ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8593/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față reține

următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a stabilit competența de soluționare a

acțiunii formulate de reclamanții A.T.R. și N.M.G., în contradictoriu cu

pârâții A.L.N., SC R. SA, Primăria Râfov, Comisia Județeană Prahova, Comisia

Locală Râfov, în favoarea Judecătoriei Ploiești pentru motivele ce urmează.

Obiect al acțiunii

introductive de instanță îl reprezintă cererea de constatarea nulității

absolute a deciziilor emise în baza Legii nr. 10/2001 de SC R. SA Valea

Călugărească prin care s-a restituit numitei A.L.N. imobilele situate în com.

Râfov jud. Prahova, promovată de reclamanții A.T.R. și N.M.G. care sunt terți

atât în raport cu emitentul, cât și cu beneficiarul dispoziției de restituire

în natură.

Potrivit art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 tribunalele sunt competente să soluționeze, în primă

instanță, doar contestațiile împotriva deciziilor emise de deținătorul

imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor

îndreptățite, expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.

În speță, reclamanții

nu au învestit instanțele de judecată cu o asemenea contestație, care să atragă

competența materială în primă instanță a tribunalului, situație în care

competența materială de soluționare a acțiunii în anulare promovată de

reclamanți, care invocă încălcarea legii în procedura retrocedării imobilului,

aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul,

potrivit art. 1 și 13 C. proc. civ.

Împotriva deciziei a

declarat recurs pârâta A.L.N.

În motivele de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că instanța a

aplicat greșit dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât

reclamanții, în calitate de moștenitori, sunt persoane îndreptățite în sensul legii,

ceea ce atrage competența tribunalului în soluționarea cauzei.

Înalta Curte,

analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate reține caracterul nefondat

al recursului pentru argumentele ce succed.

Dispozițiile art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, citate în regulatorul de competență, permit

contestarea deciziei sau, după caz, dispoziției motivată de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură, în procedura instituită de

legea specială de reparație doar de către persoana care se pretinde

îndreptățită.

Persoana

îndreptățită, în sensul art. 26 alin. (3) din lege, este persoana care a

notificat persoana deținătoare, nemulțumită de soluția adoptată de emitentul

deciziei.

Reclamanții, chiar în

ipoteza calității lor de succesori ai persoanei îndreptățite, în sensul art. 3

și 4 din Legea nr. 10/2001, își pot realiza dreptul pretins doar în cadrul

procedurii de drept comun, și nu prin intermediul procedurii speciale instituie

de legea de reparație întrucât nu au formulat notificarea prevăzută de art. 22

din lege.

Drept urmare,

argumentele Curții de Apel referitoare la calitatea de terți a reclamanților

față de dispoziția emisă de unitatea deținătoare urmare a notificării formulate

de recurentă, este corectă.

Cum normele speciale

de competență stabilite în Legea nr. 10/2001, nu sunt aplicabile cauzei,

hotărârea pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

este dată cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, pentru

cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta A.L.N. împotriva Sentinței nr. 12 CC din 17 august

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2011.