ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4019/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4019/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 27 din 23 ianuarie
2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 14606/63/2012, în baza
art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.
pen. și cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost
condamnat inculpatul P.I. (studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale)
la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare și s-a făcut aplic. 64 lit. a) teza
II, lit. b) și lit. c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi
administrator, pe durata prev. de art. 71 C. pen.; în baza art. 81 C. pen., s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata
termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., compus din durata pedepsei,
la care s-a adăugat un interval de 2 ani, stabilit de lege; s-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.; în baza art. 71 alin. (5) C.
pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și
aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a) teza II, lit. b),
c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi administrator.
S-a respins acțiunea
civilă formulată împotriva părții responsabile civilmente SC S. SRL Craiova.
A fost obligat
inculpatul la plata sumei de 127.385 RON, despăgubiri civile către partea
civilă Statul Român prin A.N.A.F. - București, la care s-au adăugat dobânzile
și penalitățile de întârziere, calculate de la data săvârșirii infracțiunii și
până la data achitării integrale a debitului, conform Codului de procedură
fiscală.
În baza art. 163 alin.
(1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a
sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale
inculpatului P.I., până la concurența sumei de 127.385 RON, la care se adaugă
dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate conform modalității
menționate anterior.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că la data de 03 septembrie 2012, s-a
înregistrat cauza ce are ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală prev. de
art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, privind pe inculpatul P.I. și
s-a atașat dosarul de urmărire penală cu nr. 4778/P/2009, al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Craiova.
În fapt, instanța de
fond a constatat că inculpatul, în perioada septembrie - decembrie 2008, prin intermediul
SC S. SRL Craiova a livrat cantități de floarea-soarelui către SC C.A. SRL și
SC N.U. SRL, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, semnate de el însuși,
mărfurile fiind achitate de beneficiar, dar nu a depus la organul fiscal,
declarația recapitulativă privind livrările și achizițiile interne (Formular
394), aferentă trimestrului al II-lea din anul 2008, și nici declarațiile
privind achizițiile intracomunitare (Formular 390), aferente trimestrelor III
și IV ale anului 2008 .
De asemenea, SC S.
SRL Craiova a depus la organul fiscal decontul de TVA (Formular 300), pentru
lunile septembrie și decembrie 2008, cu valori la livrări, achiziții și TVA
aferent, egale cu zero. Aceeași societate a depus Formularul 100 pentru lunile
septembrie și decembrie 2008, cu valori zero. Prin acestea s-a comis o evaziune
fiscală estimată la un cuantum de 127.216 RON, sumă compusă din impozitul pe
profit nedeclarat, în cuantum de 58.156 RON, plus TVA de plată nedeclarată, în
cuantum de 69.060 RON.
Astfel, s-a apreciat
de prima instanță că faptele inculpatului P.I., descrise anterior, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de
art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.
pen., iar la individualizarea pedepsei, având în vedere pericolul social
concret al faptelor săvârșite, dar și persoana inculpatului, care nu este
recidivist și a avut o atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului penal,
instanța dar și reducerea limitelor pedepsei cu o treime a pedepsei, conf. art.
320
1
C. proc. pen., a aplicat o pedeapsă de 1 an și 8 luni
închisoare.
Apreciind că scopul
preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat și fără privarea de
libertate a inculpatului, instanța de fond, în baza art. 81 C. pen., a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de
încercare de 3 ani închisoare, stabilit conform art. 82 C. pen. și a atras
atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
Astfel, în ceea ce
privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a apreciat - având în vedere
cauza Sabou și Pîrcălab contra României - că, pentru a se interzice drepturile
accesorii prevăzute de lege, trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea
acestor drepturi. S-a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o
atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă
existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală
prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b). Prin urmare,
dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi
interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a
alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea
Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la
alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse
cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul
proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din
Convenție, instanța apreciind că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de
inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru
care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a
suspendat și aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a) teza
II, lit. b), c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi
administrator.
În ceea ce privește
latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că prin adresa nr. 555647
din 10 decembrie 2012, s-a comunicat instanței că societatea S. SRL Craiova
figurează "radiată" încă din data de 14 noiembrie 2012, motiv pentru
care, constatând că această societate nu mai poate figura în cauză în calitate
de parte responsabilă civilmente și nu se mai poate angaja răspunderea sa
juridică, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român
prin A.N.A.F. - București, față de această parte.
Pe de altă parte,
constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit
cărora cel ce a produs cu intenție un prejudiciu, este ținut să-l repare,
instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul
Român prin A.N.A.F. - București și a obligat inculpatul la plata sumei de
127.385 RON, despăgubiri civile, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile
de întârziere calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data
achitării integrale a debitului, conform Codului de procedură fiscală.
De asemenea, în
temeiul art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii
asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și
viitoare ale inculpatului P.I., până la concurența sumei de 127.385 RON, la
care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate conform
modalității menționate anterior.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege - atât Parchetul de pe
lângă Tribunalul Dolj, cât și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor
Publice Dolj - în numele Statului Român și pentru Agenția Națională de
Administrare Fiscală.
Ministerul Public a
criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Primul motiv de apel
privește nelegalitatea sentinței, constând în omisiunea primei instanțe de a
dispune înscrierea în Registrului Comerțului a dispozitivului hotărârii de
condamnare a intimatului inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune
fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.
41 alin. (2) C. pen.
Cel de-al doilea
motiv de apel vizează netemeinicia sentinței, cu referire la modalitatea de
executare a pedepsei stabilite, dar și a cuantumului acesteia, apreciindu-se
că, față de caracterul continuat al infracțiunii, se impunea aplicarea unei
pedepse mai mari, raportat la gravitatea faptei și la criteriile generale de
individualizare prev. de art. 72 și art. 52 C. pen.
De asemenea,
invocându-se amploarea activității infracționale desfășurată de inculpat,
poziția procesuală oscilantă a acestuia, dar și prejudiciul infracțional, s-a
susținut că nu se justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei, în
conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen., impunându-se aplicarea unei
pedepse într-un cuantum sporit, cu executare într-un loc de deținere, prin
privare de libertate.
S-a concluzionat în
sensul admiterii apelului, desființării sentinței, înscrierea în Registrul
Comerțului a dispozitivului hotărârii de condamnare a inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, majorarea pedepsei și schimbarea
modalității de executare a acesteia, în sensul aplicării dispozițiilor art. 57
C. pen.
Agenția Națională de
Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a criticat
sentința pentru nelegalitate, în sensul că, prin sentința apelată nu s-a
precizat data de la care urmează să fie calculate accesoriile aferente sumei de
127.385 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, respectiv de la
01 septembrie 2008 (data producerii prejudiciului) și până la data achitării
integrale a sumei datorate.
Prin Decizia penală
nr. 129 din 15 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru
cauze cu minori, a respins apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și
Direcția Finanțelor Publice Dolj în numele Statului Român și pentru A.N.A.F.,
declarate împotriva Sentinței penale nr. 27 de la 23 ianuarie 2013 pronunțată
de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 14606/63/2012, privind pe
intimatul-inculpat P.I., ca neîntemeiate.
A obligat apelanta
Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Criticile formulate
de Ministerul Public au fost apreciate ca neîntemeiate, apelul fiind respins
pentru următoarele considerente:
Critica de
nelegalitate invocată în cadrul primului motiv de apel, în sensul că prima
instanță a omis să dispună înscrierea în Registrul Comerțului a dispozitivului
hotărârii de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de
evaziune fiscală a fost apreciată ca neîntemeiată.
Astfel, în
conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii
definitive a hotărârii judecătorești de condamnare pentru vreuna din
infracțiunile prevăzute de prezenta lege, instanța va comunica Oficiului
Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii
judecătorești definitive, pentru ca acesta să facă mențiunile corespunzătoare
în Registrul Comerțului.
În articolul
respectiv se stipulează în mod expres obligația comunicării de către instanță
la Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului
hotărârii, numai după rămânerea definitivă a acesteia.
S-a arătat că în
cauză, această operațiune urmează să fie efectuată de instanța de fond după
rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv după exercitarea căilor de atac sau
după împlinirea termenelor stabilite de lege pentru exercitarea acestora (art.
263 și următoarele C. proc. pen.).
Și cel de-al doilea
motiv de apel s-a apreciat a fi nefondat, Curtea constatând că prima instanță a
făcut o justă individualizare a pedepsei atât în ceea ce privește cuantumul,
dar și modalitatea de executare a acesteia.
Cauza a fost
soluționată potrivit procedurii simplificată instituită de dispozițiile art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen., instanța de fond conformându-se
criteriilor de individualizare stabilite de art. 72 C. pen., constatând că intimatul
inculpat P.I. nu posedă antecedente penale, fiind integrat social și
manifestând sinceritate în fața instanței de fond.
Și apelul declarat în
cauză de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a
Finanțelor Publice Dolj a fost respins ca nefondat. Apelanta a susținut că prin
sentința pronunțată de instanța de fond nu s-a precizat data de la care urmează
să fie calculate accesoriile aferente sumei de 127.385 RON reprezentând
prejudiciul cauzat bugetului de stat, motivând că aceasta este 01 septembrie
2008 (data producerii prejudiciului) și până la data achitării integrale a
sumei datorate.
Or, în dispozitivul
sentinței apelate se precizează în mod legal că inculpatul P.I. este obligat la
plata sumei de 127.385 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de
întârziere calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data
achitării integrale a debitului, conform Codului de procedură fiscală.
Prin urmare, Curtea a
constatat că instanța de fond a respectat dispozițiile impuse de Codul Fiscal
(art. 14) coroborate cu prevederile O.G. nr. 92/2003.
Împotriva acestei din
urmă decizii a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare
Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, reiterând motivele
invocate în fața instanței de apel. Astfel în motivele scrise depuse la dosar
partea civilă solicită admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei
penale atacate, pronunțarea unei noi hotărâri în ceea ce privește latura civilă
a cauzei, în sensul precizării datei de la care urmează a fi calculate
accesoriile aferente sumei de 127.385 RON, reprezentând prejudiciul cauzat
bugetului de stat de către inculpatul P.I. prin activitatea infracțională a
acestuia.
Recursul declarat de
partea civilă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele
considerente.
Criticile formulate
de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală
a Finanțelor Publice Dolj vizează exclusiv latura civilă a cauzei,
solicitându-se precizarea datei de la care urmează a fi calculate accesoriile
aferente sumei de 127.385 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de
stat de către inculpatul P.I. prin activitatea infracțională a acestuia.
Înalta Curte
amintește ca Decizia penală nr. 129 a fost pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 15 aprilie 2013,
după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va
supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în
vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.
Din expunerea de
motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au
determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de
Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea
controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Întrucât cuantumul
prejudiciului, în noua reglementare, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs
prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
C. proc.
pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de partea
civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a
Finanțelor Publice Dolj împotriva Deciziei penale nr. 129 din 15 aprilie 2013 a
Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192
alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă plata sumei de 500 RON
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezintă
onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare
Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva Deciziei penale
nr. 129 din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă recurenta
parte civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu
pentru intimatul inculpat P.I.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 13 decembrie 2013.
Procesat de GGC - GV