ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6720/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul

Brașov, secția civilă la 14 octombrie 2009, reclamanta B.B.H. a chemat în

judecată pe pârâta U.A.T. Comuna Vulcan prin primar, solicitând anularea în

parte a Dispoziției nr. 358 din 24 august 2009 emisă de acesta și obligarea de

a emite o nouă dispoziție în sensul restituirii în natură a casei și terenului

în suprafață de 2631,60 m.p. situate în comuna Vulcan, exclusiv în favoarea sa.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că la data de 11 septembrie 2009, i-a fost comunicată

dispoziția contestată prin care s-a dispus restituirea în proprietate a

imobilului din Vulcan, în favoarea sa și a numitului H.H.

Reclamanta a

învederat că acesta din urmă a decedat la 30 decembrie 2003, astfel că

dispoziția a fost emisă pe numele unei persoane decedate, prin urmare fără

capacitate de folosință. Reclamanta a mai susținut că are vocație la moștenirea

defunctului.

Tribunalul Brașov,

secția civilă, prin Sentința civilă nr. 141/S din 3 mai 2010, a respins

contestația ca neîntemeiată reținând că, în mod corect, prin dispoziția

atacată, pârâta a restituit imobilul ambilor notificatori, B.B.H. și H.H.,

întrucât calitatea de persoană îndreptățită a existat la data notificării în

favoarea ambilor solicitanți.

S-a considerat că

reclamanta își poate valorifica dreptul de succesiune asupra cotei provenite de

la defunct pe calea dreptului comun.

S-a avut în vedere și

faptul că restituirea imobilului s-a făcut inițial prin dispoziția nr. 309 din

28 mai 2008 în favoarea ambilor notificatori, soluția fiind acceptată de

reclamantă prin neexercitarea căii de atac împotriva dispoziției menționate,

cea atacată în prezenta cauză modificând doar art. 1 al celei dintâi.

Împotriva sentinței

menționate a declarat apel reclamanta B.B.H., susținând că prima instanță

trebuia să facă aplicarea în cauză a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, întrucât are calitatea de unică moștenitoare a defunctului H.H.,

decedat cu 6 ani înainte de soluționarea notificării.

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 150/A din 2 noiembrie 2010,

a respins apelul reclamantei ca nefondat, reținând că în speță nu sunt

aplicabile prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece acestea

se referă la cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat

procedura instituită de această lege și are în vedere ipoteza în care, la data

formulării notificării, fostul proprietar era decedat.

Mai mult, s-a reținut

că decesul notificatorului H,H, nu a fost adus la cunoștința unității, în

conformitate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001, dispoziția fiind emisă pe numele

ambelor persoane îndreptățite.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta B.B.H., criticând-o

ca nelegală, și solicitând modificarea în sensul admiterii contestației.

Dezvoltând motivele

de recurs, reclamanta a susținut că dispoziția contestată este lovită de

nulitate, fiind emisă pe numele unei persoane decedate, prin urmare lipsite de

capacitate de folosință, respectiv H.H., decedat la 30 decembrie 2003.

Cea de-a doua critică

formulată prin motivele de recurs a vizat neaplicarea dispozițiilor art. 4

alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care s-a refuzat

recunoașterea calității reclamantei de moștenitoare a celuilalt proprietar,

H.H., și nicio altă persoană nu a solicitat restituirea imobilului prin

notificare.

În faza recursului nu

s-au administrat probe.

Examinând criticile

invocate de reclamantă, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Notificarea nr. 2364

din 28 septembrie 2001 prin care s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

restituirea imobilului situat în comuna Vulcan a fost formulată de reclamantă

și de H.H., fiind soluționată prin dispoziția nr. 309 din 28 mai 2008 emisă de

Primarul comunei Vulcan, completată prin dispoziția contestată în prezenta

cauză, nr. 358 din 24 august 2009 prin care s-a modificat art. 1 din prima

dispoziție în sensul restituirii către B.B.H. și H.H., după restituirea sumei

reprezentând despăgubirea primită conform deciziilor de preluare nr. 615 din 8

iulie 1978 (pentru H.H.) și nr. 71 din 14 februarie 1984 (pentru H.P.),

actualizată potrivit legislației în vigoare.

Chiar dacă prima

dispoziție emisă tot ulterior decesului notificatorului H.H. a fost atacată de

reclamantă, iar, potrivit susținerilor recurentei, contestația sa a fost

respinsă ca lipsită de interes ca efect al emiterii celei de-a doua dispoziții,

ce face obiectul litigiului, nu există temei pentru constatarea nulității

acesteia.

De vreme ce la data

formulării notificării, 25 septembrie 2001, fostul proprietar H.H. era în viață

și a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001, nu exista temei pentru restituirea

bunului în integralitate către reclamantă.

Nici critica invocată

prin cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondată.

În speță, s-a reținut

corect de către instanța de apel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4

alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora de cotele moștenitorilor

legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III

profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen

cererea de restituire.

Textul de lege

menționat are în vedere o altă situație, respectiv aceea în care, la data

formulării notificării, fostul proprietar era decedat. Or, în cauză,

coproprietarul imobilului, H.H. a decedat ulterior depunerii notificării.

Ca atare, de cota de

proprietate a acestuia vor profita moștenitorii săi legali sau testamentari,

care își pot valorifica drepturile în cadrul dezbaterii succesiunii pe calea

dreptului comun, având în vedere că dreptul real exista în patrimoniul lui H.H.

la momentul decesului.

În condițiile în care

nici în faza procesuală a recursului, reclamanta nu a depus dovada calității

sale de unică moștenitoare a defunctului și cu atât mai mult cu cât instanța nu

a fost învestită cu un petit în sensul constatării calității sale de unică

persoană îndreptățită la măsurile reparatorii, ca unică moștenitoare, nu pot fi

înlăturate dispozițiile legale imperative ce reglementează devoluțiunea

succesorală, întrucât pe această cale ar putea fi vătămate drepturile altor

moștenitori.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de contestatoarea B.H.B. împotriva Deciziei nr. 150/Ap din 02

noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 04 octombrie 2011.