ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1952/2012

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 3017/118/2008 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta SC R.S.D. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA, obligarea acesteia la plata sumei de 1.163.869,86 lei reprezentând contravaloare lucrări construcții vile NEPTUN, OLIMP și lucrări reparații Hotel Banat. În motivare, reclamanta a arătat că între SC N.O. SA, în calitate de achizitor beneficiar, și SC R.S.D. SRL, în calitate de executant, s-a încheiat contractul nr. 3303 din 29 septembrie 2006 având ca obiect investiții vile O. Valoarea inițială a contractului a fost de 23.900.000.000 lei vechi.

Ca urmare a suplimentării lucrărilor, la solicitarea beneficiarului, au fost încheiate actele adiționale nr. 1 și 2 la contract, urmând a se încheia și actul adițional nr. 3. Reclamanta a mai arătat că, în baza comenzii ferme nr. 1214 20 aprilie 2007 emise de pârâtă, a executat lucrări de reparații la Hotel B., precum și că s-au întocmit procese de recepție la terminarea lucrărilor, însă pârâta a achitat doar o parte din suma datorată, rămânând un rest de 1.163.869,86 lei. În drept, s-au invocat disp. art. 969, art. 970 și urm. C. civ. Pârâta SC N.O. SA a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la daune-interese în sumă de 10 % din valoarea contractului, respectiv suma de 278.761 lei.

În drept, s-au invocat disp. art. 969, art. 1020 și art. 1021 C. civ. Prin sentința civilă nr. 705 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanța a fost admisă acțiunea precizată și a fost obligată pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 1.025.596,35 lei reprezentând contravaloare lucrări construcții vile N.-O. și la plata sumei de 146.664,40 lei reprezentând contravaloare lucrări reparații la Hotel B. Cererea reconvențională a fost respinsă ca nefondată. Totodată, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Între părți s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr. 3303 din 29 septembrie 2006 în baza căruia reclamanta SC R.S.D.

SRL, în calitate de executant, s-a obligat să execute obiectivul de investiții Vile O. în favoarea beneficiarului SC N.O. SA. Prin nota de comandă nr. 785 din 19 martie 2007, SC N.O. SA i-a solicitat reclamantei pârâte executarea unor lucrări suplimentare față de proiectul inițial. Drept urmare, s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contract. Prin adresa nr. 1198 din 19 aprilie 2007, pârâta-reconvenientă a comunicat reclamantei că oferta financiară a acesteia privind executarea lucrărilor suplimentare la obiectivul Complex Vile O. a fost declarată câștigătoare, solicitându-i transmiterea ofertei (adresa nr. 1216 din 20 aprilie 2007). Prin adresa nr. 1214 din 20 aprilie 2007, SC N.O. SA a emis, în baza contractului încheiat între părți, o comandă fermă către reclamanta SC R.S.D.

SRL privind efectuarea rapidă a reparațiilor strict necesare pentru pregătirea activului HOTEL B. Prin adresa nr. 1267 din 25 aprilie 2007, pârâta reconvenientă i-a comunicat reclamantei pârâte că până la data de 25 aprilie 2007 nu s-a înregistrat nici o ofertă financiară pentru executarea lucrărilor cuprinse în documentația suplimentară. Reclamanta – pârâtă a comunicat pârâtei-reconveniente situațiile de lucrări definitive, valoarea înscrisă în centralizator fiind de 4.335.014,06 lei. Ulterior, s-a încheiat actul adițional nr. 2 din 20 iunie 2007 la contract, părțile convenind prelungirea termenului de predare cu 15 zile și asupra valorii contractului la suma de 2.787.610,41 lei la care se adaugă TVA.

Pe data de 06 iulie 2007 și respectiv 08 august 2007 s-au încheiat procesele – verbale de recepție la terminarea lucrărilor. Pârâta reconvenientă SC N.O. SA a solicitat reclamantei pârâte SC R.S.D. SRL efectuarea unor lucrări suplimentare la obiectivul de investiții „C.V.N.O.”. Deși între părți nu s-a finalizat încheierea actului adițional nr. 3 la contract, în baza principiului consensualismului contractelor, s-a concluzionat că acesta s-a realizat, în fapt, în forma comenzii scrise urmate de executarea obligației. Același mecanism juridic s-a considerat valabil și în privința lucrărilor efectuate la activul HOTEL B. Referitor la lucrările de reparații efectuate la HOTEL B., s-a reținut că reclamanta-pârâtă a emis factura fiscală nr. 9274816 din 07 mai 2007 în valoare de 146.664, 4 lei, ce i-a fost comunicată pârâtei-reconveniente.

Faptul că SC N.O. SA a prezentat o situație de lucrări pe care s-au făcut modificări de cantități, nu prezintă relevanță, câtă vreme acestea nu sunt semnate de reprezentantul legal al societății sau de altă persoană autorizată. În ce privește cererea reconvențională, s-a concluzionat că pentru a se putea reține excepția de neexecutare a contractului, este necesar să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă or, în cauză, s-a constatat că reclamanta-pârâtă și-a executat obligațiile contractuale. Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de către SC N.O. SA, atât în ceea ce privește cererea principală cât și în ceea ce privește cererea reconvențională. Prin cererea depusă la data de 30 mai 2011 (fila nr. 34) apelanta a renunțat la cererea de apel formulată împotriva cererii reconvenționale.

Prin decizia civilă nr. 87/COM din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, s-a luat act de renunțarea la soluționarea apelului formulat împotriva cererii reconvenționale și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 705 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanța. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Oferta inițială a intimatei și care a stat la baza încheierii contractului de lucrări, nu are relevanță în cauză, atâta timp cât în speță s-a invocat faptul că au intervenit o serie de modificări la proiectul inițial, care au necesitat lucrări suplimentare și deci costuri suplimentare.

De asemenea, oferta nu a fost găsită relevantă, în condițiile în care a fost urmată de încheierea contractului, care specifică prețul negociat de părți. Astfel, prețul inițial a fost stabilit la 23.900.000 lei, potrivit contractului de execuție de lucrări nr. 3303 din 29 septembrie 2006. Prin actul adițional nr. 1/2006 s-a modificat prețul unitar de transport de la prețul inițial prevăzut în caietul de sarcini la prețul stabilit în calculațiile de preț, având în vedere și modificarea distanței de transport. Prin actul adițional nr. 2 din 20 iunie 2007 s-a modificat valoarea contractului la 2787610,41 lei la care se adaugă TVA, ca urmare a suplimentării lucrărilor. Încheierea actului adițional nr. 2 a fost generată de modificarea proiectului de execuție aferent obiectivului „C.V.N.O”, pentru efectuarea lucrărilor suplimentare fiind efectuată o selecție de oferte.

SC R. & D. SRL a prezentat o ofertă ce este identificată și în centralizatorul despre care apelanta afirmă că nu a fost semnat de toate părțile, ce cuprinde și diferența de preț ce este în litigiu. Această ofertă a fost declarată câștigătoare, potrivit adresei nr. 1198 din 19 aprilie 2007. Tot în aceeași adresă apelanta a afirmat că valoarea propusă de către intimată nu se încadrează în prevederile programului de investiții aprobat pentru exercițiul financiar 2007, astfel că un act adițional ar fi urmat a se încheia după aprobarea rectificării programului de investiții pentru exercițiul financiar 2007 de către Consiliul de Administrație și Adunarea Generală a SC N.O. SA. În consecință, apelanta a declarat câștigătoare oferta intimatei la prețul propus de aceasta.

Potrivit notei de comandă nr. 785 din 19 martie 2007 s-a solicitat intimatei efectuarea lucrărilor modificate față de proiectul de execuție inițial și aceste lucrări au fost executate. În consecință, chiar dacă prin actul adițional nr. 2 din 20 iunie 2007 s-a stabilit suma de 2787610,41 lei, la care se adaugă TVA, intimata a făcut o ofertă pentru o sumă mai mare, ofertă acceptată de apelantă și urmată de cererea de executare, lucrările modificatoare fiind efectuate. S-a reținut că, lansarea unei oferte urmată de acceptarea ofertei și executare, valorează contract, apelanta fiind răspunzătoare pentru diferența de preț în temeiul răspunderii civile contractuale. În ceea ce privește hotelul B., apelanta nu a contestat existența comenzii ferme, însă a contestat executarea lucrărilor, afirmând că acestea nu au putut fi identificate pe teren de către expert.

Expertul a afirmat, însă, că nu a putut identifica doar unele dintre lucrările de reparații, cum ar fi zugrăveli, pentru că între timp s-au făcut lucrări de reparații pentru pregătirea sezoanelor estivale 2008, 2009. Potrivit adresei nr. 1214 din 20 aprilie 2007, s-a solicitat intimatei executarea următoarelor categorii de lucrări: curățat, pregătit pereți și tavane, reparații glet, executat zugrăveli lavabile, reparații fisuri tencuieli, reparații măști instalații, reparații măști cu rigips, reparații măști cu travertin, revizuit grupuri sanitare, revizuit coloane sanitare. Pentru plata lucrărilor executate intimata a emis factura nr. 9274816 din 07 mai 2007. Din probele administrate a rezultat că lucrările au fost efectuate.

În legătură cu valoarea acestor reparații, s-a constatat că expertul nu a putut proceda la evaluarea efectivă a lucrărilor executate din cauza că nu a putut aprecia cantitatea de lucrări executate. Acest aspect nu poate fi înlăturat prin efectuarea unei noi expertize sau prin răspunsul la obiecțiuni, întrucât lucrările nu mai există, fiind înlocuite de lucrări ulterioare. Valoarea de 64467,70 lei a fost stabilită în baza unui document nesemnat de niciuna din părți. Atâta timp cât s-a reținut executarea lucrărilor, iar o altă valoare, mai mică decât cea înscrisă în factura nr. 9274816 din 07 mai 2007, nu a putut fi stabilită în baza unor documente, iar apelanta nu a făcut dovada unor cantități de lucrări mai mici decât cea facturată, s-a concluzionat că valoarea lucrărilor la Hotelul B. a fost în sumă de 146.664,44 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC N.O. SA NEPTUN, aducându-i următoarele critici: Hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, între cele două părți s-a încheiat contractul de execuție de lucrări nr. 3303 din 29 septembrie 2006, contractul fiind încheiat în baza unei licitații la care au participat mai multe firme, oferta reclamantei fiind cea care a stat la baza încheierii respectivului contract. În acel contract s-a prevăzut ferm prețul lucrării, acesta fiind modificat într-un singur act adițional, ocazie cu care s-a majorat prețul lucrării și s-a prelungit termenul de predare a investiției.

După executarea obiectivului de investiție s-au încheiat două procese verbale de recepție la terminarea lucrărilor, unul în data de 6 iulie 2007 și unul în data de 8 august 2007. Recurenta a apreciat că reclamanta nu a reușit să prezinte centralizatorul de lucrări ,în original, cu semnăturile celor două părți, aceasta însemnând că instanța de apel nu a ținut cont de înscrisurile existente la dosarul cauzei, din care rezultă, cu certitudine, valoarea obiectivului de investiție realizat de către reclamantă. Ca atare, recurenta-pârâtă a apreciat că a achitat integral valoarea lucrărilor, suma rezultată din expertiză fiind contestată de către recurentă, deoarece a relevat o valoare mai mare a obiectivului de investiții față de valoarea stabilită de către părți prin contractul de execuție lucrări.

În aceeași ordine de idei, recurenta-pârâtă a susținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1484 C. civ., reclamanta-intimată neavând dreptul la nicio sporire de plată, cât timp prețul modificat nu a fost aprobat în scris de către recurentă. În ce privește contravaloarea lucrărilor de reparații executate la Hotelul B., recurenta-pârâtă a susținut că reclamanta nu a dovedit că a executat lucrări de reparații în valoare de 146.664,40 lei, opinând că din expertiza tehnică ar rezulta că lucrările pretins a fi executate nu au fost identificate pe teren, expertul tehnic stabilind în mod greșit valoarea acestora, fără să argumenteze în baza căror probe a ajuns la această concluzie. A mai susținut recurenta că ar mai fi fost necesară efectuarea unei contra expertize, însă proba a fost respinsă, în mod greșit, de către instanța de apel.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 12 octombrie 2011, intimata-reclamantă SC R. & D. SRL București a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 969 și art. 1073 C. civ. Criticile formulate de către recurenta-pârâtă vizează, în principal, temeinicia hotărârii recurate, recurenta susținând că instanța de apel nu a ținut cont de probele administrate în cauză, sau că le-ar fi interpretat greșit, în sensul că între părți s-a încheiat un contract clar, care prevede un preț precis al lucrărilor.

Sub acest aspect, însă, respectiv cel al greșitei interpretări a probelor administrate în cauză, instanța de recurs nu mai poate analiza hotărârea instanței de apel, aceste critici nevizând legalitatea deciziei recurate, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. Singura critică ce vizează legalitatea deciziei recurate, este în legătură cu faptul dacă respectivul contract a fost modificat ulterior, prin voința părților, chiar dacă modificarea nu s-a finalizat într-o formă scrisă, sau este valabilă doar forma inițială a contractului, or, sub acest aspect decizia instanței de apel este legală.

Astfel, în mod legal, aceasta a reținut că, potrivit notei de comandă nr. 785 din 19 martie 2007, recurenta a solicitat efectuarea, de către reclamantă, a unor lucrări modificate față de proiectul de execuție inițial, lucrări ce au fost executate de către intimata-reclamantă, însă la o sumă mai mare, suma ofertată de către reclamantă fiind acceptată de pârâtă, prin urmare, acordul de voință fiind realizat. Dată fiind această stare de fapt, în mod legal a concluzionat instanța de apel că pârâta-recurentă răspunde pentru diferența de preț, în temeiul răspunderii civile contractuale, recurenta fiind, de fapt, de acord cu modificarea condițiilor contractuale.

În speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 1084 C. civ., deoarece, oferta inițială și contractul inițial nu au relevanță, contractul fiind de fapt modificat ulterior de către părți, așa după cum s-a arătat mai sus, prin lansarea comenzii din 19 martie 2007 și executarea lucrărilor de către reclamantă, recurenta acceptând suma propusă de către reclamantă prin contra oferta la comanda de executare a lucrărilor suplimentare. Și criticile referitoare la contravaloarea lucrărilor de reparații executate la Hotelul B., vizează tot starea de fapt, or, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de recurs nu poate analiza decât legalitatea deciziei recurate nu și temeinicia acesteia. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC N.O. SA NEPTUN împotriva deciziei civile nr. 87/COM din data de 16 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 aprilie 2012.