ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2975/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 628 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Cluj a respins plângerea formulată de reclamantul R.G. împotriva dispoziției nr. 7427/2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în baza Legii nr. 10/2001. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu este înscris în C.F. nr. 7545 Cluj. În această carte funciară este înscrisă, sub topograficul nr. 5772, o suprafață de 136 stjp, adică 490 mp. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert G.T., din suprafața de 490 mp, cât există intabulată în cartea funciară, reclamantul folosește doar suprafața de 347 mp.

Diferența până la 490 mp, respectiv 143 mp este în folosința Școlii D.P. Instanța a constatat că, în favoarea reclamantului, nu pot fi stabilite măsuri reparatorii în echivalent. În arhiva școlii s-a descoperit un înscris sub semnătură privată din care rezultă că mama reclamantului, care era proprietară tabulară la data redactării înscrisului menționat, a predat terenul în litigiu Școlii medii nr. 12 din Cluj, în schimbul sumei de 600 lei. Conform înscrisului susmenționat, suma de 600 de lei a fost achitată integral la data redactării acestuia - 22 aprilie 1964. Potrivit aceluiași înscris, începând cu data menționată, terenul a intrat în posesia Statului Român. Chiar dacă înscrisul sub semnătură privată nu este un act apt de transfer al dreptului de proprietate, acesta poate fi valorificat și în prezent de către stat, în sensul că poate obține intabularea dreptului de proprietate împotriva reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 68 A din 9 februarie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul R.G.

Pentru a pronunța această hotărâre, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept: În cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, se prevede că „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură, potrivit prezentei legi”, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din același act normativ, „prin imobil preluat în mod abuziv se înțelege orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal, prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii de stat sau ale administrației de stat”.

Față de situația de fapt dovedită în cauză, reținută de prima instanță în expunerea de motive, s-a apreciat că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile actului normativ special susmenționat. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 15 octombrie 2009 reclamantul R.G., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: Din perspective motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu – imobil ce se identifică în regim de carte funciară cu parte din terenul înscris în C.F.

nr. 7545 Cluj-Napoca, sub nr. serial A+1, nr. topo 5772, fiind dobândit, cu titlu de moștenire, ca bun propriu, de la părinții săi, potrivit înscrierilor de sub B.10 si B noiembrie Nici prima instanță, nici instanța de apel, prin decizia recurată, nu au reținut că suprafața de aproximativ 145 mp a fost preluată de către stat la data de 23 aprilie 1964, în vederea construirii unui corp de clădire aferent școlii, situată în imediata vecinătate a imobilului, mai precis situată în Cluj-Napoca, jud. Cluj. Această suprafață de teren a fost preluata faptic în mod abuziv de către stat, fără ca acesta să fi emis vreun decret de expropriere, fără vreun temei legal, iar în prezent situația de carte funciară este cea anterioară preluării abuzive, adică recurentul are calitatea de proprietar tabular al terenului în discuție.

Situația reală, faptică, este cu mult diferită de cea scriptică, evidențiată în C.F. nr. 7545 Cluj-Napoca, întrucât reclamantul are în folosință doar o suprafață de teren de 345 mp și construcția edificată pe acest teren, situate din punct de vedere administrativ la adresa din Cluj-Napoca, jud. Cluj. Prin prisma concluziilor expertizei tehnice întocmită în cauză, reclamantul a susținut că a dovedit faptul că pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca, respectiv Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, au procedat într-un mod absolut superficial la analizarea notificării și a documentelor anexă, având în vedere că s-au rezumat doar la studiul situației de carte funciară și nu au procedat la stabilirea situației de fapt asupra terenului în litigiu.

Decizia civilă nr. 68/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj este nelegală, având în vedere că instanța nu a procedat la aplicarea judicioasă a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. i), art. 12, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată. Înscrisul sub semnătură privată descoperit în arhiva școlii, de care se prevalează instanța de apel în considerentele deciziei recurate, nu poate fi asimilat unui antecontract de vânzare-cumpărare, unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare sau altui act voluntar translativ de proprietate cu privire la terenul în litigiu, întrucât în cauză este vorba de o preluare forțată, abuzivă a terenului în suprafață de aproximativ 143 mp, realizată cu acordarea unor despăgubiri modice.

Scriptul mai sus menționat - o simplă declarație sub semnătură privată al cărei original nu a fost prezentat în instanță - este un fals, el nu poate fi apreciat ca fiind un acord de voință real, voluntar al mamei sale, proprietară a imobilului la data preluării, întrucât această declarație i-a fost impusă. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Față de conținutul explicit al expunerii de motive a cererii de recurs, redat anterior, se impune ca analiza criticilor de nelegalitate în calea extraordinară de atac a recursului să fie precedată de considerații preliminare privind cauza recursului, după cum urmează: În calea de atac extraordinară a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte de ordin procedural și/sau substanțial). Scopul acestei căi de atac este, esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză - sub toate aspectele susținute de recurent cu privire la valorizarea în probațiune a înscrisurilor administrate de părți, valorificarea raportului de expertiză efectuat în cauză - istoricul cauzei deduse judecății, toate cu consecințe directe în planul configurării/reconfigurării situației de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanței de recurs.

Instanțele anterioare au prezentat în mod exhaustiv întreaga situație de fapt a dosarului pendinte, expunând în mod concret și considerentele legale pentru care au ajuns la soluția pronunțată în primă instanță, respectiv, în apel, pe fondul raportului juridic litigios. Noua formulare a textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (ambele judecăți de fond), finalizată prin configurarea situației de fapt a dosarului și cu o rezolvare judiciară definitivă a conflictului existent între părțile cu interese contrare. O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare.

În fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind în mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac. Cu aceste precizări, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate susținute prin cererea de recurs dedusă judecății. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut, întrucât criticile de nelegalitate susținute pe temeiul mai multe dispoziții de drept substanțial ale Legii nr. 10/2001, trebuie raportate la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor fondului, după cum urmează; s-a stabilit, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert G.T.

că, din suprafața totală de 490 mp - intabulată în cartea funciară - reclamantul folosește doar suprafața de 347 mp; diferența până la 490 mp, respectiv 143 mp este în folosința Școlii D.P., fiind ocupată în prezent de terenul de sport al acestei instituții; în arhiva școlii s-a descoperit un înscris sub semnătură privată din care rezultă că mama reclamantului, care era proprietară tabulară la data redactării înscrisului menționat, a predat terenul în litigiu Școlii medii nr. 12 din Cluj, în schimbul sumei de 600 lei; conform înscrisului menționat suma de 600 de lei a fost achitată integral la data redactării înscrisului, 22 aprilie 1964; potrivit aceluiași înscris, începând cu data menționată, terenul a intrat în posesia Statului Român; chiar dacă înscrisul sub semnătură privată nu este un act apt de transfer al dreptului de proprietate, acesta poate fi valorificat și în prezent de către stat pentru a obține intabularea dreptului de proprietate împotriva reclamantului.

În raport de această situație de fapt, nu se poate reține ca fiind reală susținerea recurentului conform căreia suprafață de teren a fost preluată în mod abuziv de către stat. Împrejurarea că există o neconcordanță între situația de fapt și situația de carte funciară, nu reprezintă un argument în favoarea susținerilor reclamantului, cât timp există un act juridic care justifică folosința terenului de către unitatea de învățământ, folosință obținută în schimbul unei contraprestații în bani oferită autoarei reclamantului.

Nefiind dovedit în nici un fel faptul preluării abuzive a terenului de către stat, nu pot fi privite ca întemeiate criticile de nelegalitate susținute pe temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată - imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 7989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură în condițiile prezentei legi - art. 2 alin. (1) lit. i) din același act normativ, care definește sintagma imobil preluat în mod abuziv - orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat - dispoziții legale care concretizează în termeni preciși obiectul de reglementare al legii speciale.

În ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, - în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și …. exclusiv si nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, de sănătate ori social-culturale, foștilor proprietari sau după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-l menține afectatiunea pe o perioadă de până la 3 ani pentru cele arătate la punctul 3 din anexa 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției pentru cele arătate la punctul 1,2 și 4 din anexa 2 lit. a). - coroborate cu anexa 2 lit. a), care detaliază lista imobilelor care intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001 republicată - imobilele ocupate de unități de învățământ din sistemul de stat (grădinițe, scoli, licee, colegii, scoli profesionale, scoli postliceale, instituții de învățământ superior) - critica nu poate fi primită, dată fiind situația de fapt a cauzei pendinte, respectiv situația juridică a imobilului în litigiu care fac inaplicabilă incidența soluțiilor, respective formelor de reparație civilă cuprinse în reglementarea specială.

Simpla alegație a recurentului-reclamant conform căreia înscrisul sub semnătură privată descoperit în arhiva școlii, nu ar putea fi asimilat unui antecontract de vânzare-cumpărare, unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare sau oricărui alt act voluntar translativ de proprietate cu privire la terenul în litigiu, nu poate conduce la concluzia propusă - preluare forțată, abuzivă a terenului în suprafață de aproximativ 143 mp, realizată cu acordarea unor despăgubiri modice - întrucât, pe de o parte, situația de fapt, rezultat al încuviințării și administrării probatoriului, a condus la singura concluzie pertinentă, logică, anume aceea că terenul a constituit obiectul unui raport juridic contractual între autoarea reclamantului și Școala medie nr. 12 din Cluj, în schimbul sumei de 600 lei, iar, pe de altă parte, o situație de preluare abuzivă în sensul celor susținute de reclamant, nu poate coexista cu argumentul plății unei despăgubiri modice.

Trebuie reținut, totodată că nu s-au produs probe pertinente care să conducă instanțele anterioare la concluzia că acordul de voință materializat în înscrisul sub semnătură privată ar fi fost afectat de vicii de consimțământ. Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva deciziei nr. 68/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva deciziei nr. 68/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.