ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1952/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1952/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Prin cererea

înregistrată sub nr. 3017/118/2008 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta

SC R.S.D. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA, obligarea

acesteia la plata sumei de 1.163.869,86 lei reprezentând contravaloare lucrări

construcții vile NEPTUN, OLIMP și lucrări reparații Hotel Banat.

În motivare,

reclamanta a arătat că între SC N.O. SA, în calitate de achizitor beneficiar,

și SC R.S.D. SRL, în calitate de executant, s-a încheiat contractul nr. 3303

din 29 septembrie 2006 având ca obiect investiții vile O. Valoarea inițială a

contractului a fost de 23.900.000.000 lei vechi. Ca urmare a suplimentării

lucrărilor, la solicitarea beneficiarului, au fost încheiate actele adiționale

nr. 1 și 2 la contract, urmând a se încheia și actul adițional nr. 3.

Reclamanta a mai

arătat că, în baza comenzii ferme nr. 1214 20 aprilie 2007 emise de pârâtă, a

executat lucrări de reparații la Hotel B., precum și că s-au întocmit procese

de recepție la terminarea lucrărilor, însă pârâta a achitat doar o parte din

suma datorată, rămânând un rest de 1.163.869,86 lei.

În drept, s-au

invocat disp. art. 969, art. 970 și urm. C. civ.

Pârâta SC N.O. SA a

formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin cererea

reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la daune-interese în

sumă de 10 % din valoarea contractului, respectiv suma de 278.761 lei.

În drept, s-au

invocat disp. art. 969, art. 1020 și art. 1021 C. civ.

Prin sentința civilă

nr. 705 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanța a fost admisă acțiunea

precizată și a fost obligată pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 1.025.596,35

lei reprezentând contravaloare lucrări construcții vile N.-O. și la plata sumei

de 146.664,40 lei reprezentând contravaloare lucrări reparații la Hotel B.

Cererea

reconvențională a fost respinsă ca nefondată.

Totodată, pârâta a

fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Între părți s-a

încheiat contractul de execuție lucrări nr. 3303 din 29 septembrie 2006 în baza

căruia reclamanta SC R.S.D. SRL, în calitate de executant, s-a obligat să

execute obiectivul de investiții Vile O. în favoarea beneficiarului SC N.O. SA.

Prin nota de comandă

nr. 785 din 19 martie 2007, SC N.O. SA i-a solicitat reclamantei pârâte

executarea unor lucrări suplimentare față de proiectul inițial. Drept urmare,

s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contract.

Prin adresa nr. 1198

din 19 aprilie 2007, pârâta-reconvenientă a comunicat reclamantei că oferta

financiară a acesteia privind executarea lucrărilor suplimentare la obiectivul

Complex Vile O. a fost declarată câștigătoare, solicitându-i transmiterea

ofertei (adresa nr. 1216 din 20 aprilie 2007).

Prin adresa nr. 1214

din 20 aprilie 2007, SC N.O. SA a emis, în baza contractului încheiat între

părți, o comandă fermă către reclamanta SC R.S.D. SRL privind efectuarea rapidă

a reparațiilor strict necesare pentru pregătirea activului HOTEL B.

Prin adresa nr. 1267

din 25 aprilie 2007, pârâta reconvenientă i-a comunicat reclamantei pârâte că

până la data de 25 aprilie 2007 nu s-a înregistrat nici o ofertă financiară

pentru executarea lucrărilor cuprinse în documentația suplimentară.

Reclamanta – pârâtă a

comunicat pârâtei-reconveniente situațiile de lucrări definitive, valoarea

înscrisă în centralizator fiind de 4.335.014,06 lei.

Ulterior, s-a

încheiat actul adițional nr. 2 din 20 iunie 2007 la contract, părțile convenind

prelungirea termenului de predare cu 15 zile și asupra valorii contractului la

suma de 2.787.610,41 lei la care se adaugă TVA.

Pe data de 06 iulie 2007

și respectiv 08 august 2007 s-au încheiat procesele – verbale de recepție la

terminarea lucrărilor.

Pârâta reconvenientă

SC N.O. SA a solicitat reclamantei pârâte SC R.S.D. SRL efectuarea unor lucrări

suplimentare la obiectivul de investiții „C.V.N.O.”. Deși între părți nu s-a

finalizat încheierea actului adițional nr. 3 la contract, în baza principiului

consensualismului contractelor, s-a concluzionat că acesta s-a realizat, în

fapt, în forma comenzii scrise urmate de executarea obligației.

Același mecanism

juridic s-a considerat valabil și în privința lucrărilor efectuate la activul

HOTEL B.

Referitor la

lucrările de reparații efectuate la HOTEL B., s-a reținut că reclamanta-pârâtă

a emis factura fiscală nr. 9274816 din 07 mai 2007 în valoare de 146.664, 4

lei, ce i-a fost comunicată pârâtei-reconveniente. Faptul că SC N.O. SA a

prezentat o situație de lucrări pe care s-au făcut modificări de cantități, nu prezintă

relevanță, câtă vreme acestea nu sunt semnate de reprezentantul legal al

societății sau de altă persoană autorizată.

În ce privește

cererea reconvențională, s-a concluzionat că pentru a se putea reține excepția

de neexecutare a contractului, este necesar să existe o neexecutare, chiar

parțială, dar suficient de importantă or, în cauză, s-a constatat că reclamanta-pârâtă

și-a executat obligațiile contractuale.

Hotărârea primei

instanțe a fost atacată cu apel de către SC N.O. SA, atât în ceea ce privește

cererea principală cât și în ceea ce privește cererea reconvențională.

Prin cererea depusă

la data de 30 mai 2011 (fila nr. 34) apelanta a renunțat la cererea de apel

formulată împotriva cererii reconvenționale.

Prin decizia civilă

nr. 87/COM din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, s-a luat act de renunțarea la

soluționarea apelului formulat împotriva cererii reconvenționale și a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 705 din 31

ianuarie 2011 a Tribunalului Constanța.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Oferta inițială a

intimatei și care a stat la baza încheierii contractului de lucrări, nu are

relevanță în cauză, atâta timp cât în speță s-a invocat faptul că au intervenit

o serie de modificări la proiectul inițial, care au necesitat lucrări

suplimentare și deci costuri suplimentare. De asemenea, oferta nu a fost găsită

relevantă, în condițiile în care a fost urmată de încheierea contractului, care

specifică prețul negociat de părți.

Astfel, prețul

inițial a fost stabilit la 23.900.000 lei, potrivit contractului de execuție de

lucrări nr. 3303 din 29 septembrie 2006.

Prin actul adițional

nr. 1/2006 s-a modificat prețul unitar de transport de la prețul inițial

prevăzut în caietul de sarcini la prețul stabilit în calculațiile de preț,

având în vedere și modificarea distanței de transport.

Prin actul adițional

nr. 2 din 20 iunie 2007 s-a modificat valoarea contractului la 2787610,41 lei

la care se adaugă TVA, ca urmare a suplimentării lucrărilor.

Încheierea actului

adițional nr. 2 a fost generată de modificarea proiectului de execuție aferent

obiectivului „C.V.N.O”, pentru efectuarea lucrărilor suplimentare fiind

efectuată o selecție de oferte. SC R. & D. SRL a prezentat o ofertă ce este

identificată și în centralizatorul despre care apelanta afirmă că nu a fost

semnat de toate părțile, ce cuprinde și diferența de preț ce este în litigiu.

Această ofertă a fost

declarată câștigătoare, potrivit adresei nr. 1198 din 19 aprilie 2007. Tot în

aceeași adresă apelanta a afirmat că valoarea propusă de către intimată nu se

încadrează în prevederile programului de investiții aprobat pentru exercițiul

financiar 2007, astfel că un act adițional ar fi urmat a se încheia după

aprobarea rectificării programului de investiții pentru exercițiul financiar

2007 de către Consiliul de Administrație și Adunarea Generală a SC N.O. SA.

În consecință,

apelanta a declarat câștigătoare oferta intimatei la prețul propus de aceasta.

Potrivit notei de comandă nr. 785 din 19 martie 2007 s-a solicitat intimatei

efectuarea lucrărilor modificate față de proiectul de execuție inițial și

aceste lucrări au fost executate. În consecință, chiar dacă prin actul

adițional nr. 2 din 20 iunie 2007 s-a stabilit suma de 2787610,41 lei, la care

se adaugă TVA, intimata a făcut o ofertă pentru o sumă mai mare, ofertă

acceptată de apelantă și urmată de cererea de executare, lucrările

modificatoare fiind efectuate.

S-a reținut că,

lansarea unei oferte urmată de acceptarea ofertei și executare, valorează

contract, apelanta fiind răspunzătoare pentru diferența de preț în temeiul

răspunderii civile contractuale.

În ceea ce privește

hotelul B., apelanta nu a contestat existența comenzii ferme, însă a contestat executarea

lucrărilor, afirmând că acestea nu au putut fi identificate pe teren de către

expert. Expertul a afirmat, însă, că nu a putut identifica doar unele dintre

lucrările de reparații, cum ar fi zugrăveli, pentru că între timp s-au făcut

lucrări de reparații pentru pregătirea sezoanelor estivale 2008, 2009.

Potrivit adresei nr.

1214 din 20 aprilie 2007, s-a solicitat intimatei executarea următoarelor

categorii de lucrări: curățat, pregătit pereți și tavane, reparații glet,

executat zugrăveli lavabile, reparații fisuri tencuieli, reparații măști

instalații, reparații măști cu rigips, reparații măști cu travertin, revizuit

grupuri sanitare, revizuit coloane sanitare.

Pentru plata

lucrărilor executate intimata a emis factura nr. 9274816 din 07 mai 2007.

Din probele

administrate a rezultat că lucrările au fost efectuate.

În legătură cu

valoarea acestor reparații, s-a constatat că expertul nu a putut proceda la

evaluarea efectivă a lucrărilor executate din cauza că nu a putut aprecia

cantitatea de lucrări executate. Acest aspect nu poate fi înlăturat prin

efectuarea unei noi expertize sau prin răspunsul la obiecțiuni, întrucât

lucrările nu mai există, fiind înlocuite de lucrări ulterioare.

Valoarea de 64467,70

lei a fost stabilită în baza unui document nesemnat de niciuna din părți.

Atâta timp cât s-a

reținut executarea lucrărilor, iar o altă valoare, mai mică decât cea înscrisă

în factura nr. 9274816 din 07 mai 2007, nu a putut fi stabilită în baza unor

documente, iar apelanta nu a făcut dovada unor cantități de lucrări mai mici

decât cea facturată, s-a concluzionat că valoarea lucrărilor la Hotelul B. a

fost în sumă de 146.664,44 lei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC N.O. SA NEPTUN, aducându-i următoarele

critici:

Hotărârea instanței

de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a

legii.

Astfel, între cele

două părți s-a încheiat contractul de execuție de lucrări nr. 3303 din 29

septembrie 2006, contractul fiind încheiat în baza unei licitații la care au

participat mai multe firme, oferta reclamantei fiind cea care a stat la baza

încheierii respectivului contract.

În acel contract s-a

prevăzut ferm prețul lucrării, acesta fiind modificat într-un singur act

adițional, ocazie cu care s-a majorat prețul lucrării și s-a prelungit termenul

de predare a investiției.

După executarea

obiectivului de investiție s-au încheiat două procese verbale de recepție la

terminarea lucrărilor, unul în data de 6 iulie 2007 și unul în data de 8 august

2007.

Recurenta a apreciat

că reclamanta nu a reușit să prezinte centralizatorul de lucrări ,în original, cu

semnăturile celor două părți, aceasta însemnând că instanța de apel nu a ținut

cont de înscrisurile existente la dosarul cauzei, din care rezultă, cu

certitudine, valoarea obiectivului de investiție realizat de către reclamantă.

Ca atare,

recurenta-pârâtă a apreciat că a achitat integral valoarea lucrărilor, suma

rezultată din expertiză fiind contestată de către recurentă, deoarece a relevat

o valoare mai mare a obiectivului de investiții față de valoarea stabilită de către

părți prin contractul de execuție lucrări.

În aceeași ordine de

idei, recurenta-pârâtă a susținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.

1484 C. civ., reclamanta-intimată neavând dreptul la nicio sporire de plată,

cât timp prețul modificat nu a fost aprobat în scris de către recurentă.

În ce privește

contravaloarea lucrărilor de reparații executate la Hotelul B., recurenta-pârâtă a susținut că reclamanta nu a dovedit că a executat lucrări de

reparații în valoare de 146.664,40 lei, opinând că din expertiza tehnică ar

rezulta că lucrările pretins a fi executate nu au fost identificate pe teren,

expertul tehnic stabilind în mod greșit valoarea acestora, fără să argumenteze

în baza căror probe a ajuns la această concluzie.

A mai susținut

recurenta că ar mai fi fost necesară efectuarea unei contra expertize, însă

proba a fost respinsă, în mod greșit, de către instanța de apel.

Recurenta a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

La data de 12

octombrie 2011, intimata-reclamantă SC R. & D. SRL București a depus la

dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanței

de apel a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, respectiv a

dispozițiilor art. 969 și art. 1073 C. civ.

Criticile formulate

de către recurenta-pârâtă vizează, în principal, temeinicia hotărârii recurate,

recurenta susținând că instanța de apel nu a ținut cont de probele administrate

în cauză, sau că le-ar fi interpretat greșit, în sensul că între părți s-a

încheiat un contract clar, care prevede un preț precis al lucrărilor.

Sub acest aspect,

însă, respectiv cel al greșitei interpretări a probelor administrate în cauză,

instanța de recurs nu mai poate analiza hotărârea instanței de apel, aceste

critici nevizând legalitatea deciziei recurate, pct. 10 și 11 ale art. 304 C.

proc. civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Singura critică ce

vizează legalitatea deciziei recurate, este în legătură cu faptul dacă

respectivul contract a fost modificat ulterior, prin voința părților, chiar

dacă modificarea nu s-a finalizat într-o formă scrisă, sau este valabilă doar

forma inițială a contractului, or, sub acest aspect decizia instanței de apel

este legală.

Astfel, în mod legal,

aceasta a reținut că, potrivit notei de comandă nr. 785 din 19 martie 2007,

recurenta a solicitat efectuarea, de către reclamantă, a unor lucrări

modificate față de proiectul de execuție inițial, lucrări ce au fost executate

de către intimata-reclamantă, însă la o sumă mai mare, suma ofertată de către

reclamantă fiind acceptată de pârâtă, prin urmare, acordul de voință fiind

realizat.

Dată fiind această stare

de fapt, în mod legal a concluzionat instanța de apel că pârâta-recurentă

răspunde pentru diferența de preț, în temeiul răspunderii civile contractuale,

recurenta fiind, de fapt, de acord cu modificarea condițiilor contractuale.

În speță, nu sunt

incidente dispozițiile art. 1084 C. civ., deoarece, oferta inițială și

contractul inițial nu au relevanță, contractul fiind de fapt modificat ulterior

de către părți, așa după cum s-a arătat mai sus, prin lansarea comenzii din 19

martie 2007 și executarea lucrărilor de către reclamantă, recurenta acceptând

suma propusă de către reclamantă prin contra oferta la comanda de executare a

lucrărilor suplimentare.

Și criticile

referitoare la contravaloarea lucrărilor de reparații executate la Hotelul B., vizează tot starea de fapt, or, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de recurs nu

poate analiza decât legalitatea deciziei recurate nu și temeinicia acesteia.

Având în vedere cele

de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta SC N.O. SA NEPTUN împotriva deciziei civile nr. 87/COM din data de 16

iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 5 aprilie 2012.