ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2813
din 9 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de
reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin SC M. SA, și
Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor formulate de persoanele propuse
pentru expropriere, prin care contesta Hotărârea nr. 2/2009 a acestei din urmă
pârâte, solicitând instanței să dispună asupra cuantumului despăgubirii la
valoarea reală a bunului expropriat, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 și
cu expertizele prevăzute de legislația în vigoare.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Temeiul juridic al
acțiunii reclamantului, având în vedere atât textul de lege indicat de acesta,
cât și actul contestat, este art. 20 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, potrivit căruia, „în cazul în care și noile
propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum și proprietarii sau celelalte
persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere
pot contesta hotărârea comisiei, constituită potrivit art. 15, la Curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare,
potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990”.
Rezultă, în
aprecierea instanței de fond, că ipoteza care deschide calea prezentei acțiuni
în contencios administrativ este exclusiv aceea în care, într-un al doilea
ciclu de propuneri ale expropriatorului (în cazul respingerii primei sale
propuneri), comisia respinge din nou propunerea expropriatorului; orice altă
modalitatea de soluționare a propunerii de expropriere și a întâmpinării, în
orice altă etapă, nu se circumscrie sferei de contestare în procedura
contenciosului administrativ, extrem de limitată, reglementată de art. 20 alin.
(1) din Legea nr. 33/1994.
Mai mult decât atât,
se arată în considerentele sentinței atacate, în sprijinul concluziei de
inadmisibilitate a acțiunii vine și opinia cvasiunanimă a doctrinei juridice și
practicii judiciare în ceea ce privește limitele competenței comisiei de
soluționare a întâmpinărilor, potrivit căreia aceasta din urmă este competentă
să cenzureze doar propunerea de expropriere în sens restrâns, adică planul ce
cuprinde imobilul propus spre expropriere; cu privire la ofertele de
despăgubire, din prevederile legii reiese că acestea sunt doar indicate în
planul de expropriere, apoi consemnate de către primar la primirea întâmpinărilor
și de comisie la soluționarea acestora.
Prin urmare, reține
prima instanță, comisia se rezumă la a verifica doar propunerea de expropriere
circumscrisă exclusiv planului cuprinzând terenul și construcțiile propuse spre
expropriere, excluzând ofertele de despăgubire, care fac obiectul determinării
lor juste în procedura efectivă de expropriere, în fața tribunalului investit
cu etapa judiciară a exproprierii, potrivit art. 21 și urm. din Legea nr. 33/1994;
despăgubirile cuvenite reclamantului vor fi stabilite în fața instanței de
expropriere, conform art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, fie prin
învoiala părților în fața instanței, fie prin stabilirea lor nemijlocit de
către instanță.
Împotriva
acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs
reclamantul.
Motivele
de recurs invocate conform art. 304
1
C. proc. civ., se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare și
interpretare a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 33/1994 în soluționarea
cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii.
Recurentul
arată că în mod nelegal instanța de fond a soluționat acțiunea având ca obiect
hotărârea nr. 2 din 27 august 2009 pe excepția inadmisibilității fără a ține
cont că această cale de atac este singura cale de atac prevăzută de lege împotriva
acestei hotărâri, iar prin hotărârea contestată autoritatea competentă a făcut noi
propuneri de despăgubire după primele propuneri formulate.
Se
solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu trimiterea
cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Analizând
recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca
nefondat, pentru următoarele considerente:
Sentința
atacată prin care acțiunea reclamantului a fost apreciată ca inadmisibilă și
respinsă ca atare este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a
dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în raport de obiectul
său – hotărârea nr. 2 din 27 august 2009.
Instanța
de fond a apreciat și constatat că hotărârea contestată este prima hotărâre
emisă în ceea ce privește etapele procedurii care pot forma obiectul
contestării conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Prin
hotărârea contestată s-a respins prima propunere de expropriere iar verificarea
a privit în plan general imobilul teren și construcție care formează obiectul
exproprierii, respectiv situația sa juridică și în subsidiar oferta de
expropriere, respectiv acest cuantum. Sub acest aspect, nu poate fi reținută
susținerea din recurs privind lipsa unei alte căi de atac. Aceasta deoarece
potrivit art. 21-24 din Legea nr. 33/1994 recurentul are calea acțiunii directe
și separate în fața instanței competente – tribunalul pentru a se stabili justa
despăgubire cuvenită proprietarului expropriat pentru cauză de utilitate
publică.
Față
de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,
va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința
pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamantul C.P. împotriva sentinței nr. 2813 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 14 iunie 2011.