ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3107/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3107/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul D.L., prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Brașov, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.E., T.C.,

G.B.S., T.G., G.B.V., C.I., S.S., S.V., A.E., B.C. și C.S., anularea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele C.E. și B.C.,

anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 14 septembrie 2007

la BNP L.M. și H.M. și radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate

al pârâților B.C. și C.S.

Prin sentința civilă

nr. 165/S din 21 martie 2011, Tribunalul Brașov a respins acțiunea civilă

precizată, având capăt de cerere constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare înscris în cartea funciară Bod, încheiat între pârâtele C.E.

și B.C. cu privire la imobilul teren în extravilanul localității Bod, formulată

de către reclamantul D.L. în contradictoriu cu pârâții C.E., T.C., G.B.S., T.G.,

G.B.V., C.I., S.S. Și S.V., A.E., B.C. și C.S.

A admis excepția de

netimbrare a capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute

a contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 14 septembrie 2007 la

B.N.P. L.M. și H.M., cu privire la imobilul teren în extravilanul localității

Bod și radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților B.C.

și C.S. asupra acestui teren, formulate de același reclamant, pe care le

anulează ca netimbrate.

A obligat reclamantul

să plătească pârâtei C.E. suma de 5.700 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit art. 20 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat,

iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în

momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere

petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Din conținutul alin.

(3) al aceluiași articol, rezultă că neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a

cererii, în speță operând aceste prevederi, întrucât reclamantul nu a făcut

dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar stabilite în sarcina sa, a

fost admisă excepția și anulate capetele de cerere având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 14

septembrie 2007 la BNP L.M. și H.M., cu privire la imobilul teren în

extravilanul localității Bod, ca și cel vizând radierea din cartea funciară a

dreptului de proprietate al pârâților B.C. și C.S. asupra acestui teren, acesta

din urmă având caracter accesoriu față de cel dintâi și urmând soarta juridică

a acestuia.

Cererea având ca

obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare

înscris în cartea funciară Bod, încheiat între pârâtele C.E. și B.C. cu privire

la imobilul teren în extravilanul localității Bod, s-a dovedit neîntemeiată și

a fost respinsă pentru considerentele ce urmează:

Între reclamant și

pârâții C.E., T.C., G.B.S., T.G. și G.B.V. s-a încheiat antecontractul de

vânzare-cumpărare autentificat în 22 februarie 2006 la BNP T.V., prin care

pârâta C.E., în nume propriu și ca mandatară a celorlalți pârâți, a promis

reclamantului vânzarea imobilului de

40

.

000 m.p. situat în comuna Bod. Prin același

contract, pârâta s-a obligat să dezbată succesiunea, să dezmembreze terenul, să

facă partajarea acestuia și să-l întabuleze pentru a-l putea vinde

reclamantului până la data de 31 mai 2006.

La data de 08 iunie 2007,

reclamantul a trimis acestei pârâte o notificare și oferta de plată, invitând-o

să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare

în formă autentică.

Prin contractul de donație

din 04 septembrie 2007, pârâta C.E. a dobândit proprietatea asupra întregului imobil

de 50.000 m.p., înscris în cartea funciară Bod, identic cu cel din titlul de proprietate

din 01 februarie 1993 emis de Comisia Județeană Brașov, ulterior înstrăinând acest

imobil pârâtei B.C., care l-a înstrăinat apoi pârâtului C.S. prin contractul de

vânzare-cumpărare din 14 septembrie 2007, a cărui nulitate absolută se cere a fi

constatată prin prezenta acțiune.

S-a constatat că antecontractul

încheiat de reclamant nu transmite dreptul de proprietate de la promitentul-vânzător

la beneficiarul-cumpărător, ci dă naștere numai la obligații de a face în sarcina

părților, respectiv de a vinde pentru promitent și de a cumpăra pentru beneficiarul

promisiunii, părțile stabilind în conținutul acestuia și sancțiuni pentru neperfectarea

actului din culpa lor, inserând o clauză penală în acest sens.

Rămânând proprietară exclusivă

asupra terenului, după acceptarea donației, pârâta a beneficiat de prerogativele

dreptului său de proprietate și a vândut în condiții legale terenul obiect al antecontractului

de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul.

S-a constatat că situația

juridică a imobilului era incertă la data încheierii antecontractului, aspect cunoscut

de reclamant, ceilalți pârâți criticând și prețul la care s-a convenit prin antecontract.

Trecerea succesivă a terenului

din proprietatea pârâtei C.E. în cea a pârâtei B.C. și de la aceasta la pârâtul

C.S., prin contractul de vânzare-cumpărare din 14 septembrie 2007 a cărui nulitate

absolută se solicită a fi constatată, este expresia valorificării dreptului de proprietate

a fiecăruia dintre aceștia, la epoca respectivă.

S-a constatat că în relația

contractuală dintre pârâții B.C. și C.S., urmare căreia acesta din urmă a dobândit

dreptul de proprietate asupra terenului, pârâta C.E. apare ca fiind străină și nu

s-a putut reține conduita sa de nerespectarea a clauzelor antecontractului ca și

cauză ilicită a contractului de vânzare-cumpărare dintre cei doi pârâți și în care

aceasta nu a fost parte.

Instanța de fond a apreciat

că singura posibilitate pe care o are reclamantul, în condițiile inexistenței dreptului

asupra terenului în proprietatea pârâtei, este de a solicita daune-interese pentru

neexecutarea antecontractului, în speță nedovedindu-se că cei doi pârâți, B.C. și

C.S., au încheiat vânzarea, prin actul atacat, în frauda intereselor sale, pentru

a putea cere cu succes constatarea nulității acesteia pentru cauză ilicită.

Curtea de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 118/Ap din 21 octombrie 2011, a admis

în parte apelul declarat de pârâta B.C. împotriva sentinței civile nr. 165/S

din 21 martie 2011 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul

că a fost obligat reclamantul D.L. la plata către pârâta B.C. a sumei de 15.000

RON reprezentând cheltuieli de judecată. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței,

a fost respins apelul declarat de reclamantul D.L. împotriva aceleiași sentințe

și a fost obligat reclamantul D.L. la plata către intimata pârâtă C.E. a sumei de

700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

În argumentarea acestei

decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că art. 274 C. proc. civ. invocat

de reclamant permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților

ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea

pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.

Onorariul se stabilește

inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de

elementele prevăzute în alin. (3) al textului menționat, care sunt: timpul și volumul

de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate

de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză;

împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să

accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate

fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile,

vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea

cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea

cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare

a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp

în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura

servicii legale performante.

Verificând criteriile

legale, Curtea a reținut că recurentul-reclamant nu a dovedit existența unei disproporționalități

între onorariul apărătorului pârâtei C.E. și volumul de muncă presupus de pregătirea

apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau

noutatea litigiului.

S-a apreciat că faptul

că soluția a fost de anulare ca netimbrate a capetelor de cerere privind constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 14 septembrie 2007 la

BNP L.M. și H.M. și radiere din cartea funciară, nu poate conduce la concluzia că

părțile au convenit un onorariu exagerat. Onorariul de 5.700 RON este unul modic

în raport cu importanța litigiului ce a făcut obiectul apărării, valoarea obiectului

cererii, precum și cu munca avocatului.

Art. 274 alin. (3) C.

proc. civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului

de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze

de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului. În speță nu s-a făcut

dovada unui abuz de drept prin stabilirea pentru pârâta C.E. a unui onorariu cu

încălcarea criteriilor prevăzute de textul de lege citat.

Însă în ceea ce privește

apelul declarat de pârâta B.C. instanța a reținut, în esență, că onorariul avocațial

plătit de pârâta B.C. pentru judecata cauzei în primă instanță a fost de 25.000

RON, potrivit chitanței din 26 februarie 2008 emisă de Cabinetul de Avocat P.I.

Instanța a reținut că

în raport de obiectul cauzei, valoarea acestuia, complexitatea cauzei, durata procesului

în primă instanță și munca depusă de avocat, onorariul avocațial este nepotrivit

de mare. Astfel, avocatul pârâtei B.C. a fost prezent la cele 14 termene de judecată

în fața primei instanțe și a formulat o întâmpinare, iar soluția primei instanțe

a fost de respingere a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute

a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele C.E. și B.C. și de anulare

ca netimbrate a celorlalte pretenții.

Astfel, Curtea a redus

cheltuielile de judecata datorate de reclamant paratei B.C. de la suma de 25.000

RON la 15.000 RON.

Făcând aplicarea prevederilor

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța nu a redus în mod efectiv însuși onorariul

convenit de pârâtă cu apărătorul ales și dovedit cu înscrisul aflat la dosar, ci

cheltuielile de judecată stabilite în sarcina părții căzute în pretenții. Aceasta

deoarece instanța nu are abilitatea de a interveni in contractul de asistență juridică

prin cenzurarea onorariului cuvenit, întrucât s-ar contraveni principiului libertății

de voință al părților contractante, dar și prevederilor Legii nr. 51/1995 privind

organizarea și exercitarea profesiei de avocat (art. 30) și Statutului profesiei

de avocat [art. 94 alin. (2) și (3)].

S-a reținut că aprecierea

că în raport cu valoarea obiectului litigiului, cu munca prestată de avocat ori

cu complexitatea cauzei se impune reducerea cheltuielilor de judecata se bazează

pe faptul că nu ar fi echitabil ca partea care a pierdut procesul să suporte un

cuantum excesiv al cheltuielilor cauzat de un onorariu stabilit pe baze contractuale,

consecința firească a unei asemenea măsuri fiind aceea a suportării de către partea

care a acceptat stabilirea unui anumit cuantum al onorariului de avocat a diferenței

neimputate asupra părții căzute în pretenții.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul D.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în motivarea cărora a susținut, în esență, că

intimata B.C. a formulat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pentru

prima dată în apel.

Totodată, susține recurentul,

apelanta B.C. nu a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată

efectuate cu ocazia judecării prezentei cauze, iar apelanta nu a fost prezentă nici

personal, nici prin reprezentant la ultimul termen de judecată și nici nu a depus,

până la încheierea dezbaterilor, vreun înscris prin care să solicite cheltuieli

de judecată și să facă dovada acestora.

În ceea ce privește cheltuielile

de judecată acordate intimatei C.E., recurentul susține că suma acordată este exagerat

de mare în raport de activitatea efectuată în cauză în condițiile în care acțiunea

introductivă a fost anulată ca netimbrată.

Pentru aceste motive,

recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul

reducerii cuantumului sumei acordate pârâtelor cu titlu de cheltuieli de judecată.

Examinând

sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile

și prin raportare la prevederile art. 304

1

C. proc. civ., se apreciază

că recursul declarat în cauză este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele

considerente:

Dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurent, vizează și aplicarea greșită a legii.

Din acest punct de vedere s-a criticat obligarea sa la plata unei sume cu titlu

de cheltuieli de judecată către pârâta B.C. care nu a fost justificată la instanța

de fond și către pârâta C.E. care, în raport de obiectul litigiului și de prestația

efectuată, este nejustificat de mare.

Într-adevăr, dispozițiile

art. 274 alin. (1) (3) C. proc. civ. prevăd că partea care cade în pretenții va

fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii potrivit

alin. (3) au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte

ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii

sau munca îndeplinită de avocat.

Pentru

ca aceste cheltuieli să fie acordate de către instanță, partea care a câștigat procesul

trebuie să dovedească că le-a făcut în speță, pârâta B.C.

trebuia să facă dovada

cheltuielilor de judecată la instanța în fața căreia le-a solicitat, respectiv instanța

de fond.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că pârâta B.C. nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate

cu susținerea intereselor în fața instanței de fond

.

Astfel, așa cum reiese

din încheierea din data de 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Brașov, apărătorul pârâtei

B.C. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată cu mențiunea că va depune dovezile

cu privire la onorariul de avocat, însă aceste dovezi nu au fost depuse așa încât

Tribunalul a reținut corect că nu s-a făcut dovada acestora.

În concluzie, instanța

de apel nu putea analiza apelul pârâtei B.C. atâta timp cât aceasta nu a făcut dovada

cheltuielilor de judecată la instanța de fond, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., astfel încât se va admite recursul, iar decizia recurată

va fi modificată în parte în sensul respingerii apelului pârâtei B.C.

Critica referitoare la

obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către pârâta C.E. și

care în raport de obiectul litigiului și de prestația efectuată, ar fi nejustificat

de mare, va fi respinsă ca nefondată.

În ce privește aprecierea

cuantumului cheltuielilor de judecată este

de

observat

că posibilitatea măririi sau micșorării cuantumului

cheltuielilor

de

judecată

este o facultate

a instanței

de

judecată

și nu o obligație, aceasta urmând a aprecia

de

la caz

la caz, aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ.

Așa fiind, se constată

că instanța de apel, în urma verificării înscrisurilor depuse în dovedirea cheltuielilor

de judecată, ținând cont de complexitatea litigiului, în mod corect a dat eficiență

prevederilor art. 274 C. proc. civ., motiv pentru care aserțiunile recurentului,

sub acest aspect, vor fi respinse.

Față de cele ce preced,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să se admită recursul reclamantului D.L.,

urmând a se modifica în parte decizia recurată în sensul că se va respinge apelul

pârâtei B.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Admite recursul declarat

de reclamantul

D.L.

împotriva

deciziei civile nr. 118/Ap din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Modifică în parte decizia

recurată în sensul că respinge în tot apelul declarat de apelanta-pârâtă B.C. împotriva

sentinței civile nr. 165/S din 21 martie 2011 a Tribunalului Brașov, secția civilă.

Păstrează în rest dispozițiile

deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7

iunie 2012.