ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3450/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 730 din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții M.Z.V.I. și M.A. decedată în timpul procesului și continuată de M.Z.V.I. și M.M.L. și M.V.C., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca și în consecință, s-a anulat dispoziția din 11 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca și s-a dispus restituirea în natură pe amplasamentul determinat de raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul M.M.T., care face parte integrantă din hotărâre, a terenului de 1.682 m.p. suprafață reală, aferentă imobilului înscris în CF Cluj, nr. top D, respingând solicitarea dreptului de restituire prin compensarea a unui teren în suprafață de 268 m.p.

înscris pe parcela cu nr. top E. A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului M.Z.V.I., cheltuieli de judecată în sumă de 5.098 RON. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. RR/2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul revendicat, înscris inițial în CF nr. top D, situat în strada O., în favoarea defunctei M.A. și a reclamantului M.Z.V.I. Terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 1021/1962, în scopul construirii Școlii generale cu clasele I - VIII „H. ", în prezent aflându-se în curtea acesteia. Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul M.M.T., a rezultat că parcela cu nr. top D are o suprafață mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară, respectiv de 1.682 m.p., față de 1.950 m.p., diferența în minus fiind de 268 m.p.

Terenul în suprafață de 1.682 m.p. reprezintă în concepția Legii nr. 10/2001 teren liber, ce poate fi restituit în natură. Categoria lui de folosință este aceea de spațiu verde în suprafață de 1.268 m.p. și o platformă betonată și asfaltată în suprafață de 1.414 m.p. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată. În motivarea apelului, pârâtul a susținut că imobilul revendicat de reclamanți, a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 1021/1962, în scopul construirii Școlii generale „H." din Cluj-Napoca, scopul exproprierii fiind realizat.

În mod nelegal prima instanță a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1.682 m.p. aferente imobilului înscris în CF Cluj-Napoca, nr. top D, întrucât suprafața revendicată de 1.950 m.p. teren, este cuprinsă în inventarul domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca, fiind ocupată parțial de terenul de sport al Școlii generale „H.", iar restul figurează ca spațiu verde. Prima instanță nu a ținut seama de obiecțiunile formulate de Primarul Municipiului Cluj-Napoca la raportul de expertiză tehnică, în sensul ca suprafața de 1.950 m.p. cu destinația de teren de sport și spațiu verde, nu poate fi considerat ca teren liber de construcții, motivat de faptul că acesta este necesar pentru desfășurarea orelor de pregătire fizică a elevilor Școlii generale „H.

", care nu pot fi lipsiți de acest spațiu vital pentru desfășurarea activităților școlare, cu atât mai mult cu cât acest teren aparține domeniului public. Pârâtul a mai criticat sentința primei instanțe și în ceea ce privește greșita obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată integrale în sumă de 5.098 RON, deși acțiunea a fost admisă doar în parte, situație în care se impune reducerea lor la o treime. Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 49/A/2010 pronunțată la 24 februarie 2010 a admis apelul pârâtului, a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea. În considerentele deciziei s-a reținut că, terenul în litigiu, este înscris în CF Cluj-Napoca, nr. D, în suprafață de 1.950 m.p.

Prin Decretul nr. 1021/1962, s-a expropriat suprafața totală de 8.500 m.p. teren situat în Municipiul Cluj-Napoca, identificat în planul de situație nr. 1 și 2, din care de la antecesorul reclamanților s-a expropriat suprafața de 1.950 m.p., în vederea construirii unei școli. Această școală a fost construită, conturul terenului aferent fiind trasat pe planul de la fila dosarului. Terenul face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca și este folosit în scopul pentru care a fost expropriat. Expertul M.M.T. în raportul de expertiză depus la dosar, a concluzionat că din totalul suprafeței expropriate scriptic de 1.950 m.p., parcela nr. top D are în realitate o suprafață măsurată de doar 1.682 m.p., din care 414 m.p.

reprezintă o platformă betonată și asfaltată, utilizată ca teren de sport, iar restul de 1.268 m.p. reprezintă spațiu verde, astfel că „având în vedere situația existentă la fața locului, apreciează că suprafața de 1.682 m.p. reprezintă teren liber în sensul Legii nr. 10/2001, teren apt de a fi restituit în natură în favoarea reclamanților". Comisia tehnică Cluj-Napoca de aplicare a Legii nr. 10/2001, a arătat că suprafața revendicată de reclamanți face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, ocupată parțial de un teren de sport, iar restul este spațiu verde, utilizat de Școala generală „H.

", care „nu poate fi deposedată de un astfel de spațiu, vital pentru procesul de învățământ și nu numai pentru simplul fapt că acesta aparține Domeniului Public". În apel, instanța s-a deplasat la data de 16 februarie 2010 la fața locului, unde potrivit procesului-verbal încheiat cu acea ocazie, a constatat că din terenul în litigiu în suprafață de 1.682 m.p., o suprafață de 414 m.p. este betonată și asfaltată, dar nu suficient de bine întreținută, având plantați doi stâlpi de fier, care au fost folosiți pentru fixarea plasei atunci când elevii școlii jucau volei. Restul suprafeței de 1.268 m.p., reprezintă un teren înierbat. Conform art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.

De asemenea, art. 11 alin. (4) din aceeași lege, prevede că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Potrivit art. 11.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, republicată, imobilele expropriate (construcțiile nedemolate și terenurile) care sunt libere (deci care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau care nu au fost înstrăinate legal) se vor restitui integral persoanei îndreptățite. În speță însă, întregul teren expropriat este utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea.

Fiind o școală generală situată în zona centrală a Municipiului Cluj-Napoca, este frecventată de circa 600 sute de elevi, care pe lângă sălile de clasă, mai au nevoie și de spații pentru activități sportive, destindere și recreere, inclusiv de terenul în litigiu; platforma betonată din spatele școlii și un teren alăturat, nu sunt suficiente pentru asigurarea spațiului necesar tuturor acestor elevi. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții reclamanți M.M.A. și M.V.C., critică hotărârea sub următoare aspecte: - Terenul de 1.682 m.p. este liber în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și poate fi restituit în natură, categoria de folosință este aceea de spațiu verde pentru suprafața de 1.268 m.p.

și platforma de beton și asfalt pentru suprafața de 1.414 m.p. și nu este strict necesar desfășurării activității de învățământ, neafectând existența și funcționalitatea construcției. - Terenul aferent excede necesarului din moment ce a permis chiar amenajarea unei parcări. - Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a propus inițial restituirea în natură a terenului în litigiu iar ulterior acordarea de despăgubiri, fără a se motiva această schimbare a stării de fapt. Recurentul reclamant M.Z.V.I. critică hotărârea sub următoarele aspecte. - Singurul considerent pentru care Curtea de Apel Cluj a schimbat sentința instanței de fond, a fost acela că, la cercetarea locală s-a constatat că, deși școala învecinată cu terenul în litigiu are două terenuri de sport amenajate și utilizate ca atare, acestea nu sunt suficiente unei școli cu un număr de 600 de elevi care au nevoie de spații de destindere și de recreere.

- Terenul în discuție este situat în spatele casei reclamantei, în lateralul școlii și nu în curtea acesteia și poate fi comod restituit în natură. Examinând criticile formulate prin intermediul celor două recursuri, se va constata a fi nefondate în considerentele celor ce succed. Se va face o unică analiză a tuturor recursurilor având în vedere că motivele de nelegalitate invocate sunt comune. În esență, recurenții critică hotărârea invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, în mod nelegal instanța de apel, a admis apelul pârâtului a schimbat sentința și a respins acțiunea reclamanților. Susțin în continuare recurenții că terenul supus analizei este liber și nu este strict necesar desfășurării activității de învățământ neafectând existența și funcționalitatea construcției.

Contrar acestor susțineri, expertiza efectuată în cauză a confirmat pe deplin că, terenul în litigiu are o suprafață de 1.682 m.p. din care 414 m.p. reprezintă o platformă betonată și asfaltată, utilizată ca teren de sport, iar restul de 1.268 m.p. reprezintă spațiu verde. Numai aprecierile personale ale expertului au fost în sensul că terenul poate fi restituit în natură, dar experții nu au sarcina de a soluționa procesul, ci pe aceea de a lămuri asupra unor împrejurări de fapt în calitatea lor de specialiști. În principiu, raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, dar nici nu trebuie omis, când constatările expertizei nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.

În cauza pendinte, constatările personale ale expertului sunt combătute de alte probe, respectiv, cercetarea la fața locului, care constituie o probă prevăzută de art. 216 C. proc. civ. și înscrisuri care confirmă că, terenul în litigiu nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 republicată, fiind utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea. Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6.1 din Convenție, include printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în real ascultate, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Altfel spus, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. În cauza pendinte, instanța de apel, a respins acțiunea, numai după ce a analizat toate probele, spre deosebire de Tribunal care, a fundamentat soluția doar pe aprecierile personale ale expertului. Într-adevăr, dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt în sensul restituirii în natură a imobilelor, însă, în alin. (2) al art. 1 se arată că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Cum, în speța supusă analizei, terenul în discuție nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 republicată, fiind un teren absolut necesar bunei funcționări a activității Școlii Generale H. din Cluj- Napoca, în mod corect pârâta a dispus acordarea de despăgubiri. Așadar, în raport de cele reținute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții M.M.A., M.V.C. și M.Z.V.I. împotriva deciziei civile nr. 49/A/2010 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.