ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3450/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 730 din 13 noiembrie

2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții

M.Z.V.I. și M.A. decedată în timpul procesului și continuată de M.Z.V.I. și M.M.L.

și M.V.C., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca și în consecință,

s-a anulat dispoziția din 11 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca

și s-a dispus restituirea în natură pe amplasamentul determinat de raportul de expertiză

tehnică judiciară efectuat de expertul M.M.T., care face parte integrantă din hotărâre,

a terenului de 1.682 m.p. suprafață reală, aferentă imobilului înscris în CF Cluj,

nr. top D, respingând solicitarea dreptului de restituire prin compensarea a unui

teren în suprafață de 268 m.p. înscris pe parcela cu nr. top E.

A fost obligat pârâtul

să îi plătească reclamantului M.Z.V.I., cheltuieli de judecată în sumă de 5.098

RON.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. RR/2006 emisă de Primarul

Municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul revendicat, înscris

inițial în CF nr. top D, situat în strada O., în favoarea defunctei M.A. și a reclamantului

M.Z.V.I.

Terenul a trecut în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 1021/1962, în scopul construirii Școlii generale

cu clasele I - VIII „H. ", în prezent aflându-se în curtea acesteia.

Din concluziile raportului

de expertiză efectuat în cauză de expertul M.M.T., a rezultat că parcela cu nr.

top D are o suprafață mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară, respectiv

de 1.682 m.p., față de 1.950 m.p., diferența în minus fiind de 268 m.p. Terenul

în suprafață de 1.682 m.p. reprezintă în concepția Legii nr. 10/2001 teren liber,

ce poate fi restituit în natură. Categoria lui de folosință este aceea de spațiu

verde în suprafață de 1.268 m.p. și o platformă betonată și asfaltată în suprafață

de 1.414 m.p.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea

ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.

În motivarea apelului,

pârâtul a susținut că imobilul revendicat de reclamanți, a trecut în proprietatea

Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 1021/1962, în scopul construirii

Școlii generale „H." din Cluj-Napoca, scopul exproprierii fiind realizat.

În mod nelegal prima instanță

a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1.682 m.p. aferente imobilului înscris

în CF Cluj-Napoca, nr. top D, întrucât suprafața revendicată de 1.950 m.p. teren,

este cuprinsă în inventarul domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca, fiind

ocupată parțial de terenul de sport al Școlii generale „H.", iar restul figurează

ca spațiu verde.

Prima instanță nu a ținut

seama de obiecțiunile formulate de Primarul Municipiului Cluj-Napoca la raportul

de expertiză tehnică, în sensul ca suprafața de 1.950 m.p. cu destinația de teren

de sport și spațiu verde, nu poate fi considerat ca teren liber de construcții,

motivat de faptul că acesta este necesar pentru desfășurarea orelor de pregătire

fizică a elevilor Școlii generale „H. ", care nu pot fi lipsiți de acest spațiu

vital pentru desfășurarea activităților școlare, cu atât mai mult cu cât acest teren

aparține domeniului public.

Pârâtul a mai criticat

sentința primei instanțe și în ceea ce privește greșita obligare a acestuia la plata

cheltuielilor de judecată integrale în sumă de 5.098 RON, deși acțiunea a fost admisă

doar în parte, situație în care se impune reducerea lor la o treime.

Curtea de Apel Cluj prin

decizia civilă nr. 49/A/2010 pronunțată la 24 februarie 2010 a admis apelul pârâtului,

a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea.

În considerentele deciziei

s-a reținut că, terenul în litigiu, este înscris în CF Cluj-Napoca, nr. D, în suprafață

de 1.950 m.p.

Prin Decretul nr. 1021/1962,

s-a expropriat suprafața totală de 8.500 m.p. teren situat în Municipiul Cluj-Napoca,

identificat în planul de situație nr. 1 și 2, din care de la antecesorul reclamanților

s-a expropriat suprafața de 1.950 m.p., în vederea construirii unei școli.

Această școală a fost

construită, conturul terenului aferent fiind trasat pe planul de la fila

dosarului.

Terenul face parte din

domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca și este folosit în scopul pentru care

a fost expropriat.

Expertul M.M.T. în raportul

de expertiză depus la dosar, a concluzionat că din totalul suprafeței expropriate

scriptic de 1.950 m.p., parcela nr. top D are în realitate o suprafață măsurată

de doar 1.682 m.p., din care 414 m.p. reprezintă o platformă betonată și asfaltată,

utilizată ca teren de sport, iar restul de 1.268 m.p. reprezintă spațiu verde, astfel

că „având în vedere situația existentă la fața locului, apreciează că suprafața

de 1.682 m.p. reprezintă teren liber în sensul Legii nr. 10/2001, teren apt de a

fi restituit în natură în favoarea reclamanților".

Comisia tehnică Cluj-Napoca

de aplicare a Legii nr. 10/2001, a arătat că suprafața revendicată de reclamanți

face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, ocupată parțial de un

teren de sport, iar restul este spațiu verde, utilizat de Școala generală „H. ",

care „nu poate fi deposedată de un astfel de spațiu, vital pentru procesul de învățământ

și nu numai pentru simplul fapt că acesta aparține Domeniului Public".

În apel, instanța s-a

deplasat la data de 16 februarie 2010 la fața locului, unde potrivit procesului-verbal

încheiat cu acea ocazie, a constatat că din terenul în litigiu în suprafață de 1.682

m.p., o suprafață de 414 m.p. este betonată și asfaltată, dar nu suficient de bine

întreținută, având plantați doi stâlpi de fier, care au fost folosiți pentru fixarea

plasei atunci când elevii școlii jucau volei. Restul suprafeței de 1.268 m.p., reprezintă

un teren înierbat.

Conform art. 10 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, republicată, se restituie în natură inclusiv terenurile

fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă

nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate. De

asemenea, art. 11 alin. (4) din aceeași lege, prevede că în cazul în care lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Potrivit art. 11.3 din

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, republicată, imobilele

expropriate (construcțiile nedemolate și terenurile) care sunt libere (deci care

nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau care nu au fost

înstrăinate legal) se vor restitui integral persoanei îndreptățite.

În speță însă, întregul

teren expropriat este utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea.

Fiind o școală generală

situată în zona centrală a Municipiului Cluj-Napoca, este frecventată de circa 600

sute de elevi, care pe lângă sălile de clasă, mai au nevoie și de spații pentru

activități sportive, destindere și recreere, inclusiv de terenul în litigiu; platforma

betonată din spatele școlii și un teren alăturat, nu sunt suficiente pentru asigurarea

spațiului necesar tuturor acestor elevi.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând incidența dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții reclamanți

M.M.A. și M.V.C., critică hotărârea sub următoare aspecte:

- Terenul de 1.682 m.p.

este liber în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și poate fi restituit în natură,

categoria de folosință este aceea de spațiu verde pentru suprafața de 1.268 m.p.

și platforma de beton și asfalt pentru suprafața de 1.414 m.p. și nu este strict

necesar desfășurării activității de învățământ, neafectând existența și funcționalitatea

construcției.

- Terenul aferent excede

necesarului din moment ce a permis chiar amenajarea unei parcări.

- Comisia de Aplicare

a Legii nr. 10/2001 a propus inițial restituirea în natură a terenului în litigiu

iar ulterior acordarea de despăgubiri, fără a se motiva această schimbare a stării

de fapt.

Recurentul reclamant M.Z.V.I.

critică hotărârea sub următoarele aspecte.

- Singurul considerent

pentru care Curtea de Apel Cluj a schimbat sentința instanței de fond, a fost acela

că, la cercetarea locală s-a constatat că, deși școala învecinată cu terenul în

litigiu are două terenuri de sport amenajate și utilizate ca atare, acestea nu sunt

suficiente unei școli cu un număr de 600 de elevi care au nevoie de spații de destindere

și de recreere.

- Terenul în discuție

este situat în spatele casei reclamantei, în lateralul școlii și nu în curtea acesteia

și poate fi comod restituit în natură.

Examinând criticile formulate

prin intermediul celor două recursuri, se va constata a fi nefondate în considerentele

celor ce succed.

Se va face o unică analiză

a tuturor recursurilor având în vedere că motivele de nelegalitate invocate sunt

comune.

În esență, recurenții

critică hotărârea invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că, în mod nelegal instanța de apel, a admis apelul pârâtului a

schimbat sentința și a respins acțiunea reclamanților.

Susțin în continuare recurenții

că terenul supus analizei este liber și nu este strict necesar desfășurării activității

de învățământ neafectând existența și funcționalitatea construcției.

Contrar acestor susțineri,

expertiza efectuată în cauză a confirmat pe deplin că, terenul în litigiu are o

suprafață de 1.682 m.p. din care 414 m.p. reprezintă o platformă betonată și asfaltată,

utilizată ca teren de sport, iar restul de 1.268 m.p. reprezintă spațiu verde.

Numai aprecierile personale

ale expertului au fost în sensul că terenul poate fi restituit în natură, dar experții

nu au sarcina de a soluționa procesul, ci pe aceea de a lămuri asupra unor împrejurări

de fapt în calitatea lor de specialiști.

În principiu, raportul

de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, dar nici nu trebuie omis,

când constatările expertizei nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile

sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un

punct de vedere corect.

În cauza pendinte, constatările

personale ale expertului sunt combătute de alte probe, respectiv, cercetarea la

fața locului, care constituie o probă prevăzută de art. 216 C. proc. civ. și înscrisuri

care confirmă că, terenul în litigiu nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 republicată,

fiind utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea.

Curtea Europeană a Drepturilor

Omului reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6.1

din Convenție, include printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile

pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția nu

are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete

și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații

sunt în real ascultate, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Altfel spus, art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței,

obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor

de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

În cauza pendinte, instanța

de apel, a respins acțiunea, numai după ce a analizat toate probele, spre deosebire

de Tribunal care, a fundamentat soluția doar pe aprecierile personale ale expertului.

Într-adevăr, dispozițiile

Legii nr. 10/2001 sunt în sensul restituirii în natură a imobilelor, însă, în

alin. (2) al art. 1 se arată că în cazurile în care restituirea în natură nu este

posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Cum, în speța supusă analizei,

terenul în discuție nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 republicată, fiind

un teren absolut necesar bunei funcționări a activității Școlii Generale H. din

Cluj- Napoca, în mod corect pârâta a dispus acordarea de despăgubiri.

Așadar, în raport de cele

reținute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondate

recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de reclamanții M.M.A., M.V.C. și M.Z.V.I. împotriva deciziei civile nr. 49/A/2010

din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.