ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 678/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 678/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17 din data de 07

februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, În baza art.

198 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. pen. și art. 74 - 76 C. pen.,

a fost condamnat inculpatul D.I.C. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6

(șase) luni, pentru infracțiunea de act sexual cu un minor.

În baza art. 51 din

Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 -

76 C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1

(un) an și 6 (șase) luni.

Au fost contopite

pedepsele aplicate inculpatului D.I.C., urmând ca acesta să o execute pe cea

mai grea, 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat

termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, potrivit art. 82 C. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii pe durata

suspendării pedepsei principale.

Prin aceeași sentință

penală, în baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.C. la 1

(un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat

termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, potrivit art. 82 C. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a

fost suspendată și executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării

pedepsei principale.

A fost admisă

acțiunea civilă formulată de partea civilă G.A.M. și, pe cale de consecință, au

fost obligați inculpații - în solidar - să plătească acesteia suma de 10.000

RON, cu titlu de daune morale.

A fost obligat

fiecare inculpat la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, precum și la

plata sumei de 1.000 RON către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare

efectuate de aceasta.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație:

Cauza dedusă

judecății se află în al doilea ciclu procesual, în sensul că, prin

Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria nr. 3257P/2008, au

fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații D.I.C. și S.C.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 201 alin. (1) C. pen. (inc.

D.) și art. 325 alin. (1) C. pen. (inc. S.), cauza fiind înregistrată, inițial,

pe rolul Tribunalului Teleorman, sub nr. 2680/740/2010 Ia data de 7 iunie 2010.

S-a reținut - în

esență - prin actul de sesizare că, inculpatul D.I.C. a întreținut în luna

august 2008 raporturi sexuale orale și normale cu minora G.A.M. în prezența a

două persoane, contribuind ulterior la răspândirea materialului filmat în

această împrejurare, prin prezentarea acestuia unor persoane într-un local

public și postarea ulterioară pe site-ul „Youtube", faptă care a avut

drept consecință producerea oprobriului public și scandalului public, ajungând

la cunoștința membrilor familiei minorei.

De asemenea, s-a

reținut că inculpatul S.C.C. a executat filmarea actelor de perversiune

sexuală, transmițând-o ulterior pe telefonul mobil al inculpatului D.I.C.

Prin Sentința penală

nr. 85 din 4 martie 2011, Judecătoria Alexandria În baza art. 201 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.I.C., la

pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru infracțiunea de perversiune

sexuală.

În baza art. 325

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe același

inculpat Ia pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru infracțiunea de

răspândirea de materiale obscene.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b) C. pen.

în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de

2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.

82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe aceeași durată.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 325

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat pe

inculpatul S.C.C., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru infracțiunea

de răspândirea de materiale obscene.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b) C. pen.

în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de

2 ani și 3 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.

82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe aceeași durată.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen., s-a admis - în parte - acțiunea civilă formulată de

partea civilă G.A.M. și în temeiul art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ. au

fost obligați inculpații în solidar să plătească acesteia suma de 5.000 RON, cu

titlu de daune morale.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei

de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 C.

proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 750 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către partea civilă G.A.M.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală a admis recursul declarat de Parchetul de pe

lângă judecătoria Alexandria împotriva Sentinței penale nr. 85 din 4 martie

2011, pronunțată de Judecătoria Alexandria, a casat hotărârea și rejudecând În

baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută

în sarcina inculpatului D.I.C., din infracțiunea prevăzută de art. 201 alin.

(1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpaților

D.I.C. și S.C.C., din infracțiunea prevăzută de art. 325 C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

A dispus rejudecarea

cauzei de către instanța competentă, respectiv Tribunalul Teleorman.

Astfel învestit, în

fond, după casare, Tribunalul Teleorman, secția penală analizând întregul

material probator administrat în cauză și anume: declarația părții vătămate,

declarațiile martorilor, certificatul medico-legal, proces-verbal de vizionare

a CD, toate coroborate cu declarațiile inculpaților a reținut că inculpatul

D.I.C. și partea civilă G.A.M. s-au cunoscut la sfârșitul anului 2007, cu

ocazia petrecerii organizate de Revelion și au continuat să se întâlnească

periodic, în cursul anului 2008, întreținând în mai multe rânduri raporturi

sexuale orale și normale.

Astfel cum a rezultat

din depozițiile coroborate ale părții vătămate minore cu cele ale

reprezentantului legal al acesteia, dar și cu conținutul plângerii prealabile,

primul act sexual între părți s-a consumat la 26 ianuarie 2008, așadar, înainte

de împlinirea vârstei de 15 ani.

La finele lunii

august 2008, la o dată pe care părțile nu au fost în măsură să o precizeze,

inculpatul D.I.C. s-a deplasat la locuința inculpatului S.C.C., unde se afla

acesta din urmă și fratele său S.A.I., contactând-o telefonic și pe minoră,

care li s-a alăturat.

Ulterior, inculpatul

D.I.C. și minora G.A.M. au mers într-un dormitor al locuinței, unde au început

să întrețină relații sexuale orale. În aceste împrejurări, în dormitor a intrat

și inculpatul S.C.C., care i-a filmat pe cei doi, fără ca inculpatul D.I.C. să

se opună, în vreun mod. Scena a fost văzută și de numitul S.A.I., din ușa

încăperii.

După o perioadă de

timp, la solicitarea inculpatului D.I.C., filmarea a fost transmisă de

inculpatul S.C.C., pe telefonul mobil al acestuia, ajungând în posesia mai

multor tineri din municipiul Alexandria și pe site-ul „Youtube", fiind

adusă pe această cale, la cunoștința publicului și a părinților minorei.

Înregistrarea a

dobândit notorietate în rândul publicului, dat fiind și faptul că minora G.A.M.

obținuse primul loc la concursul Miss I.P.T.E. organizat de Liceul „Alexandru

Ioan Cuza" din municipiul Alexandria.

S-a menționat că

actul sexual înregistrat s-a desfășurat în parte, în prezența a două persoane:

inculpatul S.C.C. și martorul S.A.I., iar ulterior, inculpatul D.I.C. a

prezentat filmul, de pe telefonul său mobil, martorilor M.M.C. și B.D.

Din examinarea

CD-ului, depus de minora G.A.M. la dosarul cauzei, s-a constatat că acesta

conține un fișier format video, care o reprezintă pe minoră așezată pe un pat,

cu spatele către locul de unde se filmează și pe inculpatul D.I.C., stând în

picioare cu fața către locul unde se filmează, întreținând raporturi sexuale

orale.

Totodată, din Certificatul

medico-legal nr. 164/C/340 din 04 martie 2009, eliberat de S.M.L. Teleorman, a

rezultat că minora G.A.M. prezintă deflorare completă veche, a cărei dată nu se

poate preciza.

Fiind audiat,

inculpatul S.C.C. a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că a efectuat

filmarea din dormitor, în timp ce părțile întrețineau raporturi sexuale orale

și a transmis-o după aproximativ 3 săptămâni, inculpatului D.I.C., la

solicitarea acestuia.

Tribunalul Teleorman

a concluzionat că faptele inculpatului D.I.C., astfel cum au fost descrise,

întrunesc - în drept - elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

198 C. pen. și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, texte de lege în

temeiul cărora a fost angajată răspunderea penală a acestuia.

Fapta inculpatului S.C.C.

întrunește - în drept - elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

La individualizarea

pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 și

72 C. pen., ținând cont atât de împrejurările concrete în care au fost

săvârșite faptele - acordul părții vătămate pentru întreținerea raporturilor

sexuale, vârsta acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpaților care

sunt tineri, nu au antecedente penale, au recunoscut și regretat săvârșirea

faptelor, apreciind că prin condamnarea la pedepse orientate sub minimul

prevăzut de textele incriminatoare ca efect al reținerii circumstanțelor

atenuante prev. de art. 74 C. pen. și aplicarea disp. art. 320

1

C.

proc. pen., va putea fi atins scopul legii penale.

Astfel, în ceea ce-l

privește pe inculpatul D.I.C., instanța de fond, reținând concursul de

infracțiuni, a contopit pedepsele aplicate în temeiul art. 34 C. pen.,

dispunând ca acesta să o execute pe cea mai grea, 1 an și 6 luni închisoare.

Totodată, instanța a

apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., dispunând

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3

ani și 6 luni pentru fiecare inculpat, potrivit disp. art. 82 C. pen. și a

atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 C. pen.

Sub aspectul laturii

civile, având în vedere disp. art. 14 și 346 C. proc. pen., 998 și 999 C. civ.,

instanța de fond a admis - în parte - acțiunea civilă formulată de partea

civilă G.A.M. și a obligat inculpații - în solidar - la plata sumei de 10.000

RON, cu titlu de daune morale, apreciind cuantumul despăgubirilor morale în

raport cu consecințele negative pe care le-au creat inculpații prin săvârșirea

faptelor, în plan social și profesional părții vătămate, dar și raportat la

criteriul îmbogățirii fără just temei, suma acordată de prima instanță fiind

considerată de natură să acopere prejudiciul moral, în integralitatea sa.

Împotriva sentinței

Tribunalului Teleorman a declarat apel partea vătămată G.A.M., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și

sub aspectul laturii civile a cauzei. Astfel, a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților și majorarea

cuantumului pedepselor aplicate, cu schimbarea modalității de executare a

acestora. Sub aspectul laturii civile, partea civilă a solicitat majorarea

cuantumului daunelor morale care au fost acordate de instanța de fond.

Prin Decizia penală

nr. 193 din 26 iunie 2012 Curtea de Apel București a admis apelul părții

vătămate/părții civile G.A.M. împotriva Sentinței penale nr. 17 din data de 07

februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală. A

desființat, în parte, sentința penală și rejudecând, a aplicat art. 71 - 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6

luni închisoare, pentru inculpatul D.I.C. și la pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare, pentru inculpatul S.C.C. și executarea acestora în regim de

detenție, prin înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen. celor două

pedepse aplicate fiecărui inculpat.

A majorat cuantumul

daunelor morale de la 10.000 RON la 50.000 RON, sumă la care a obligat

inculpații, în solidar, la plata acesteia către partea civilă G.A.M.

S-a reținut că

pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, în ceea ce privește cuantumul, nu se

impune a fi reindividualizată, însă, față de ansamblul împrejurărilor cauzei

deduse judecății, s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 72 și art. 52 C.

pen., că individualizarea judiciară, în ceea ce privește alegerea modalității

de executare a pedepsei, nu s-a realizat just de către prima instanță.

Faptele comise de

ambii inculpați prezintă un pericol social concret ridicat având în vedere

urmările suferite de partea vătămată, așa cum rezultă din Certificatul

medico-legal din 1 martie 2011, în perioada 28 noiembrie 2008 - 2 martie 2009,

minora a urmat un tratament medicamentos și consiliere psihologică, fiind

diagnosticată ca suferindă de tulburare anxios depresivă, cu elemente reactive

ca urmare a oprobriului public la care a fost supusă.

Astfel, s-a apreciat

că scopul pedepselor aplicate inculpaților poate fi atins prin executarea în

regim de detenție.

Cu privire la

despăgubirile civile acordare părții vătămate, s-a apreciat că se impune

majorarea daunelor morale, întrucât suma acordată de prima instanță este

insuficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă

G.A.M., ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de către inculpați.

Împotriva deciziei de

apel au declarat recurs inculpații D.I.C. și S.C.C., precum și tatăl părții

vătămate G.A.

Inculpat D.I.C. a

solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond, invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 7 C. proc. pen.

A susținut că, din

conținutul plângerii prealabile, din raportul aflat la filele 482 - 483 dosar

urmărire penală și din actele dosarului, rezultă că, la data de 21 ianuarie

2008, inculpatul era minor, acesta fiind născut la data de ................. și

a devenit major la data de .................. Astfel, în cauză nu a fost

întocmit referatul de evaluare, inculpatul deși era minor, nu a beneficiat de

disp. art. 99 C. pen., iar lipsa referatului de evaluare constituie un caz de

nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În același sens,

a mai arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 483 pct. 3 C. proc.

pen. privind compunerea instanței.

În subsidiar, a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

arătând că pedeapsa nu a fost corect individualizată față de dispozițiile art.

72 C. pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, nu a

avut alte abateri și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. pen.

Concluzionând a

solicitat admiterea recursului, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen., pe un termen de încercare mai mare.

Inculpatul S.C.C. a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., susținând că hotărârea este nelegală, motivat de faptul că nu se

poate agrava situația inculpatului, având în vedere că, în cadrul celor două

cicluri procesuale partea vătămată nu declarat recurs, iar după condamnarea

inculpatului cu ocazia primei judecăți la o pedeapsă de 3 luni cu aplicarea

art. 81 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 325 C. pen., numai

parchetul a declarat recurs solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei.

A invocat și cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținând ca

pedeapsa nu a fost corect individualizată și a învederat că au fost reținute

dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.,

solicitând astfel diminuarea pedepsei, arătând că scopul pedepsei poate fi

atins și prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Tatăl părții vătămate

G.A.M., G.A. a declarat recurs, fără a-l motiva în scris sau oral în ziua

judecății examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate

de recurenții inculpați și de tatăl părții vătămate, dar și din oficiu conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că

recursurile declarate inculpații D.I.C. și S.C.C. sunt nefondate, iar recursul

declarat de G.A. este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Din analiza

materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele

de judecată au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților

D.I.C. și S.C.C. constatând că faptele inculpatului D.I.C., întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de

art. 198 C. pen. și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, texte de lege în

temeiul cărora a fost angajată răspunderea penală a acestuia, iar fapta

inculpatului S.C.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.

de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 7 C. proc. pen. invocat de inculpatul D.I.C. nu este incident în cauză,

întrucât la data comiterii faptelor - august 2008, inculpatul D.I.C. era major.

Referitor la cazul de

casare prev de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. invocat

de inculpatul S.C.C., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză,

întrucât în cauză a fost formulat recursul procurorului fără rezerve și nu în

favoarea părții vătămate, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 385

8

alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile

părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Faptele inculpaților

au un grad de pericol social ridicat, consecințele produse sunt grave, astfel

de infracțiuni marcând dezvoltarea fizică și psihică a victimei și se apreciază

că în mod corect au fost individualizate pedepsele inculpaților D.I.C. și

S.C.C.

În acest sens s-a

avut vedere vârsta părții vătămate (15 ani), consecințele asupra sănătății și

dezvoltarea fizică și psihică ulterioară a acesteia, situația ce a afectat

cursul normal al vieții minorei, care a urmat un tratament medicamentos și

consiliere psihologică, fiind diagnosticată cu tulburare anxios depresivă, cu

elemente reactive ca urmare a oprobriului public la care a fost supusă.

Totodată, se

apreciază că în mod corect instanța de apel a dispus schimbarea modalității de

executare a pedepselor în detenție, întrucât numai în această modalitate se

poate realiza scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

În consecință, față

de solicitarea inculpaților D.I.C. și S.C.C. de aplicare a suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 86

1

C. pen. și suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de

dispozițiile art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază că în raport de gravitatea

faptelor comise de inculpați, modalitatea de săvârșire, consecințele produse și

circumstanțele personale ale inculpaților, că scopul pedepsei prev. de

dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei

în regim de detenție.

Cu privire la

recursul declarat de tatăl părții vătămate G.A., se constată că este

inadmisibil, având în vedere că acesta nu are calitatea de reprezentant legal

al părții vătămate G.A.M. la data declarării recursului, 2 iulie 2012, întrucât

partea vătămată a devenit majoră la data de 2 februarie 2011 și potrivit art.

385

2

C. proc. pen. raportat la art. 362 din același cod, partea

vătămată G.A.M. avea dreptul de a exercita calea de atac a recursului, în nume

propriu.

În consecință, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații D.I.C. și S.C.C., împotriva

Deciziei penale nr. 193 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I

penală.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

G.A. împotriva aceleiași decizii.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuielile judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații D.I.C. și S.C.C., împotriva

Deciziei penale nr. 193 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de G.A. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul

inculpat D.I.C. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

inculpat S.C.C. la plata sumei de 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției

Obligă recurentul

G.A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 26 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM