ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6725/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanții V.D.M. și V.L.E. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Zărnești, prin primar, să pronunțe o sentință prin care să constate că, în calitate de moștenitori legali ai proprietarilor tabulari defuncți, au dobândit dreptul de proprietate asupra corpurilor funciare situate în intravilanul și extravilanul Orașului Zărnești, constând în teren; să oblige pârâta să le lase în deplină proprietate și posesie terenurile indicate mai sus, să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților asupra corpurilor funciare mai sus-descrise și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, în cazul în care se va opune admiterii acțiunii.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2008, reclamanții au depus în dosarul cauzei o precizare de acțiune, prin care au arătat că, din eroare, două terenuri, au fost indicate ca fiind ale localității Tohanul Vechi, în mod corect ele fiind ale Comunei Vulcan. De asemenea, reclamanții au arătat că înțeleg să se judece și în contradictoriu cu pârâta Comuna Vulcan. Prin Sentința civilă nr. 48 din 20 februarie 2009, Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată de reclamanții V.D.M. și V.L.E., astfel cum a fost precizată și completată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că antecesorul reclamanților, V.V., a uzat de procedura specială instituită de legile speciale de reparație în materia fondului funciar în vederea reconstituirii dreptului său de proprietate asupra imobilelor în litigiu, astfel că, în conformitate cu regulile non bis in idem, electa una via și cu principul securității juridice, succesorii în drepturi ai acestuia nu pot promova, în condițiile reglementate de dreptul comun, o acțiune în revendicarea acestor imobile. A mai reținut instanța de fond că legile fondului funciar suprimă acțiunea în revendicare, promovată în condițiile dreptului comun, dar asigură accesul la un proces echitabil, deoarece, instituie controlul judecătoresc asupra măsurilor reparatorii ce au fost stabilite de comisiile de aplicare a acestor legi.

Așa fiind, tribunalul, constatând că imobilele în litigiu fac parte din categoria imobilelor ce constituie obiectul de reglementare al legilor funciar și că antecesorul reclamanților a uzat de procedura specială instituită de actele normative de reparație menționate, a reținut că promovarea unei acțiuni în revendicare, în condițiile dreptului comun, este inadmisibilă. Apelul declarat de reclamanții V.D.M. și V.L.E. împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia nr. 71/Ap din 20 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În considerentele deciziei s-au reținut următoarele: Instanța de apel, constatând din probele administrate în cauză, că imobilele-terenuri ce fac obiectul cauzei intră în sfera de aplicare a Legii nr. 18/1991, a reținut incidența prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, conform cărora bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Întrucât imobilele în litigiu fac obiectul Legii nr. 18/1991, s-a constatat că restituirea lor nu poate fi solicitată decât în condițiile acestei legi, motiv pentru care a reținut că prima instanță a apreciat corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, interpretând judicios materialul probator administrat în cauză și pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții V.D.M. și V.L.E., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecata fondului. În motivarea recursului se arată că soluția instanței de apel, ce a confirmat hotărârea primei instanțe, a fost dată cu aplicarea greșită a art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 și cu nesocotirea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 18/1991 și a celorlalte prevederi ale legilor speciale de restituire. Prin urmare, recurenții susțin că soluția a fost pronunțată fără a se lua în considerare recunoașterile pârâtelor și fără a se dovedi că terenurile în litigiu fac realmente obiectul unor legi speciale de reparație, ceea ce ar atrage (doar în opinia celor două instanțe) incidența art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Recurenții invocă, totodată, existența unei contradicții între dispozițiile art. 1, Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 213/1998, arătându-se că legea creează o categorie de bunuri pe care statul le deține fără titlu valabil, dar care nu pot fi revendicate de proprietari.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Prin notele scrise depuse la dosar la data de 03 octombrie 2011, recurenții-reclamanți au învedererat instanței că prezenta cauză a rămas fără obiect întrucât prin Sentința civilă nr. 733 din 29 martie 2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești, irevocabilă prin nerecurare, pe care au anexat-o notelor scrise, Comisia locală Zărnești pentru aplicarea Legii fondului funciar și Comisia județeană Brașov pentru aplicarea Legii fondului funciar au fost obligate să emită toate actele necesare reconstituirii drepturilor de proprietate după defuncta C.M. în favoarea defunctului antecesor al reclamanților - V.V.

Se constată că, într-adevăr, prin Sentința civilă nr. 733 din 29 martie 2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești, irevocabilă prin nerecurare, în care recurenții au avut calitatea de reclamanți, au fost obligate pârâtele Comisia locală Zărnești pentru aplicarea Legii fondului funciar și Comisia județeană Brașov pentru aplicarea Legii fondului funciar au fost obligate să emită toate actele necesare reconstituirii drepturilor de proprietate după defuncta C.M. în favoarea defunctului antecesor al reclamanților - V.V. S-a reținut că defunctul V.V. nu a atacat în timpul vieții actele de reconstituire a dreptului de proprietate, iar reclamanții, în calitatea lor de moștenitori ai acestuia, preluând toate drepturile și obligațiile prin moștenire, au dobândit și dreptul de a ataca actele ce îl privesc pe antecesorul lor.

Prin urmare, având în vedere cele învederate de recurenți, precum și Sentința civilă nr. 733 din 29 martie 2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești, irevocabilă prin nerecurare, se constată că recursul declarat în cauză apare ca nefondat, rămânând, practic, fără obiect. Pentru considerentele expuse, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții V.D.M. și V.L.E. împotriva Deciziei nr. 71/Ap din 20 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții V.D.M. și V.L.E. împotriva Deciziei nr. 71/Ap din 20 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie 2011.