ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4352/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4352/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 12 decembrie 2008

reclamanții F.E. și F.G. prin mandatar S.G. au chemat în judecată pe pârâții D.C.

și Comuna Vulcan prin primar solicitând:

- constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare din 28 mai 2008, având ca obiect imobilul

situat în comuna Vulcan, înscris în CF Vulcan, compus din casă, curte și

grădină în suprafață totală de 2015 mp;

- rectificarea cărții funciare,

radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului 1 și

reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei 2, în vederea restituirii în

natură conform Legii nr. 10/2001, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanții au arătat că

pârâtul D.C.T. cumpărător al imobilului mai sus individualizat a semnat în

calitate de primar, dispoziția nr. 311 din 28 mai 2008, prin care a fost

respinsă cererea reclamanților de restituire în natură a aceluiași imobil, iar

potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, contractul este lovit de

nulitate absolută, dispoziția fiind semnată de pârât, la aceeași dată a

încheierii contractului, a cărui constatare a nulității absolute se solicită.

Reclamanții au susținut că, în aceste

condiții, contractul din 28 mai 2008 este fundamentat pe o cauză ilicită,

scopul vânzării fiind însușirea fără drept a bunului altuia, iar pârâtul a

profitat de calitatea sa.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și cele prevăzute de art. 966 C. civ.

La data de 11 martie 2009 reclamanții

și-au completat acțiunea introductivă solicitând a se judeca în contradictoriu

și cu pârâta B.E.C.

Cadrul procesual pasiv a fost

configurat și prin două întâmpinări formulate, prima de către pârâta Comuna

Vulcan, prin care actualul primar se abține a exprima un punct de vedere cu

privire la legalitatea contractului încheiat de fostul primar, iar cea de-a

doua, de către pârâtul D.C., acesta din urmă invocând excepția lipsei calității

de reprezentant a mandatarului S.G.

Prin sentința civilă nr. 299/S din 23

noiembrie 2009, Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității de

reprezentant a mandatarului S.G.

A admis în parte acțiunea completată

și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 28

mai 2008.

A dispus rectificarea de CF Vulcan, în

sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate de sub B 20, 21 în favoarea

pârâților D.C. și B.E.C. și restabilirea situației anterioare încheierii

actului anulat privind proprietatea asupra imobilului.

A respins restul pretențiilor

reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că există o procură dată lui S.G. la 28 octombrie 2008, în

Germania, de către reclamanți pentru „reprezentare în procesul civil având ca

obiect revendicarea imobilului situat în Vulcan, și, în raport de dispozițiile art.

67 alin. (2) și art. 68 alin. (3) C. proc. civ. s-a reținut că s-a făcut dovada

calității de reprezentant a mandatarului sus menționat.

S-a stabilit că, în fapt, reclamanții

sunt proprietarii imobilului, conform înscrierii în CF Vulcan, iar în baza Deciziei

nr. 41/1977 a fostului Consiliu Popular al comunei Vulcan, imobilul a fost

preluat de Statul Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974, iar la 25 iulie1982

a trecut în administrarea operativă a I.C.R.A.L. Brașov.

La data de 30 noiembrie 2005,

reclamanții au depus notificare înregistrată la Comuna Vulcan sub nr. 8174, iar

prin dispoziția nr. 311 din 28 mai 2008 s-a respins notificarea acestora.

Prin Hotărârea nr. 11/2006, Consiliul

local Vulcan a aprobat repartizarea locuinței ce face obiectul litigiului,

familiei pârâtului D.C.T. și s-a încheiat contractul de închiriere din 17

aprilie 2006, iar ulterior, la 28 mai 2008 s-a perfectat și contractul de

vânzare-cumpărare nr. X, prin care Statul Român, reprezentat de unitatea

administrativ teritorială Comuna Vulcan a vândut pârâtului imobilul

individualizat ca fiind situat în Vulcan, înscris în CF.

Tribunalul Brașov a reținut că, în

conformitate cu prevederile art. 1308 C. civ., mandatarii convenționali și/sau

legali nu pot cumpăra un bun pe care au fost împuterniciți a-l vinde, întrucât,

de regulă nu se poate admite ca o persoană să cumuleze calitatea de vânzător și

pe cea de cumpărător (alin. (2)).

Interdicția vizează și persoanele care

administrează bunuri ce aparțin statului sau comunelor, precum și funcționarii

publici atunci când bunurile statului sau unității administrativ-teritoriale se

vând prin mijlocirea lor (alin. (3) și (4)).

Potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr.

10/2001 sunt lovite de nulitate absolută actele de înstrăinare a imobilelor

preluate de stat încheiate anterior finalizării procedurilor administrative,

iar depunerea notificării cu depășirea termenului prevăzut de lege, nu poate

înlătura această sancțiune, în speță, în dispoziția de respingere a notificării

neregăsindu-se acest motiv.

Împotriva sentinței tribunalului au

declarat apel pârâții B.E.C. și D.C.T., criticând-o pentru nelegalitate,

deoarece: instanța a acordat mai mult decât s-a cerut; a omis a se pronunța

asupra apărărilor pârâților; instanța nu a avut în vedere, că în raportul

juridic din speță, reclamanții nu au calitatea de a solicita nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare; nu s-a invocat și nu s-a dovedit

reaua-credință a cumpărătorului; s-a ignorat nedeținerea imobilului în totalitate

de către reclamanți.

Totodată au fost dezvoltate critici

privind faptul că imobilului nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10

din 2001, dreptul la acțiune al reclamanților fiind prescris din data de 14

februarie 2002, iar primarul nu are calitatea de administrator, instanța

dispunând restabilirea situației anterioare de CF cu încălcarea prevederilor

legale în vigoare, fără a dispune anularea încheierii de Carte funciară.

Prin Decizia nr. 42/Ap din 13 aprilie

2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâți, reținând următoarele:

Pentru a exista situația de „ultra

petita" invocată de apelanți, ar fi trebuit ca instanța să acorde mai mult

decât s-a cerut, or, în speță, instanța a admis în parte acțiunea.

Considerentele referitoare la

aplicarea dispozițiilor art. 1308 C. civ. nu constituie un „plus petita",

având în vedere că, în motivarea în fapt a acțiunii se invocă fraudarea legii

și încălcarea prevederilor art. 966 C. civ., dispoziții generale aplicabile

oricărei convenții.

În raport de cauza de nulitate,

instanța a apreciat că are calitate procesuală activă orice persoană

interesată.

Cu privire la aplicabilitatea legii

speciale, Curtea de Apel Brașov a reținut că imobilul a fost preluat de stat,

în temeiul Decretului nr. 223/1974.

Au fost înlăturate ca nefondate și

criticile privind prescripția dreptului la acțiune în constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare deoarece, în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privind prescripția

extinctivă, ci cele ale art. 2 care dispun că acțiunea în constatarea nulității

absolute a unui act juridic nu se prescrie.

Instanța de apel a reținut că nu poate

fi analizată prescripția dreptului la prezenta acțiune prin raportare la

dispozițiile art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001, atât timp cât

acestea nu fac obiectul prezentei cauze și nu s-a stabilit prin hotărâre

judecătorească definitivă că notificarea a fost depusă tardiv.

Dispozițiile art. 1308 C. civ.

reținute de prima instanță sunt aplicabile în speță.

Dacă potrivit Legii nr. 215/2001

primarii nu au calitatea de administratori, în considerarea prevederilor art. 42

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și a art. 42 alin.(1)din Normele metodologice

de aplicare a acesteia, deținătorul bunului este cel însărcinat cu încheierea

contractului de vânzare-cumpărare, iar unitatea administrativ teritorială, prin

Consiliul local a mandatat pe pârâtul D.C., în calitate de primar să încheie

acest contract, este evident că în speță devin aplicabile dispozițiile legii

speciale de restituire a imobilelor, nefiind relevante în conturarea raportului

juridic descris în prezenta cauză, dispozițiiile legii privind administrația

publică locală.

Nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare în temeiul art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu este

condiționată de buna sau reaua-credință a cumpărătorilor și nu se poate reține

că apelantul-pârât D.C T. nu cunoștea despre existența notificării, deoarece în

calitatea sa de primar al Comunei Vulcan era persoana însărcinată cu

soluționarea acesteia.

Faptul deținerii în proprietate de

către reclamanți anterior deposedări de către stat, a întregului imobil, sau

numai a unei cote din acesta nu constituie un impediment al constatării

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în integralitatea sa,

cât timp acesta a fost încheiat cu fraudarea legii.

Instanța de apel a considerat

nefondate și criticile privind încălcarea prevederilor legale în vigoare,

respectiv în materia rectificărilor de Carte funciară, fiind evident că, urmare

constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu privire

la imobil, este fondată și cererea având ca obiect rectificarea de CF, radierea

dreptului înscris greșit și restabilirea situației anterioare operând în Cartea

funciară, instanța de apel considerând legal aplicabile dispozițiile art. 34

din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Împotriva Deciziei civile nr. 42/Ap

din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs pârâții B.E.C.

și D.C.. criticând-o pentru nelegalitate în temeiul motivelor prevăzute de art.

304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Astfel, primul motiv de recurs vizează

nelegalitatea hotărârii atacate, deoarece instanța s-a pronunțat „ultra

petita", în sensul că, în mod eronat și-a întemeiat argumentele din

considerente invocând și prevederile art. 1308 C. civ.

Recurenții-pârâți susțin că

reclamanții nu și-au motivat în drept, acțiunea în constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 28 mai 2008, pe dispozițiile art.

1308 C. civ., iar instanțele, cu nerespectarea cadrului procesual s-au

pronunțat asupra unor chestiuni, care nu s-au cerut.

Acest aspect face inoperante în cauza

dedusă judecății și prevederile art. 966 și 1308 C. civ., deoarece contractul

de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata, s-a

încheiat în aplicarea prevederilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 10 din 2001.

Se mai invocă nelegalitatea deciziei

întrucât nu s-a cerut stabilirea situației anterioare de CF, iar instanța a

pronunțat un „plus petita" referitor la capătul 2 al acțiunii.

O altă critică dezvoltată de pârâți

este circumscrisă motivului reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și se referă la faptul că soluția pronunțată de instanța de apel

este nelegală, întrucât în pricina dedusă judecății, imobilul nu a fost

notificat în termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din legea specială,

reclamanții fiind decăzuți din dreptul de a cere măsuri reparatorii, întrucât

cererea tardiv formulată nu poate produce efecte.

Ca atare, neexistând vreo notificare a

imobilului care să fi respectat condițiile impuse de Legea nr. 10/2001, soluția

de admitere în parte a acțiunii și constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare este nelegală, reclamanții neavând calitate

procesuală activă în cauză.

Astfel, în condițiile sancțiunii

impusă de prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, de vreme ce

reclamanții nu mai pot obține măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent,

este lipsită de orice finalitate acțiunea în constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu, neputând produce

nici un fel de efecte juridice în favoarea reclamanților.

În jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, în mod constant s-a considerat că reclamanții nu pot

pretinde o încălcare a art. 1 din Primul Protocol, decât în măsura în care

hotărârile contestate de aceștia se raportau la „bunurile" sale, în sensul

acestei prevederi, în speță reclamanții nedovedind un interes, astfel că, prin

urmare, aceștia nu pot fi titularii unui „bun" ori al unei valori

patrimoniale, inclusiv creanțe, în baza cărora să poată pretinde că au cel

puțin o „speranță legitimă" de a obține folosința efectivă a dreptului de

proprietate.

Recursul sub toate motivele invocate

de pârâți este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce

succed:

Motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 6 C. proc. civ. nu este aplicabil hotărârilor pronunțate de instanța de

apel, prin care se păstrează în întregime soluția atacată, respingându-se calea

de atac, întrucât, în acesta situație, instanța de control judiciar nu rejudecă

cererea de chemare în judecată, pentru a da mai mult decât s-a cerut.

Ca atare, acest motiv de casare nu

poate fi primit din punct de vedere formal, procedural, întrucât în speță,

apelul a fost respins ca nefondat, iar motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.

6 C. proc. civ. este funcțional numai în situația în care instanța de apel s-ar

fi pronunță ea însăși asupra fondului cererii, ipoteză ce nu se regăsește în

speță.

Referitor la motivul de recurs ce

vizează nelegalitatea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în sensul

acordării unui „plus petita" este de observat că prin cel de-al doilea

capăt de cerere, reclamanții au solicitat instanței rectificarea Cărții

funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate nelegal înscris în

favoarea pârâtului D.C., astfel că nu subzistă nici această critică.

Este de observat că instanța de fond

nu a acordat nici mai mult decât s-a cerut, nici ceea ce nu s-a cerut, iar

instanța de control judiciar a păstrat soluția tribunalului, respingând apelul

pârâților, pronunțându-se asupra tuturor motivelor și apărărilor invocate de

părți.

Nu se pot reține cu temei nici

criticile legate de invocarea de principiu a unor dispoziții reglementate de

Codul civil și nici împrejurarea că, invocarea acestor prevederi ar putea

constitui un „plus petita", în sensul pronunțării asupra a ceea ce nu s-a

cerut.

Nici criticile circumscrise art. 304 pct.

9 C. proc. civ., ce vizează aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, cu privire

la nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (1) și (3) ale acestui act normativ

nu sunt fondate, deoarece legalitatea dispoziției nr. 311 emisă la data de 28

mai 2008 de către Comuna Vulcan prin primar a format obiectul unui alt dosar,

înregistrat sub nr. 7646/2008 al Tribunalului Brașov, chestiunile legate de

procedura depunerii notificării în condițiile respectării termenului prevăzut

de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a aspectelor de formă, cerute de

legea specială în privința depunerii notificării prin executorul judecătoresc,

neputând fi analizate în cadrul procesual din prezenta cauză.

Contractul de vânzare-cumpărare (având

ca obiect imobilul din Vulcan, județul Brașov, înscris în CF, compus din casă,

curte și grădină în suprafață de 2015 mp) a fost încheiat la data de 28 mai

2008, în aceeași zi în care Comuna Vulcan, prin primar a pronunțat dispoziția nr.

311, prin care s-a respins notificarea reclamanților F.E. și F.G., prin

mandatar S.G., fără a se aștepta comunicarea dispoziției și finalizarea

contestării acesteia, conform procedurii reglementate de art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

Reținând frauda la lege și încălcarea

interdicției de înstrăinare, instanțele de fond și apel au apreciat corect

asupra sancțiunii nulității contractului de vânzare-cumpărare, constatând

incidente dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora

„sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor

administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege este

interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune,

ipotecarea, locațiunea (..) bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții

notificate potrivit prevederilor prezentei legi.

Nici criticile din recurs ce vizează

lipsa calității procesuale active nu sunt fondate, astfel că nu se poate reține

nelegalitatea deciziei pronunțată de instanța de apel, sub acest aspect.

Obiectul acțiunii, constituind

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, calitate

procesuală activă are orice persoană interesată și, întrucât reclamanții justifică

un interes legitim în cauză, referitor la redobândirea dreptul de proprietate

asupra imobilului notificat, pe care Statul Român l-a înstrăinat cu încălcarea

normelor imperative în materie este evident că, în acțiunea dedusă judecății

reclamanții au legitimare procesuală activă.

Ca atare, reclamanții au interes în

promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare cu privire la imobilul asupra căruia nu s-a finalizat, prin

procedura contestării dispoziției de respingere a notificării, redobândirea

dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989.

„Speranța legitimă" este cea

conferită de beneficiul Legii nr. 10/2001 la o reparație echitabilă pentru

abuzul săvârșit de statul comunist, iar formularea unei acțiuni în constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, are drept scop

înlăturarea situației imposibilității de restituire a bunului, ce a fost vândut

cu eludarea dispozițiilor art. 21 alin. (5) din actul normativ menționat.

Așa fiind, în raport de toate aceste

considerente, înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ. și va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâții B.E.C. și D.C.T. împotriva Deciziei nr. 42/Ap din 13 aprilie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 mai 2011.