ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 131/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 131/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

secția penală, prin sentința penală nr. 103 din 30 mai 2010 pronunțată în dosar

nr. 916/105/2009 a condamnat pe inculpatul V.I. la pedeapsa principală de:

- 8 (opt) ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c),

C. pen., pe durata de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii consumate de viol

prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice a

faptei din tentativă de viol asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de

15 ani prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C.

pen., infracțiune pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată a

inculpatului prin rechizitoriu].

În baza art. 71 alin.

(1), (2) și (3) C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a b) și c), C. pen., în sensul

executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.

Pe latura civilă a fost

obligat inculpatul de către partea civilă minoră D.I.M., la despăgubiri civile

în sumă de 4.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la suma de 300 lei cheltuieli

judiciare statului.

Instanța a reținut în

fapt că în dimineața zilei de 20 iulie 2008 în jurul orei 6

00

,

într-un loc izolat situat în afara vetrei satului Predeal din comuna

Predeal-Sărățel, prin amenințare și violențe fizice inculpatul V.I. a încercat

inițial să întrețină un raport sexual normal cu partea vătămată D.I.M. în

vârstă de 15 ani, fără a cunoaște starea de minoritate a acesteia la momentul

respectiv, iar în final a reușit să consume cu aceasta doar un act sexual oral,

în următoarele împrejurări:

În noaptea de 19/20

iulie 2008 partea vătămată D.I.M. în vârstă de 14 ani și 5 luni s-a deplasat

împreună cu martorii S.C.M., I.A.V. și S.S.A. la majoratul numitului D.M. în

satul Predeal – aparținând comunei Predeal Sărari, unde ultimii au participat

la majoratul numitului D.M.

Pe timpul desfășurării petrecerii,

partea vătămată a rămas în mașina martorului S.C.M. (cu care se efectuase

deplasarea), iar în jurul orelor 2

30

în aceiași formație, a plecat

către domiciliul bunicii sale din satul Sărățel.

Pe traseu, grupul s-a

oprit la domiciliul primilor doi martori iar după introducerea mașinii în curte,

partea vătămată D.I.M. a înnoptat în locuința martorului I.A.V., convenindu-se

ca acesta din urmă să o conducă la domiciliul bunicii sale, în dimineața

aceleiași zile.

Ca urmare, în jurul

orelor 6

00

însoțiți de un câine, cei doi tineri au plecat din satul

Predeal, îndreptându-se spre localitatea Sărățel.

Când au ajuns în

apropierea locuinței martorului S.V. aceștia s-au întâlnit cu inculpatul Vasile

Iulian, la rândul său însoțit de martorii S.M. și C.C., toți aflați sub

influența băuturilor alcoolice.

Adoptând un comportament

amenințător, inculpatul a reușit să îndepărteze atât martorul I.A.V. și câinele

acestuia, cât și cei doi martori care îl însoțeau, ei părăsind locul faptei

datorită temerii că ar fi putut fi agresați

Rămas singur cu partea

vătămată, acesta a prins-o de mână și prin târâre a obligat-o să-l urmeze în

afara drumului public, oprindu-se în apropierea stâlpului electric nr. 8

amplasat la circa 1,2 metri pe partea stângă, în direcția satului Predeal.

Deși minora a încercat

să scape strigând după ajutor, din cauza orei matinale și a locului izolat în

care a fost condusă, demersurile efectuate au rămas fără succes.

În continuare, sub amenințarea

că o va ucide, inculpatul a lovit-o cu o piatră la cap, agresiunea având ca

urmare pierderea cunoștinței. Profitând de starea victimei, faptul că se afla

căzută la pământ și diferența fizică evidentă, acesta a târât-o într-un tufiș

din apropiere, unde prin folosirea violenței a culcat-o pe spate, a dezbrăcat-o

de pantaloni și lenjeria intimă, în final poziționându-se asupra ei.

Recăpătându-și

cunoștința, partea vătămată a reacționat din nou, iar în lupta purtată cu

agresorul i-au fost rupte atât maieul cât și sutienul.

Deoarece minora continua

să alerteze membrii comunității, prin țipete, inculpatul V.I. a lovit-o încă o

dată la cap, acțiune ce a determinat o nouă pierdere a cunoștinței.

În momentul în care și-a

revenit, acesta s-a aplecat în genunchi asupră-i și desfăcându-și pantalonii, a

apucat-o de umăr trăgând-o cu fața către zona sa pelvină, după care strângând-o

cu mâna de gât, prin violență i-a introdus penisul în gură, astfel că timp de

câteva minute contrar voinței acesteia, a reușit să consume un act sexual oral.

Datorită zgomotului

produs de persoane ce se apropiau de locul faptei, deși nu reușise finalizarea psiho-fiziologică

a actului sexual, inculpatul a fost nevoit să abandoneze victima, refugiindu-se

pe dealurile din apropiere, nu înainte de a lua cu sine și hainele purtate de

aceasta.

Astfel dezbrăcată

complet, partea vătămată a reușit să ajungă în satul Sărățel unde, prin spatele

gospodăriilor, a pătruns în curtea martorei S.G., vecină cu bunica sa iar după

relatarea faptei comise de inculpat, a fost îmbrăcată cu alte haine și s-a

procedat la sesizarea organelor de poliție.

Raportul de expertiza

medico-legală efectuat de S.M.L. Ploiești a stabilit și concluzionat că în

împrejurările de fapt expuse, minora D.I.M. a suferit multiple excoriații

liniare cu dimensiuni între 1 și 7 cm, (dispuse sub axilar dreapta, pe ambele

coate și brațe, dorsal toracic, posterior lateral lombar stânga, abdominal

dreapta inferior, suborbital stânga, fesier lateral, coapsa dreapta antero -

extern, malar dreapta, mandibular dreapta, occipital medial, cervical antero –

lateral), toate produse cu și de corpuri cu planuri dure, precum și prin

comprimare cu degetele (regiunea gâtului) și care au necesitat pentru vindecare

2-3 zile îngrijiri medicale. Actul medico-legal amintit a stabilit, de

asemenea, că la data de 20 iulie 2008 aceasta era virgină iar la examinarea medicală

a prezentat și urme de pământ în regiunea analo-genitală.

În baza constatărilor în

fapt amintite atestând în opinia instanței în mod indubitabil faptul că

inculpatul V.I. a realizat cu minora parte vătămată D.I.M. un act sexual oral,

iar încercările de a consuma raporturi sexuale normale nu s-au finalizat,

conform Deciziei nr. III/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile

Unite, dată în interesul legii, s-a concluzionat că fapta sa întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art.

197 alin. (1) C. pen.

La stabilirea încadrării

juridice amintite s-a avut în vedere că tentativa de a întreține raport sexual

normal cu victima este absorbită în faptul consumat de viol și deci, față de

împrejurările comiterii faptei și intenția inculpatului de a viola partea

vătămată, în cauză ne aflăm în situația unei unități naturale de infracțiune.

Pe de altă parte, s-a argumentat că nu sunt incidente prevederile art. 197

alin. (3) C. pen., privind forma agravată a infracțiunii de viol, întrucât nu

s-a probat că autorul ar fi cunoscut vârsta de până la 15 ani a victimei D.I.M.,

împrejurare rezultată din întrebarea adresată la momentul întâlnirii, când a

încercat să stabilească dacă este verișoara unei anumite persoane.

La individualizarea

pedepsei s-au avut în vedere gravitatea concretă a faptei, determinată de

modalitatea comiterii într-o zonă situată în marginea unei comunități sătești,

leziunile corporale produse și natura actelor sexuale impuse victimei.

La soluționarea laturii

civile, s-a apreciat că pretențiile părții vătămate D.I.M. sunt întemeiate în

limita sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale, consecință a puternicei

traume psihice suferite din culpa exclusivă a inculpatului și dovedită atât

prin actele medicale, raportul de evaluare psihologică întocmit de către

D.G.A.S.P.C. Prahova, cât și martorii audiați în cauză. S-a luat act însă că

din acest prejudiciu în cursul urmăririi penale s-a achitat suma de 1000 lei,

reprezentanților legali D.F. și D.D.

penale nr. 103 din 30 mai 2010 a Tribunalului Prahova, secția penală, a

declarat în termen apel inculpatul V.I. susținând că a fost reținută în mod

greșit vinovăția penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de viol

întrucât a avut act sexual oral cu partea vătămată cu consimțământul acesteia,

impunându-se a fi achitat în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. b)

sau d) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei apreciată a

fi greșit individualizată în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen. în

considerarea datelor privind persoana acestuia (oligofrenie gradul 2,

imbecilitate, tulburări de adaptare și comportament, dezechilibru afectiv),

atestate cu actele medicale din dosar. În acest sens a susținut că se impune a

fi reținute în favoarea sa și circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74

lit. a) și c) C. pen., cu consecința stabilirii unei modalități neprivative de

libertate a pedepsei în condițiile art. 81 sau ar. 86

1

C. pen.

Curtea verificând

sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în

raport cu motivele de apel invocate, dar și cu privire la celelalte chestiuni

de fapt și de drept deduse judecății – în conformitate cu dispozițiile art. 371

alin. (2) și art. 372 alin. (1) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

Fapta reținută în

sarcina inculpatului de prima instanță constă în aceea că în dimineața zilei de

20 iulie 2008 în jurul orei 6

00

, într-un loc izolat situat în afara

vetrei satului Predeal din comuna Predeal-Sărățel, prin amenințare și violențe

fizice inculpatul V.I. a încercat inițial să întrețină un raport sexual normal

cu partea vătămată D.I.M. în vârstă de 15 ani, fără a cunoaște starea de

minoritate a acesteia la momentul respectiv, iar în final a reușit să consume

cu aceasta doar un act sexual oral, este dovedită în mod indubitabil în cauză

cu recunoașterea indirectă a acesteia în coroborare cu declarațiile părții

vătămate D.I.M. și ale martorilor I.A.V., S.G., S.M., C.C., D.S., N.M.F., S.S.A.,

S.C.M., cele două rapoarte medico-legale întocmite de S.M.L. Ploiești,

procesele-verbale de cercetare a locului faptei, de prezentare pentru

recunoaștere din grup și fotografiile judiciare aferente atestând că partea

vătămată a fost constrânsă prin violență fizică, a avea un act sexual oral cu

inculpatul (activitate ilicită ce realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. astfel cum în mod

corect a fost stabilită încadrarea juridică a faptei prin sentința atacată).

În acest sens, sunt

concludente în stabilirea vinovăției penale a inculpatului privind săvârșirea

infracțiunii de viol – și înlăturarea susținerilor în apărare făcute de acesta

privind existența consimțământului victimei - expertizele medico-legale efectuate

de S.M.L. Ploiești ce au stabilit că examinată fiind în aceiași zi și la scurt

timp după comiterea faptei, minora a prezentat multiple excoriații liniare cu

cruste hematice orientate în toate direcțiile (axilar dreapta, ambele coate și

brațe dorsal toracic posterior lateral lombar stâng, abdominal dreapta

inferior, suborbital stâng, fesier lateral, coapsa dreapta antero – extern,

malar drept, mandibular dreapta, occipital median), precum și 5 echimoze dispuse

cervical antero – lateral și bilateral. S-a concluzionat totodată de către

expertul medico-legal că aceste leziuni au fost produse cu și de corpuri cu

planuri dure, precum și prin comprimare cu degetele (la nivelul gâtului) și au

necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale. Or, leziunile

traumatice menționate, stabilite prin mijloace de probă științifice sunt

specifice încercării de întreținere a unui act sexual normal și consumării unui

act sexual oral, în condițiile opoziției fizice a victimei și anihilării

rezistenței acesteia de către agresorul inculpat, confirmând întocmai

modalitatea de operare descrisă de partea vătămată prin declarațiile constante

date în fața organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată.

În plus, din actele

procedurale din debutul urmăririi penale efectuate de către poliția judiciară

rezultă că la locul faptei au fost găsite o serie de obiecte aparținând

victimei, purtând semnele violențelor fizice la care a fost supusă de inculpat

(un cercel din aur, o bentiță din material plastic, inclusiv sutienul purtat de

victimă ale cărui cupe au fost rupte). De asemenea, existența constrângerii

fizice în consumarea actului sexual oral este confirmată și de starea fizică și

de surescitare și plăgile corporale sângerânde, percepute direct de martorii D.S.,

P.S. și S.G., care au acordat primul ajutor victimei.

Că partea vătămată D.I.M.

a fost victima unor acte sexuale comise asupra sa de inculpat, contrar voinței

sale și într-un concurs de împrejurări traumatizante de natura acelora reținute

în hotărârea atacată, s-a stabilit și prin raportul de evaluare psihologic

întocmit de D.G.A.S.P.C. Prahova – S.P.R.C.A., ce a concluzionat că sub aspect

temporal victima continuă să fie afectată emoțional și psihologic și prezintă

un anumit grad de tensiune când retrăiește scena abuzului.

În final, constatările

în fapt amintite sunt confirmate și de conduita adoptată de inculpatul apelant,

care realizând consecințele faptei sale, în momentul conducerii la sediul

poliției a fugit de sub escortă,prezentându-se la audieri numai după ce rudele

sale au reușit să realizeze o convenție cu reprezentanții legali ai victimei

contra sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale.

Pedeapsa de 8 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II, b) și e) C. pen., aplicată inculpatului de primă instanță pentru săvârșirea

infracțiunii de viol în condițiile anterior arătate, a fost apreciată de Curte

ca fiind leală și temeinică, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 și

art. 52 C. pen., datele cu caracter personal în vederea atenuării tratamentului

penal și aplicării unei modalități de executare neprivative de libertate fiind

considerate nerelevante sub aspectul finalității urmărite de inculpat.

În consecință, Curtea de

Apel Ploiești-secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia penală nr. 68 din 4 august 2010 a respins ca nefondat apelul declarat

de inculpat și a menținut ca fiind legală și temeinică sentința atacată în

conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b), C. proc. pen.

declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei amintite limitat la motive de

netemeinicie privind reducerea pedepsei și aplicarea unei modalități de

executare neprivative de libertate în condițiile art. 81 sau art. 86

1

C. pen. circumscrise cazului de casare din art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., este parțial întemeiat pentru considerentele arătate în continuare.

Este stabilit în cauză -

inclusiv cu recunoașterea parțială a acestuia - că în dimineața zilei de 20

iulie 2008, în jurul orelor 6

00

prin lovirea succesivă cu o piatră

în cap, urmată de târârea pe pământ, comprimarea gâtului și ruperea

îmbrăcămintei - deci profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de

a-și exprima voința - inculpatul V.I. a reușită să obțină satisfacție sexuală

prin introducerea sexului în gura părții vătămate D.I.M., faptă ce reprezintă

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., -

pedepsită de legiuitor de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi

– pentru a cărei săvârșire în mod corect a fost hotărâtă condamnarea

inculpatului arătat de către instanțele anterioare.

Pedeapsa principală a

închisorii de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol amintite,

de către prima instanță - menținută ulterior în apel - este însă excesivă cu

considerarea persoanei inculpatului în raport cu prevederile art. 72 și art. 52

C. pen.

Conform art. 72 alin.

(1) C. pen., la stabilirea pedepsei se ține seama de dispozițiile generale a

codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială de gradul de pericol

social al faptei săvârșite în împrejurările care agravează sau atenuează

răspunderea penală dar și de persoana inculpatului.

Inculpatul V.I. astfel

cum s-a reținut și prin decizia atacată precizează se află la primul conflict

cu legea penală, iar din anul 1994 de la vârsta de 14 ani a fost încadrat cu

gradul III de invaliditate fiind diagnosticat cu afecțiune în zona laringiană

operată, nu este căsătorit și locuiește împreună cu mama și alți 4 frați, tatăl

fiind decedat. Din înscrisurile noi în completare depuse în recurs la dosar de

către recurent (examen psihologic efectuat la data de 25 iulie 2010 de Centrul

de Sănătate Mintală adulți Ploiești, biletele de ieșire din Spitalul de psihiatrie

Voila din data de 4 octombrie 2010, scrisori și referate medicale din perioada

anului 2010) rezultă că inculpatul V.I. în vârstă de 30 ani a fost internat la

Spitalul de psihiatrie Voila în perioada 16 septembrie 2010-4 octombrie 2010,

având antecedente psihiatrice cu diagnosticul „ oligofrenie gradul II –

imbecilitate, tulburări de adaptare și comportament”. A fost externat staționar

cu recomandare de a urma tratamentul medicamentos indicat, - dispensarizare

psihiatrică lunară precum și de a evita consumul de băuturi alcoolice.

Examenul psihologic

efectuat la data de 25 august 2010 prin Centrul de Sănătate Mintală Moinești,

cabinet psihologic – psiholog clinician specialist L.G a concluzionat că

numitul V.I. prezintă: (1) scădere semnificativă a eficienței funcției psihice

bazale (atenție memorie) cu indicii de involuție cognitivă pe un fond organic

semnificativ (Q pierdere = 60%) QI-38, (2) dezechilibru afectiv – dispozițional

tulburări de comportament, tulburări de adaptare, anxietate și invalidare

socio-profesională și familială.

Relevante sub aspectele

tulburărilor grave de adaptare socială și comportament pe care le prezintă

inculpatul sunt și explicațiile și relatarea împrejurărilor cu care s-a

întâlnit cu partea vătămată noaptea de 22 iulie 2008, cu ocazia audierii sale

în recurs când a arătat că „90% din acuzații nu le recunosc, mă consider

nevinovat(.) eram sub influența băuturilor alcoolice (.) partea vătămată mă

acuză pentru că în felul ăsta dorește să-și motiveze o anumită lipsă față de

părinții săi (.) acesta s-a introdus în cercul nostru de băieți inclusiv la

nuntă și a avut un comportament total nepotrivit”.

În acest context Înalta

Curte apreciază că finalitatea preventiv-educativă stabilită de legiuitor prin

dispozițiile art. 52 C. pen., poate fi asigurată față de inculpatul recurent

prin reducerea pedepsei principale, a închisorii de la 8 ani la 4 ani

închisoare, menținându-se însă modalitatea de executare în regim de detenție în

condițiile art. 57 alin. (1) C. pen., în care sens va fi admis recursul

declarat și modificate parțial hotărârile anterioare în conform cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 2 lit. d) raportat la art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Vor fi menținute restul

dispozițiilor deciziei și sentinței atacate.

Potrivit art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Admite recursul declarat

de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 68 din 04 august 2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 103 din 30 mai 2010 a Tribunalului

Prahova numai cu privire la pedeapsa aplicată.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Menține restul

dispozițiilor.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 lei,

reprezentând, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2011.