ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7621/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7621/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 274 C din 29
septembrie 2010 Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta M.E.
în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reținând
că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea despăgubirilor prevăzute de
Legea nr. 221/2009 întrucât tatăl acesteia, S.A. a fost prizonier pe teritoriul
URSS între anii 1944 - 1948, anterior perioadei vizată de legea specială, iar
această măsură nu a fost dispusă de Statul Român.
Împotriva sentinței a
declarat apel reclamanta susținând că instanța de fond a analizat sumar cauza
și nu a ținut cont că după încheierea armistițiului Statul Român nu a luat
măsuri pentru a opri deportările.
Curtea de Apel
Oradea, prin Decizia civilă nr. 106A din 07 aprilie 2011 a admis apelul, a
schimbat în tot sentința și a admis în parte acțiunea constatând caracterul
politic al măsurii luate împotriva tatălui reclamantei și a obligat pârâtul să
plătească reclamantei suma de 48.000 RON cu titlu de daune morale.
În considerentele
deciziei s-a reținut că deportarea etnicilor germani și maghiari pe teritoriul
fostei URSS constituie o măsură administrativă abuzivă recunoscută de legiuitor
și prin reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (2) lit. a) din Decretul-lege
nr. 118/1990. Caracterul abuziv al măsurii luate împotriva tatălui reclamantei reiese
din faptul că, la luarea acestei măsuri Statul Român a fost complice, a
acceptat ca cetățenii săi să fie luați prizonieri și nu a depus diligențe
pentru încetarea deportărilor.
S-a mai reținut că
deși art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 a fost declarat
neconstituțional prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale,
reclamanta este îndreptățită a obține despăgubirile pe dreptul comun, câtă
vreme s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative abuzive luate
împotriva tatălui reclamantei.
Împotriva deciziei
instanței de apel au declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Ambele recursuri au
fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cuprind două
motive comune, respectiv că măsura administrativă luată împotriva tatălui
reclamantei este anterioară perioadei de referință a Legii nr. 221/2009 și nu a
fost dispusă de Statul Român și că art. 5 lit. a) din legea specială a fost
declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale,
astfel că nu mai poate fi aplicat.
Recursurile sunt
fondate pentru motivele care succed.
Din conținutul Legii
nr. 221/2009 rezultă că sunt considerate condamnări cu caracter politic acele
condamnări dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de
data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop
împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. De
asemenea, conform art. 3 din același act normativ, constituie măsură
administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei
miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu
obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de
muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre acte
normative enumerate de textul legii și care au fost adoptate începând cu anul
Totodată, conform art. 4 alin. (2) rap. la art. alin. (3) din Legea nr.
221/2009, sunt îndreptățite la despăgubiri și persoanele care au făcut obiectul
unor măsuri administrative, pronunțate însă în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989.
În aceste condiții,
este evident că voința legiuitorului, așa cum rezultă în mod neîndoielnic din
textele legii, a fost aceea de a reglementa exclusiv consecințele măsurilor
represive dispuse de Statul Român și autoritățile sale, iar nu de a repara și
consecințele nefaste cauzate de abuzurile armatei sovietice, pe măsura
înaintării sale spre frontul de vest.
Măsura administrativă
luată împotriva tatălui reclamantei, respectiv efectuarea prizonieratului pe
teritoriul fostei URSS, nu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 221/2009
întrucât nu a fost dispusă de Statul Român, ci de trupele sovietice și, drept
consecință, reclamanta nu poate beneficia de despăgubirile pentru prejudiciul
suferit acordate în temeiul acestui act normativ.
Cum în speță nu sunt
incidente dispozițiile Legii nr. 221/2009, analiza celuilalt motiv de recurs
este inutilă.
Având în vedere
considerentele expuse recursurile se vor admite, se va modifica în tot decizia
atacată și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de pârâtul Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice București
reprezentat de DGFP Oradea și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea
împotriva Deciziei nr. 106A din 07 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția
civilă mixtă.
Modifică decizia în
sensul respingerii apelului declarat de reclamanta M.E. împotriva Sentinței nr.
274 C din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Bihor, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 octombrie 2011.