ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3913/2011

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 99 din 4 februarie 2010 a Tribunalului Cluj a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G.M., G.E., S.S., S.M.C.,

împotriva pârâților Municipiul Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca, și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și în

consecință, s-a dispus retrocedarea în favoarea reclamanților, în condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, a suprafeței de teren de

328 mp din terenul identificat în C.F. nr. 26986 Cluj, nr. top 3762/2/2 în

suprafață de 350 mp.

S-a

dispus sistarea stării de indiviziune și întabularea dreptului de proprietate

potrivit propunerilor din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M.M.T.

– varianta II, care face parte integrantă din prezenta sentință, astfel: asupra

terenului în suprafață de 22 mp identificat prin nr. top nou 3762/2/2/1 se va

reînscrie Statul Român cu titlul anterior dobândit iar asupra terenului în

suprafață de 328 mp identificat prin nr. top nou 3762/2/2/2 se vor înscrie

reclamanții G.M., G.E. – asupra ½ parte și S.S., S.M.C. – asupra

½ parte, cu titlu de retrocedare.

Pârâții au fost obligați la plata în favoarea

reclamanților a sumei de 1.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit

concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert M.M.T.

suprafața de teren de 350 mp solicitată de reclamanți spre retrocedare,

identificată prin nr. top 3762/2/2, se află în incinta Liceului de Arte

Plastice, este liber în prezent de construcții, rețea de utilități, dotări sau

amenajări.

Totodată expertul a propus o variantă de retrocedare

în favoarea reclamanților a unei suprafețe diminuate de 328 mp identificată

prin nr. top nou 3762/2/2/2, potrivit variantei nr. 2, prima variantă

cuprinzând întreaga suprafață de 350 mp, diferența de teren de 22 mp

identificată prin nr. top nou 3762/2/2/1 fiind necesară pentru folosința

liceului pentru asigurarea accesului auto în jurul clădirii principale a

liceului.

Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994,

dacă bunurile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an de la data

exproprierii, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a

făcut o nouă declarație de utilitate publică.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în

termenul legal pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al

municipiului Cluj-Napoca, prin Primar și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul

respingerii acțiunii reclamanților.

În motivarea apelurilor declarate de pârâții

Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca prin

Primar, s-a invocat în primul rând excepția inadmisibilității acțiunii, cu

motivarea că acesta este întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994 însă

imobilul a fost expropriat în perioada 1945-1989, astfel că regimul juridic al

acesteia este reglementat de Legea nr. 10/2001. În această situație, acțiunea

în restituire întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 apare ca

inadmisibilă, nefiind aplicabile în cauză prevederile Deciziei nr. 6/1999 a

Curții Supreme de Justiției, așa cum în mod eronat susțin reclamanții.

Pârâții au mai arătat că, scopul pentru care terenul

în litigiu a fost expropriat a fost realizat în întregime. Astfel, acest teren

a fost preluat în vederea construirii unității de învățământ Liceul de

Coregrafie „Romul Ladea”, astfel că nici sub acest aspect Legea nr. 33/1994 nu

este aplicabilă.

Pârâții au mai invocat excepția necompetenței materiale

a Tribunalului Cluj, raportat la obiectul acțiunii, având în vedere că aceasta

este o acțiune întemeiată pe dreptul comun și nu pe Legea nr. 10/2001.

S-a invocat și excepția lipsei calității procesuale

pasive raportat la prev. Legii nr. 10/2001 și la proprietarul tabular al

imobilului în litigiu, care este Municipiul Cluj-Napoca.

În ce privește fondul cauzei, pârâții au arătat că

suprafața de teren în litigiu este inclusă în perimetrul unității de

învățământ, Liceul de coregrafie. Chiar dacă expertul constată că suprafața de

328 mp este liberă de construcții, și lipsită de dotări sau amenajări, această

suprafață reprezintă curtea liceului de coregrafie, astfel că nu se poate

dispune restituirea acestuia în natură.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice a arătat în motivarea apelului că în mod greșit instanța de fond s-a

raportat la prevederile Legii nr. 33/1994 și nu la cele ale Legii nr. 10/2001,

de la a cărei intrare în vigoare acțiunea în restituire întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 33/1994 este inadmisibilă.

S- a mai arătat că instanța de fond nu a ținut seama

de împrejurarea că terenul în litigiu face parte din domeniul public al

municipiului, reprezentând curtea Liceului de coregrafie cât și de faptul că

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală

pasivă atâta vreme cât terenul în discuție face parte din domeniul public al

municipiului Cluj-Napoca.

Ultima critică adusă sentinței atacate s-a referit la

faptul că reclamanții nu au depus la dosar acte doveditoare cu privire la

sumele de bani pe care le-au încasat cu titlu de despăgubiri pentru imobilul

expropriat sau declarație pe proprie răspundere în acest sens.

Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 162/A din 10

iunie 2010 a admis apelurile declarate de pârâți, a schimbat sentința apelată

în sensul respingerii acțiunii.

În considerentele deciziei s-a reținut că, acțiunea

promovată de reclamanți a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj

sub nr. 1749/117/2007. Prin sentința civilă nr. 520 din 5 iulie 2007 instanța a

admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins

acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 402/A din 14 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Cluj a fost admis apelul declarat de reclamanți, sentința civilă

nr. 520 din 5 iulie 2007 a Tribunalului Cluj desființată, iar cauza trimisă

spre rejudecare la același tribunal, reținându-se că decizia nr. 53/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la aplicarea dispozițiile art.

35 din Legea nr. 33/1994 se interpretează în sensul că nu se aplică în cazul

acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă

această decizie este obligatorie pentru instanțe numai după 3 zile de la data

publicării în Monitorul Oficial al României, conform art. 329 alin. (2) și (3) C.

proc. civ., coroborat cu art. 78 din Constituție. În cauză, la data pronunțării

sentinței civile nr. 520 din 5 iulie 2007 decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție nu era publicată în Monitorul Oficial, astfel că

acțiunea nu putea fi respinsă ca inadmisibilă.

Prin prisma acestor rețineri, excepțiile invocate de

apelanți privind inadmisibilitatea acțiunii și necompetența materială a

Tribunalului Cluj sunt nefondate.

În ce privește fondul apelurilor, instanța a reținut

că suprafața de 350 mp teren cu nr. topo 3762/2/2 înscrisă în C.F. 26986 Cluj,

a fost proprietatea reclamanților și a fost expropriată în baza Decretului nr.

501/1973 în vederea realizării de locuințe și obiective de interes public.

Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de

expert M.T. a stabilit că suprafața de 350 mp solicitată de reclamanți pentru restituire

identificată cu nr. top 3762/2/2 se află în incinta Liceului de Arte Plastice

și este folosită de această unitate de învățământ, fiind situată la sud de

clădirea principală și atelierul liceului.

Conform dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dacă bunurile expropriate

nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost

preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii

proprietari pot să ceară retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declarare de

utilitate publică.

Dispozițiile acestui text de lege nu sunt aplicabile

în cauză, așa cum greșit a apreciat instanța de fond. Exproprierea terenului în

suprafață de 350 mp s-a făcut, așa cum de altfel susțin chiar reclamanții în

vederea realizării de locuințe și obiective de interes public. Or, unitatea de

învățământ Liceul de Arte Plastice reprezintă unitate de interes public,

neputându-se dispune restituirea terenului ce reprezintă curtea unității de

învățământ, chiar dacă acest teren este liber, neafectat de lucrări de

amenajare publică, detalii de sistematizare sau servituți legale.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs

reclamanții invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- În considerentele hotărârii recurate s-a reținut

corect situația de fapt dar în ceea ce privește aplicarea normei de drept

instanța a adăugat la lege în sensul că a reținut un nou motiv de utilitate

publică.

- Exproprierea terenului în litigiu a avut loc în anul

1973 iar scopul exproprierii nu a fost realizat nici până în prezent,

neexistând niciodată o altă declarație de interes public.

S-a confundat noțiunea de lucrări de interes public cu

stăpânirea în fapt nelegitimă a terenului în litigiu și acesta cu atât mai mult

cu cât exproprierea nu a fost făcută pentru extinderea unității de învățământ

ori executarea unor lucrări în folosul acesteia.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererii

de recurs, se constată nefondat recursul în considerentele celor ce succed.

Reclamanții prin demersul judiciar au solicitat

retrocedarea suprafeței de 350 mp teren cu nr.top 3762/2/2, înscris în C.F.

26986 Cluj.

Prin hotărârea ce face obiectul recursului s-a respins

acțiunea reclamanților cu motivarea că, scopul exproprierii terenului a fost

realizat.

Nemulțumirile recurenților sunt în sensul că, la

pronunțarea soluției, nu s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale

incidente cauzei, în condițiile în care s-a reținut corect situația de fapt.

Contrar

criticilor formulate în recurs, pentru ca imobilele – terenuri preluate abuziv

să facă obiect al restituirii în natură, este necesar ca acesta să fie liber.

În

sensul legii, sunt considerate libere terenurile care nu sunt afectate

servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu are

funcțional întregul teren.

În

speță însă, terenul care a fost expropriat reprezintă curtea unității de

învățământ, respectiv curtea Liceului de Arte Plastice care este o unitate de

interes public și, corect s-a apreciat că terenul în litigiu nu este liber în

sensul legii și drept urmare nu poate fi restituit în natură.

Așadar,

dispozițiile legi aplicabile în materie au fost corect interpretate și

aplicate, art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică nefiind aplicabil în speță, cum greșit a apreciat instanța

fondului, terenul în suprafață de 350 mp se află în incinta Liceului de Arte

Plastice și este folosit de această unitate de învățământ.

Scopul

exproprierii și anume, realizarea de locuințe și obiective de interes public a

fost realizat, Liceul de Arte Plastice fiind așa după cum s-a arătat unitate de

interes public.

În

concluzie, hotărârea recurată este legală și nefiind incidente dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții G.M., G.E., S.S.

și S.M.C. împotriva deciziei civile nr. 162 A din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.