ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3913/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 99 din 4 februarie 2010 a Tribunalului Cluj a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G.M., G.E., S.S., S.M.C., împotriva pârâților Municipiul Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință, s-a dispus retrocedarea în favoarea reclamanților, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, a suprafeței de teren de 328 mp din terenul identificat în C.F. nr. 26986 Cluj, nr. top 3762/2/2 în suprafață de 350 mp. S-a dispus sistarea stării de indiviziune și întabularea dreptului de proprietate potrivit propunerilor din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M.M.T.

– varianta II, care face parte integrantă din prezenta sentință, astfel: asupra terenului în suprafață de 22 mp identificat prin nr. top nou 3762/2/2/1 se va reînscrie Statul Român cu titlul anterior dobândit iar asupra terenului în suprafață de 328 mp identificat prin nr. top nou 3762/2/2/2 se vor înscrie reclamanții G.M., G.E. – asupra ½ parte și S.S., S.M.C. – asupra ½ parte, cu titlu de retrocedare. Pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert M.M.T. suprafața de teren de 350 mp solicitată de reclamanți spre retrocedare, identificată prin nr. top 3762/2/2, se află în incinta Liceului de Arte Plastice, este liber în prezent de construcții, rețea de utilități, dotări sau amenajări.

Totodată expertul a propus o variantă de retrocedare în favoarea reclamanților a unei suprafețe diminuate de 328 mp identificată prin nr. top nou 3762/2/2/2, potrivit variantei nr. 2, prima variantă cuprinzând întreaga suprafață de 350 mp, diferența de teren de 22 mp identificată prin nr. top nou 3762/2/2/1 fiind necesară pentru folosința liceului pentru asigurarea accesului auto în jurul clădirii principale a liceului. Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă bunurile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an de la data exproprierii, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În motivarea apelurilor declarate de pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca prin Primar, s-a invocat în primul rând excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că acesta este întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994 însă imobilul a fost expropriat în perioada 1945-1989, astfel că regimul juridic al acesteia este reglementat de Legea nr. 10/2001. În această situație, acțiunea în restituire întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 apare ca inadmisibilă, nefiind aplicabile în cauză prevederile Deciziei nr. 6/1999 a Curții Supreme de Justiției, așa cum în mod eronat susțin reclamanții. Pârâții au mai arătat că, scopul pentru care terenul în litigiu a fost expropriat a fost realizat în întregime.

Astfel, acest teren a fost preluat în vederea construirii unității de învățământ Liceul de Coregrafie „Romul Ladea”, astfel că nici sub acest aspect Legea nr. 33/1994 nu este aplicabilă. Pârâții au mai invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, raportat la obiectul acțiunii, având în vedere că aceasta este o acțiune întemeiată pe dreptul comun și nu pe Legea nr. 10/2001. S-a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la prev. Legii nr. 10/2001 și la proprietarul tabular al imobilului în litigiu, care este Municipiul Cluj-Napoca. În ce privește fondul cauzei, pârâții au arătat că suprafața de teren în litigiu este inclusă în perimetrul unității de învățământ, Liceul de coregrafie.

Chiar dacă expertul constată că suprafața de 328 mp este liberă de construcții, și lipsită de dotări sau amenajări, această suprafață reprezintă curtea liceului de coregrafie, astfel că nu se poate dispune restituirea acestuia în natură. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a arătat în motivarea apelului că în mod greșit instanța de fond s-a raportat la prevederile Legii nr. 33/1994 și nu la cele ale Legii nr. 10/2001, de la a cărei intrare în vigoare acțiunea în restituire întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 este inadmisibilă. S- a mai arătat că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că terenul în litigiu face parte din domeniul public al municipiului, reprezentând curtea Liceului de coregrafie cât și de faptul că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă atâta vreme cât terenul în discuție face parte din domeniul public al municipiului Cluj-Napoca.

Ultima critică adusă sentinței atacate s-a referit la faptul că reclamanții nu au depus la dosar acte doveditoare cu privire la sumele de bani pe care le-au încasat cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat sau declarație pe proprie răspundere în acest sens. Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 162/A din 10 iunie 2010 a admis apelurile declarate de pârâți, a schimbat sentința apelată în sensul respingerii acțiunii. În considerentele deciziei s-a reținut că, acțiunea promovată de reclamanți a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 1749/117/2007. Prin sentința civilă nr. 520 din 5 iulie 2007 instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 402/A din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj a fost admis apelul declarat de reclamanți, sentința civilă nr. 520 din 5 iulie 2007 a Tribunalului Cluj desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare la același tribunal, reținându-se că decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la aplicarea dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 se interpretează în sensul că nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă această decizie este obligatorie pentru instanțe numai după 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, conform art. 329 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., coroborat cu art. 78 din Constituție. În cauză, la data pronunțării sentinței civile nr. 520 din 5 iulie 2007 decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu era publicată în Monitorul Oficial, astfel că acțiunea nu putea fi respinsă ca inadmisibilă. Prin prisma acestor rețineri, excepțiile invocate de apelanți privind inadmisibilitatea acțiunii și necompetența materială a Tribunalului Cluj sunt nefondate. În ce privește fondul apelurilor, instanța a reținut că suprafața de 350 mp teren cu nr. topo 3762/2/2 înscrisă în C.F. 26986 Cluj, a fost proprietatea reclamanților și a fost expropriată în baza Decretului nr. 501/1973 în vederea realizării de locuințe și obiective de interes public.

Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert M.T. a stabilit că suprafața de 350 mp solicitată de reclamanți pentru restituire identificată cu nr. top 3762/2/2 se află în incinta Liceului de Arte Plastice și este folosită de această unitate de învățământ, fiind situată la sud de clădirea principală și atelierul liceului. Conform dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dacă bunurile expropriate nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Dispozițiile acestui text de lege nu sunt aplicabile în cauză, așa cum greșit a apreciat instanța de fond. Exproprierea terenului în suprafață de 350 mp s-a făcut, așa cum de altfel susțin chiar reclamanții în vederea realizării de locuințe și obiective de interes public. Or, unitatea de învățământ Liceul de Arte Plastice reprezintă unitate de interes public, neputându-se dispune restituirea terenului ce reprezintă curtea unității de învățământ, chiar dacă acest teren este liber, neafectat de lucrări de amenajare publică, detalii de sistematizare sau servituți legale. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte: - În considerentele hotărârii recurate s-a reținut corect situația de fapt dar în ceea ce privește aplicarea normei de drept instanța a adăugat la lege în sensul că a reținut un nou motiv de utilitate publică. - Exproprierea terenului în litigiu a avut loc în anul 1973 iar scopul exproprierii nu a fost realizat nici până în prezent, neexistând niciodată o altă declarație de interes public. S-a confundat noțiunea de lucrări de interes public cu stăpânirea în fapt nelegitimă a terenului în litigiu și acesta cu atât mai mult cu cât exproprierea nu a fost făcută pentru extinderea unității de învățământ ori executarea unor lucrări în folosul acesteia.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, se constată nefondat recursul în considerentele celor ce succed. Reclamanții prin demersul judiciar au solicitat retrocedarea suprafeței de 350 mp teren cu nr.top 3762/2/2, înscris în C.F. 26986 Cluj. Prin hotărârea ce face obiectul recursului s-a respins acțiunea reclamanților cu motivarea că, scopul exproprierii terenului a fost realizat. Nemulțumirile recurenților sunt în sensul că, la pronunțarea soluției, nu s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, în condițiile în care s-a reținut corect situația de fapt. Contrar criticilor formulate în recurs, pentru ca imobilele – terenuri preluate abuziv să facă obiect al restituirii în natură, este necesar ca acesta să fie liber.

În sensul legii, sunt considerate libere terenurile care nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu are funcțional întregul teren. În speță însă, terenul care a fost expropriat reprezintă curtea unității de învățământ, respectiv curtea Liceului de Arte Plastice care este o unitate de interes public și, corect s-a apreciat că terenul în litigiu nu este liber în sensul legii și drept urmare nu poate fi restituit în natură. Așadar, dispozițiile legi aplicabile în materie au fost corect interpretate și aplicate, art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nefiind aplicabil în speță, cum greșit a apreciat instanța fondului, terenul în suprafață de 350 mp se află în incinta Liceului de Arte Plastice și este folosit de această unitate de învățământ.

Scopul exproprierii și anume, realizarea de locuințe și obiective de interes public a fost realizat, Liceul de Arte Plastice fiind așa după cum s-a arătat unitate de interes public. În concluzie, hotărârea recurată este legală și nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții G.M., G.E., S.S. și S.M.C. împotriva deciziei civile nr. 162 A din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.