ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6848/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civila înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova la nr. 8298/105/2009 contestatorii A.C. și A.R., prin procurator L.M.L. au chemat în judecată pe intimata Primăria Mun. Ploiești prin Primar, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 19888 din 13 noiembrie 2008 și restituirea în natura a imobilului situat în Ploiești, str. 8 M., nr. 1A, bl.8B, et.2, ap.7, precum și anularea contractului de vânzare nr. 128/1996 încheiat de SC C. SA în prezent SC C.T. SA cu numitul R.S.M.. Ulterior, contestatorii au solicitat și anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. 3540/18 decembrie 2006 prin care imobilul în litigiu a fost înstrăinat numitei M.M..

Prin încheierea de ședința din 19 noiembrie 2009 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3540/18 decembrie 2006 și s-a dispus formarea unui nou dosar având același obiect, respectiv dosarul nr. 5018/105/2009. Prin încheierea din data de 02 noiembrie 2009 s-a dispus rectificarea încheierii din 19 octombrie 2009, în sensul că în prezenta cauză au calitatea de reclamanți numiții A.C. și A.R., ambii prin procurator L.M.L. și au calitatea de pârâți R.S.M., SC C. SA și Primăria Ploiești, cauza ce are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1281996 încheiat între SC C. SA și pârâtul R.S.M..

La termenul de judecată din 16 aprilie 2010, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova și, prin Sentința civilă nr. 561 din aceiași dată, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A.C. și A.R. ambii prin procurator L.M.L., în contradictoriu cu pârâții R.Ș.M., M.M., SC C.T. SA și Primăria Ploiești, în favoarea Judecătoriei Ploiești, reținând următoarele: Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500 mii RON, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorala, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau după caz posesorii formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar. Or, în cauză obiectul acțiunii constă în anularea unor contracte de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 7 situat în Ploiești, str. 8 M., nr. 1A, bl.8B, et.2, jud. Prahova (acțiune evaluabilă în bani) vizând un imobil a cărui valoare este sub valoarea de 500.000 RON, astfel încât competenta de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Ploiești și nicidecum Tribunalului Prahova.

Împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs reclamanții A.C. și A.R., ambii prin procurator L.M.-L., criticând-o pentru nelegalitate, considerând că tribunalul are competența de soluționare a cauzei, față de prețul apartamentului în litigiu, de peste 1,6 miliarde RON. În ședința publică din data de 7 octombrie 2010, procuratoarea recurenților-reclamanți a solicitat să se ia act că renunță la judecata recursului și să se trimită dosarul la Judecătoria Ploiești pentru competentă soluționare. Prin încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2010 s-a luat act de renunțarea la judecata recursului.

Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Ploiești sub nr. 5018/105/2009, iar prin Sentința civilă nr. 6 din 7 ianuarie 2011 s-a admis excepția de necompetență materială, excepție invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Prahova, secția civilă, s-a constatat conflictul negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova după rămânerea definitivă a acestei hotărâri și s-a înaintat dosarul spre soluționarea conflictului negativ de competență Curții de Apel Ploiești. Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești s-au declarat deopotrivă necompetente prin hotărâri judecătorești de declinare, să soluționeze cererea reclamanților. Așadar, în cauză a intervenit conflictul negativ de competență, sens în care a fost sesizată Curtea de Apel Ploiești pentru regulator de competență.

Prin Sentința nr. 4CC din 17 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploiești a constatat că Tribunalul Prahova a apreciat în mod corect că în cauză s-au formulat două capete principale de cerere, unul prin care se solicită să se dispună anularea dispoziției nr. 19888/13 noiembrie 2008 și restituirea în natură a imobilului situat în Ploiești, str. 8 M., nr. 1A, bl.8B, et.2, ap.7, și altul prin care se cere anularea contractului de vânzare nr. 128/1996 încheiat de SC C. SA în prezent SC C.T. SA cu numitul R.S.M. Astfel, în mod just, s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 17 C. proc.

civ. Împotriva acestei sentinței au formulat cerere de revizuire contestatorii A.C. și A.R., ambii prin procurator L.M.-L. În motivarea cererii de revizuire, revizuienții-contestatori arată că sunt incidente dispozițiile art. 299, art. 301, 302, 322 pct. alin. (1), (2) și (8) C. proc. civ.. La termenul din data de 26 mai 2011, intimații - pârâți R.Ș.M. și M.M., prin apărător, au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, față de împrejurarea că sentința pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost dată cu recurs, iar în cauza de față, sentința pronunțată nu evocă fondul. Analizând excepția sus-menționată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a textelor legale incidente, Curtea a constatat că această excepție este întemeiată, iar cererea de revizuire formulată este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 322 C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu revizuire doar atunci când evocă fondul. În mod constant, atât doctrina cât și jurisprudența au stabilit că evocarea fondului prin hotărârea instanței de recurs se realizează numai atunci când instanța, admițând recursul, a casat hotărârea atacată și a rejudecat pricina sau când în recurs s-au depus înscrisuri noi, aflate în legătură cu soluționarea pe fond a cauzei și care au fost analizate de către instanța de recurs. Chiar dacă sensul sintagmei "evocarea fondului" ar fi extins, concluzia de tras rămâne totuși cea potrivit căreia atunci când instanța de recurs nu a făcut, prin hotărârea sa, analiza de fond a pricinii, neabordând pricina fără a se limita la verificarea de legalitate la care se referă art. 304 C. proc.

civ., nu ne aflăm în fața unei hotărâri care, în sensul evocatelor prevederi ale art. 322 C. proc. civ., să evoce fondul. În prezentul proces, sentința atacată nu întrunește cerințele legale în raport de care să poată fi supusă revizuiri. Prin Sentința nr. 4CC/17 martie 2011, Curtea de Apel Pitești, ca instanță de fond, a stabilit competența materială a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, fără însă a evoca fondul pricinii, astfel că prezenta cerere de revizuire apare ca inadmisibilă, nemaifiind posibilă, din acest motiv, cercetarea motivelor de revizuire formulate de către contestatorii A.C. și A.R. prin procurator L.M.L.. Împotriva Sentinței nr. 3 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești având ca obiect revizuirea au declarat recurs revizuenții A.C.

și A.R. împotriva Sentinței civile nr. 4CC/2011 susținând următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate. Greșit s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, Curtea de Apel Prahova, fiind competentă să soluționeze cererea potrivit Legii nr. 10/2001. Se mai susține că acele contractele do vânzare și de revânzare a ap. nr. 7 trebuie analizate în cadrul acțiunii în revendicarea și trebuie anulate pentru că au fost întocmite cu rea-credință, pentru o proprietate luată abuziv, fără titlu juridic legal de preluare conform Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 1/2009. Prin admiterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire invocată de către pârâți pentru continuarea deținerii nelegale a ap.7 și respingerea anulării contractelor de vânzare și de revânzare s-au avantajat temporar pârâții, fiind soluția în contradicție cu prevederile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005.

Se invocă nelegala aplicare a prevederilor art. 17 C. proc. civ.. Analizând prezentul recurs prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu poate fi primit pentru considerentele ce succed. Deși nu se indică acel motiv de nelegalitate incident în cauză, susținerile recurenților ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, Curtea de Apel Ploiești a statuat în mod just asupra cererii de revizuire formulate de revizuenții A.C.

și A.R. interpretând și aplicând în mod corect dispozițiile art. 322 C. proc. civ.. Pentru a putea fi cerută revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese susținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. Cum aceste dispoziții legale au fost corect interpretate de instanța a cărei hotărâre este recurată, și cum celelalte critici ale recurenților sunt simple susțineri de fapt ce nu pot atrage nelegalitatea sentinței recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat și în baza art. 312 C. proc.

civ. va menține sentința Curții de Apel Ploiești ca legală. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge recursul declarat de revizuenții A.C. și A.R. împotriva Sentinței civile nr. 3 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.