanei vătămate trebuie să acopere nu numai paguba efectiv suferită de aceasta (damnum emergens), ci și beneficiul nerealizat (lucrwn cessans), cel din urmă fiind reprezentat, în speță, tocmai de accesoriile debitului principal, constând în dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere aferente acestuia, datorate conform C. proc. fisc.

Drept urmare, întrucât prima instanță, fără a preciza temeiul faptic sau juridic al opțiunii sale, a reținut în mod greșit că debitul principal este doar purtător de dobânzi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a acestuia, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de partea civilă, a desființat, în parte (exclusiv sub acest aspect), sentința penală atacată, iar, pe fondul cauzei, l-a obligat pe inculpatul M.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Alexandria la plata sumei de 14.278 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalități și dobânzi) ce vor fi calculate potrivit legislației fiscale incidente. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 324 din data de 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, în termenul legal, a declarat recurs Statul Român prin M.F.P. - D.G.F.P. Teleorman.

În cuprinsul cererii de recurs, partea civilă M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Ploiești, A.J.F.P. Teleorman a Teleorman a contestat hotărârea pronunțată de instanța de apel sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, solicitând admiterea recursului și modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de constituire ca parte civilă în totalitate, respectiv obligarea inculpatului la suma de 356.039 lei. Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SP L. SRL la plata majorărilor de întârziere ce se vor calcula pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, potrivit art. 120 art. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

De asemene, a criticat decizia pentru nelegalitate, în sensul că instanța de apel nu a avut în vedere cuantumul sumei stabilite de organele de inspecție fiscală, reținând ca prejudiciu o sumă foarte mică în comparație cu suma pentru care au fost sesizate organele de cercetarea penală, respectiv suma de 14.278 lei.

În dezvoltarea motivelor de recurs partea civilă nu a invocat în mod expres un caz de casare din cele prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Examinând în aceste condiții critica formulată de către partea civilă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În cauză, decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la 19 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de partea civilă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 06 ianuarie 2014, fiind trimis prin poștă, purtând data de 30 decembrie 2013 (data de pe plic) situație în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a principiului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 alin. (1) art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului - reglementat ca a doua cale ordinară de atac -doar la chestiuni de drept.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează in cazurile de casare prevăzute limitativ de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

În ceea ce privește recursul formulat de partea civilă M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Ploiești, A.J.F.P. Teleorman, Înalta Curte constată că în mod corect, Curtea de Apel București -Secția I Penală a reținut că potrivit suplimentului la raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, în sarcina inculpatului M.M. a fost stabilit un prejudiciu total, rezultat din fapte de natură penală, în cuantum de 14.278 lei. Ca urmare, a admis apelul declarat de partea civilă, a desființat, în parte (exclusiv sub acest aspect), sentința penală atacată, iar, pe fondul cauzei, l-a obligat pe inculpatul M.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Alexandria la plata sumei de 14.278 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalități și dobânzi) ce vor fi calculate potrivit legislației fiscale incidente.

În consecință, criticile formulate în recursul formulat de partea civilă M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Ploiești, A.J.F.P. Teleorman se apreciază a fi neîntemeiate, având în vedere și neindicarea, în concret, a cazului de casare pe care se fundamentează recursul acesteia.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat partea civilă M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Ploiești, A.J.F.P. Teleorman împotriva deciziei penale nr. 324 din data de 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul M.M. și partea responsabilă civilmente SP L. SRL Alexandria.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 324 din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul M.M.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.M. până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2014.