ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1013/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 1 octombrie 2010 la Tribunalul Sibiu reclamanta S.C. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin M.F.P., solicitând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea tatălui său S.K., care a fost deportat în fosta U.R.S.S. în perioada 10 mai 1945-8 noiembrie 1949, să i se acorde despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor mobile confiscate ca efect al măsurilor administrative și restituirea în natură a acestor bunuri.

În motivarea acțiunii a arătat că tatăl său a fost deportat în U.R.S.S. în perioada indicată, iar prin decizia nr. 218/2000 i s-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

În ce privește bunurile confiscate, reclamanta a arătat că a solicitat restituirea lor în baza Legilor nr. 10/2001 și 247/2005, însă nu i-au fost restituite.

Prin sentința civilă nr. 1134/2010 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamanta este fiica lui S.K., decedat la data de 3 noiembrie 1968. Prin Hotărârea nr. 37/1994 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990 s-a constatat calitatea de urmașă a acestuia pentru S.M., soție supraviețuitoare.

Prin Decizia nr. 218/2000 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, i s-a acordat numitului S.K. această calitate, urmând să beneficieze de toate drepturile prevăzute de lege.

Cu privire la împrejurarea că tatăl reclamantei a fost deportat în U.R.S.S. instanța a reținut că nu s-a făcut dovada cu înscrisurile depuse și nu s-a făcut dovada că împotriva acestuia s-a luat o măsură cu caracter politic sau că reclamanta sau antecesorii săi au suferit un prejudiciu moral.

În consecință s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 4 și 5 din Legea nr. 221/2009.

În ce privește cererea pentru restituirea bunurilor instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că, urmare a unei măsuri administrative cu caracter politic acestea au fost confiscate și nu sunt îndeplinite condițiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C.

În motivarea apelului s-a susținut că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat față de dispozițiile legale incidente.

Reclamanta a arătat că autorului său i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 119/1990. În aceste condiții cum poate instanța să susțină că nu s-a dovedit caracterul politic al măsurii administrative, precum și prejudiciul material și moral.

În privința cuantumului despăgubirilor privind prejudiciul moral instanța trebuia să țină cont de consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social de măsura luată față de autorul său.

În urma deportării, familiei i s-au luat toate bunurile, mobile și imobile, iar terenurile au fost doar parțial restituite prin titlul de proprietate eliberat de Comisia Județeană de fond funciar Sibiu.

Prin decizia nr. 58 din 17 februarie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a respins apelul.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că tatăl său, S.K., a fost deportat în U.R.S.S., unde a prestat muncă obligatorie în perioada 10 mai 1945-08 noiembrie 1949.

Pentru a putea beneficia de dispozițiile Legii nr. 221/2009 este necesar ca cel care se adresează instanței să facă, în condițiile art. 1169 C. civ., dovada caracterului politic al măsurii administrative.

Pentru a avea caracter politic măsura trebuie să fi fost dispusă ca urmare a unor fapte ce au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.

Este adevărat că antecesorului reclamatei i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, dar nu se poate ști dacă această recunoaștere s-a făcut în considerarea măsurii deportării sau pentru alte fapte ulteriore acestui moment.

Fiind vorba de o lege specială, iar reclamanta solicitând despăgubiri pentru măsura luată împotriva tatălui său, aceasta avea datoria să dovedească mai întâi că măsura dispusă a avut caracter politic, iar cu privire la despăgubirile materiale trebuia să facă dovada că bunurile pretins confiscate existau în patrimoniul autorului său la data deportării, că au fost confiscate, iar confiscarea a fost consecința directă a măsurii deportării și nu cu alt titlu.

Fată de înscrisurile de la dosar, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada caracterului politic al măsurii deportării tatălui său și nici al confiscării bunurilor.

Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta ar fi dovedit caracterul politic, trebuie reținut cu referire la daunele morale, că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi au fost declarate neconstituționale prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept".

Prin urmare, la momentul pronunțării prezentei decizii, textul de lege care a permis acordarea daunelor morale descendenților celor ce au suferit condamnări/măsuri administrative politice a fost declarat neconstituțional, ceea ce are ca efect suspendarea de drept a textului legal.

În consecință, nu mai există fundamentare legală pentru admiterea pretențiilor reclamantei, Curtea Constituțională apreciind că este neconstituțional inclusiv să fie recunoscut descendenților dreptul la daune morale pentru prejudiciul suferit de autorul lor, deoarece prejudiciul moral nu se transmite, fiind intuitu persone.

S-a reținut că lipsește temeiul legal pentru acordarea de daune morale descendenților celor ce au suferit măsuri administrative cu caracter politic, ca urmare a declarării neconstituționalității textului de lege ce a stat la baza formulării acțiunii.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs indicând generic dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor se susține în esență că a fost dovedit caracterul politic al măsurii deportării ce a fost luată împotriva tatălui său S.K. și că în mod greșit nu au fost acordate despăgubirile materiale.

La termenul de judecată din 16 februarie 2012 Înalta Curte a pus discuție motivul de ordine publică referitor la calificarea căii de atac și, pe cale de consecință, la compunerea completului care a judecat cauza, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Cu privire la excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare pentru următoarele considerente.

Față de data pronunțării primei instanțe, respectiv 12 noiembrie 2010 și dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009, modificată, devin incidente dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere faptul că sentința primei instanțe a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009 modificată, așa cum rezultă din programul L. aflat la dispoziția Înaltei Curți.

Potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 modificată prin Legea nr. 202/2010 împotriva sentinței primei instanțe se poate declara numai recurs, iar instanța competentă să judece este curtea de apel.

De aceea, față de aceste dispoziții legale, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite recursul spre competentă soluționare aceleiași curți de apel, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. împotriva deciziei nr. 58 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre competentă soluționare aceleiași curți de apel ca instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.