ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6848/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea civila

înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova la nr. 8298/105/2009 contestatorii

A.C. și A.R., prin procurator L.M.L. au chemat în judecată pe intimata Primăria

Mun. Ploiești prin Primar, solicitând instanței ca prin sentința ce o va

pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 19888 din 13 noiembrie 2008 și

restituirea în natura a imobilului situat în Ploiești, str. 8 M., nr. 1A,

bl.8B, et.2, ap.7, precum și anularea contractului de vânzare nr. 128/1996

încheiat de SC C. SA în prezent SC C.T. SA cu numitul R.S.M..

Ulterior, contestatorii au solicitat și

anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. 3540/18 decembrie

2006 prin care imobilul în litigiu a fost înstrăinat numitei M.M..

Prin încheierea de

ședința din 19 noiembrie 2009 s-a dispus disjungerea capătului de cerere

privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3540/18 decembrie 2006

și s-a dispus formarea unui nou dosar având același obiect, respectiv dosarul

nr. 5018/105/2009.

Prin încheierea din

data de 02 noiembrie 2009 s-a dispus rectificarea încheierii din 19 octombrie

2009, în sensul că în prezenta cauză au calitatea de reclamanți numiții A.C. și

A.R., ambii prin procurator L.M.L. și au calitatea de pârâți R.S.M., SC C. SA

și Primăria Ploiești, cauza ce are ca obiect anularea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1281996 încheiat între SC C. SA și pârâtul R.S.M..

La termenul de

judecată din 16 aprilie 2010, instanța a pus în discuția părților excepția de

necompetență materială a Tribunalului Prahova și, prin Sentința civilă nr. 561

din aceiași dată, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Prahova și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de

reclamanții A.C. și A.R. ambii prin procurator L.M.L., în contradictoriu cu

pârâții R.Ș.M., M.M., SC C.T. SA și Primăria Ploiești, în favoarea Judecătoriei

Ploiești, reținând următoarele:

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. b) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și

cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500 mii RON,

cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie

succesorala, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia

fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau după caz

posesorii formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor

în materia fondului funciar.

Or, în cauză obiectul

acțiunii constă în anularea unor contracte de vânzare-cumpărare privind

apartamentul nr. 7 situat în Ploiești, str. 8 M., nr. 1A, bl.8B, et.2, jud.

Prahova (acțiune evaluabilă în bani) vizând un imobil a cărui valoare este sub

valoarea de 500.000 RON, astfel încât competenta de soluționare a cauzei

aparține Judecătoriei Ploiești și nicidecum Tribunalului Prahova.

Împotriva sentinței

sus-menționate au declarat recurs reclamanții A.C. și A.R., ambii prin

procurator L.M.-L., criticând-o pentru nelegalitate, considerând că tribunalul

are competența de soluționare a cauzei, față de prețul apartamentului în

litigiu, de peste 1,6 miliarde RON.

În ședința publică

din data de 7 octombrie 2010, procuratoarea recurenților-reclamanți a solicitat

să se ia act că renunță la judecata recursului și să se trimită dosarul la

Judecătoria Ploiești pentru competentă soluționare.

Prin încheierea de

ședință din data de 7 octombrie 2010 s-a luat act de renunțarea la judecata

recursului.

Dosarul a fost

înregistrat la Judecătoria Ploiești sub nr. 5018/105/2009, iar prin Sentința

civilă nr. 6 din 7 ianuarie 2011 s-a admis excepția de necompetență materială,

excepție invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei

către Tribunalul Prahova, secția civilă, s-a constatat conflictul negativ de

competență între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova după rămânerea

definitivă a acestei hotărâri și s-a înaintat dosarul spre soluționarea

conflictului negativ de competență Curții de Apel Ploiești.

Tribunalul Prahova și

Judecătoria Ploiești s-au declarat deopotrivă necompetente prin hotărâri

judecătorești de declinare, să soluționeze cererea reclamanților.

Așadar, în cauză a

intervenit conflictul negativ de competență, sens în care a fost sesizată

Curtea de Apel Ploiești pentru regulator de competență.

Prin Sentința nr. 4CC

din 17 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești a stabilit competența materială de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Ploiești a constatat că Tribunalul Prahova a apreciat în

mod corect că în cauză s-au formulat două capete principale de cerere, unul

prin care se solicită să se dispună anularea dispoziției nr. 19888/13 noiembrie

2008 și restituirea în natură a imobilului situat în Ploiești, str. 8 M., nr.

1A, bl.8B, et.2, ap.7, și altul prin care se cere anularea contractului de

vânzare nr. 128/1996 încheiat de SC C. SA în prezent SC C.T. SA cu numitul

R.S.M. Astfel, în mod just, s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile

art. 17 C. proc. civ.

Împotriva acestei

sentinței au formulat cerere de revizuire contestatorii A.C. și A.R., ambii

prin procurator L.M.-L.

În motivarea cererii

de revizuire, revizuienții-contestatori arată că sunt incidente dispozițiile

art. 299, art. 301, 302, 322 pct. alin. (1), (2) și (8) C. proc. civ..

La termenul din data

de 26 mai 2011, intimații - pârâți R.Ș.M. și M.M., prin apărător, au invocat

excepția inadmisibilității cererii de revizuire, față de împrejurarea că

sentința pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost dată cu recurs, iar în

cauza de față, sentința pronunțată nu evocă fondul.

Analizând excepția

sus-menționată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a textelor

legale incidente, Curtea a constatat că această excepție este întemeiată, iar

cererea de revizuire formulată este inadmisibilă, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare:

Astfel cum rezultă

din dispozițiile art. 322 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot

fi atacate cu revizuire doar atunci când evocă fondul.

În mod constant, atât

doctrina cât și jurisprudența au stabilit că evocarea fondului prin hotărârea

instanței de recurs se realizează numai atunci când instanța, admițând

recursul, a casat hotărârea atacată și a rejudecat pricina sau când în recurs

s-au depus înscrisuri noi, aflate în legătură cu soluționarea pe fond a cauzei

și care au fost analizate de către instanța de recurs.

Chiar dacă sensul

sintagmei "evocarea fondului" ar fi extins, concluzia de tras rămâne

totuși cea potrivit căreia atunci când instanța de recurs nu a făcut, prin

hotărârea sa, analiza de fond a pricinii, neabordând pricina fără a se limita

la verificarea de legalitate la care se referă art. 304 C. proc. civ., nu ne

aflăm în fața unei hotărâri care, în sensul evocatelor prevederi ale art. 322

C. proc. civ., să evoce fondul.

În prezentul proces,

sentința atacată nu întrunește cerințele legale în raport de care să poată fi

supusă revizuiri.

Prin Sentința nr.

4CC/17 martie 2011, Curtea de Apel Pitești, ca instanță de fond, a stabilit

competența materială a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, fără însă a

evoca fondul pricinii, astfel că prezenta cerere de revizuire apare ca

inadmisibilă, nemaifiind posibilă, din acest motiv, cercetarea motivelor de

revizuire formulate de către contestatorii A.C. și A.R. prin procurator L.M.L..

Împotriva Sentinței

nr. 3 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești având ca obiect revizuirea au

declarat recurs revizuenții A.C. și A.R. împotriva Sentinței civile nr.

4CC/2011 susținând următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate.

Greșit s-a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, Curtea de

Apel Prahova, fiind competentă să soluționeze cererea potrivit Legii nr.

10/2001.

Se mai susține că

acele contractele do vânzare și de revânzare a ap. nr. 7 trebuie analizate în

cadrul acțiunii în revendicarea și trebuie anulate pentru că au fost întocmite

cu rea-credință, pentru o proprietate luată abuziv, fără titlu juridic legal de

preluare conform Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 1/2009.

Prin admiterea

excepției inadmisibilității cererii de revizuire invocată de către pârâți

pentru continuarea deținerii nelegale a ap.7 și respingerea anulării

contractelor de vânzare și de revânzare s-au avantajat temporar pârâții, fiind

soluția în contradicție cu prevederile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005.

Se invocă nelegala

aplicare a prevederilor art. 17 C. proc. civ..

Analizând prezentul

recurs prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu poate fi primit

pentru considerentele ce succed.

Deși nu se indică

acel motiv de nelegalitate incident în cauză, susținerile recurenților ar putea

fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 C. proc. civ., este necesar ca

hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii

sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, Curtea de Apel Ploiești a statuat

în mod just asupra cererii de revizuire formulate de revizuenții A.C. și A.R.

interpretând și aplicând în mod corect dispozițiile art. 322 C. proc. civ..

Pentru a putea fi

cerută revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus

condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie

stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese susținută în fazele de

judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând a se da o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până

în acel moment.

Cum aceste dispoziții

legale au fost corect interpretate de instanța a cărei hotărâre este recurată,

și cum celelalte critici ale recurenților sunt simple susțineri de fapt ce nu

pot atrage nelegalitatea sentinței recurate, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat și în baza art. 312 C. proc. civ. va

menține sentința Curții de Apel Ploiești ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de revizuenții A.C. și A.R. împotriva Sentinței civile nr. 3 din 26

mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.