ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8593/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față reține următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A.T.R. și N.M.G., în contradictoriu cu pârâții A.L.N., SC R. SA, Primăria Râfov, Comisia Județeană Prahova, Comisia Locală Râfov, în favoarea Judecătoriei Ploiești pentru motivele ce urmează. Obiect al acțiunii introductive de instanță îl reprezintă cererea de constatarea nulității absolute a deciziilor emise în baza Legii nr. 10/2001 de SC R. SA Valea Călugărească prin care s-a restituit numitei A.L.N. imobilele situate în com. Râfov jud. Prahova, promovată de reclamanții A.T.R.

și N.M.G. care sunt terți atât în raport cu emitentul, cât și cu beneficiarul dispoziției de restituire în natură. Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 tribunalele sunt competente să soluționeze, în primă instanță, doar contestațiile împotriva deciziilor emise de deținătorul imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001. În speță, reclamanții nu au învestit instanțele de judecată cu o asemenea contestație, care să atragă competența materială în primă instanță a tribunalului, situație în care competența materială de soluționare a acțiunii în anulare promovată de reclamanți, care invocă încălcarea legii în procedura retrocedării imobilului, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul, potrivit art. 1 și 13 C. proc.

civ. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta A.L.N. În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât reclamanții, în calitate de moștenitori, sunt persoane îndreptățite în sensul legii, ceea ce atrage competența tribunalului în soluționarea cauzei. Înalta Curte, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed. Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, citate în regulatorul de competență, permit contestarea deciziei sau, după caz, dispoziției motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, în procedura instituită de legea specială de reparație doar de către persoana care se pretinde îndreptățită.

Persoana îndreptățită, în sensul art. 26 alin. (3) din lege, este persoana care a notificat persoana deținătoare, nemulțumită de soluția adoptată de emitentul deciziei. Reclamanții, chiar în ipoteza calității lor de succesori ai persoanei îndreptățite, în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, își pot realiza dreptul pretins doar în cadrul procedurii de drept comun, și nu prin intermediul procedurii speciale instituie de legea de reparație întrucât nu au formulat notificarea prevăzută de art. 22 din lege. Drept urmare, argumentele Curții de Apel referitoare la calitatea de terți a reclamanților față de dispoziția emisă de unitatea deținătoare urmare a notificării formulate de recurentă, este corectă.

Cum normele speciale de competență stabilite în Legea nr. 10/2001, nu sunt aplicabile cauzei, hotărârea pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. este dată cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.L.N. împotriva Sentinței nr. 12 CC din 17 august 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2011.