ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3619/2008

Deliberând asupra recursurilor civile de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 497 din 27 iunie 2007, Tribunalul Cluj a admis în parte

acțiunea precizată, formulată de reclamantul M.A. împotriva pârâților

Municipiul Cluj-Napoca prin primar și Primarul municipiului Cluj-Napoca și, în

consecință:

A

anulat Dispoziția nr. 4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului

Cluj-Napoca.

A dispus restituirea în natură a terenului

intravilan în suprafață de 79 stj.p

situat în Cluj-Napoca,

înscris în C.F. 3023 Cluj-Napoca nr.

topo

330, cu obligația reclamantului de a-i menține afectatiunea pe o perioadă de

5

ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.

A obligat pârâții să-i plătească reclamantului

suma de 500 lei, cheltuieli de

judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că

prin dispoziția nr. 4363 din 14

martie 2007 emisă de

Primarul municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale pentru terenul revendicat de reclamantul M.A., în

suprafață de 79 stj.p, situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 3023 Cluj-Napoca,

nr.top 330, cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât

se află în folosința Colegiului Național George Barițiu. Tribunalul a reținut

că imobilul compus din casă și teren în suprafață de 79 stj.p a fost

proprietatea antecesorilor reclamantului, conform extrasului de C.F. nr. 3023

Cluj-Napoca și că, în prezent, terenul este în proprietatea Statului Român,

aflându-se în folosința Colegiului Național George Barițiu, însă pârâții nu au

invocat un titlu valabil pentru preluarea imobilului.

Instanța

de fond, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a

dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu, constatând că face

parte din categoria celor menționate în Anexa 2

lit. a), la care face trimitere art. 16

din Legea nr. 10/2001, fiind

ocupat de o unitate de învățământ din sistemul de stat, respectiv Colegiul

Național George Barițiu, proprietarului revenindu-i obligația de a-i menține

afectatiunea pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii

judecătorești.

Împotriva

sentinței au declarat apel ambii pârâți iar în dezvoltarea

motivelor de apel au susținut că dispoziția emisă

de primar, prin care s-a respins

cererea reclamantului, de restituire în

natură a imobilului, este legală, întrucât legiuitorul, care a reglementat

situația imobilelor cu destinațiile prevăzute în

Anexa 2 lit. a) Legii nr. 10/2001, s-a referit numai la imobilele

construcții și nicidecum la imobilele teren iar dacă legiuitorul avea în vedere

și terenurile, ar fi stabilit un drept de preemțiune în favoarea unității

deținătoare. Pârâții au mai susținut că se impune menținerea destinației

terenului, aceea de teren pentru activități sportive, fiind cuprins în curtea

Colegiului Național George Barițiu și că în conformitate cu prevederile

Ordinului nr. 1955/1995, terenul aferent unităților pentru ocrotirea, educarea

și instruirea copiilor și tinerilor, trebuie să permită desfășurarea în aer

liber a activității acestora, fiind necesar să se asigure între 10 și 50 mp

teren pentru fiecare elev.

Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie, prin decizia nr. 420 A din 16 noiembrie 2007 și încheierea de

îndreptare a erorii materiale pronunțată la data

de 12 decembrie 2007, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de

pârâți Municipiul Cluj-Napoca prin primar și Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel, constatând că tribunalul a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor legale în materie, a motivat că interpretarea

dispozițiilor din Anexa 2, respectiv a sintagmei „imobile ocupate" nu se

poate face în sensul pretins de pârâți, acela că legiuitorul ar fi avut în

vedere doar

imobilele construcții, deoarece

ar fi încălcat principiul

ubi lex non distinquit nec nos

distinguere debemus

iar prevederile Ordinului nr. 1955/1995 nu

stabilesc nicio

obligație în sarcina reclamantului în calitate de

persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului.

Împotriva

acestei din urmă decizii au declarat recurs ambii pârâți Municipiul Cluj-Napoca

prin primar și Primarul municipiului Cluj-Napoca.

În recursurile lor, ale căror motive sunt

identice, pârâții au susținut că, având în vedere destinația actuală a

terenului în litigiu, teren betonat pentru activități sportive-, precum și

lipsa spațiilor și a dotărilor materiale cu care se confruntă instituțiile de

învățământ, Dispoziția nr. 4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul

municipiului Cluj-Napoca este legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 și, dată fiind afectațiunea imobilului în litigiu,

reclamantul nu poate beneficia decât de măsuri reparatorii în echivalent.

Pârâții

au mai învederat instanței, în susținerea cererii de recurs, și prevederile

Ordinului nr. 1955 din 18 octombrie 1995 referitoare la Normele de

igienă privind unitățile pentru ocrotirea,

educarea și instruirea copiilor și tinerilor,

respectiv

a art. 3 pct. 3 conform căruia „terenul aferent unităților pentru ocrotirea,

educarea

și instruirea copiilor și tinerilor, trebuie să permită desfășurarea în aer

liber a activității copiilor și tinerilor, asigurând pentru aceasta între 10 și

50 mp pentru un elev, pe tură, în funcție de factorii geografici, de mediu

șamd".

Recurenții-pârâți

Municipiul Cluj-Napoca prin primar și Primarul municipiului Cluj-Napoca au

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca

legală și temeinică a Dispoziției nr. 4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul

municipiului Cluj-Napoca.

Recursurile nu este fondate.

Potrivit

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 47/2007, publicată în M.Of. nr.

215 din 29 martie 2007, „în situația imobilelor

având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit.

a), care face parte

integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit

activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale,

foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie

imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă

de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau,

după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției,

pentru cele arătate la pct. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 lit. a)".

Conform

lit. a) pct. 1 din Anexa 2, din Lista imobilelor ce intră sub incidența art. 16

din Legea nr. 10/2001, republicată fac parte imobilele ocupate de unități și

instituții de învățământ din sistemul de stat (grădinițe, școli, licee,

colegii, școli profesionale, școli postliceale, instituții de învățământ

superior).

Instanța

de fond, prin sentința confirmată de instanța de apel, în mod corect a

constatat că dispozițiile legale menționate sunt incidente în raportul juridic

dedus judecății, imobilul în litigiu făcând parte din categoria celor enumerate

la lit. a) pct. 1 din Anexa 2 la Legea nr. 10/2001, și a anulat Dispoziția nr.

4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca,

dispunând restituirea în natură a terenului

intravilan în suprafață de 79 stj.p situat

în Cluj-Napoca, înscris în

C.F. 3023 Cluj-Napoca nr. topo 330, cu obligația reclamantului de a-i menține

afectațiunea pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii

judecătorești.

Lipsa

spațiilor și a dotărilor materiale cu care se confruntă instituțiile de

învățământ, precum și prevederile Ordinului nr. 1955 din 18 octombrie 1995

referitoare la Normele de igienă privind unitățile pentru ocrotirea, educarea

și instruirea copiilor și tinerilor, care impun recomandări sau obligații în

sarcina statului pentru asigurarea condițiilor corespunzătoare desfășurării

procesului de învățământ în unitățile de stat, motive invocate de

recurenții-pârâți atât în apel cât și în recurs, pentru menținerea Dispoziției

nr. 4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, nu sunt

impedimente de natură a înlătura aplicarea legală a prevederilor Legii nr.

10/2001 la situația de fapt corect stabilită în speță de instanțele de fond și

apel.

Având

în vedere temeiurile care preced, se constată că decizia atacată este legală

iar recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.

în

conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade

în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată

și cum, în speță, intimatul-reclamant a solicitat cheltuieli

de judecată reprezentând onorariu de avocat,

conform chitanței depuse la dosar,

recurenții-pârâți vor fi obligați la

plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursurile declarate de pârâții Municipiul Cluj-Napoca prin primar și Primarul

municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 420 A din 16 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie, ca nefondate.

Obligă pe recurenții-pârâți să plătească

intimatului-reclamant M.A. suma de 500 lei (cincisute), cu titlu de cheltuieli

de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2008.