ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 364/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 364/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față:
Analizând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 februarie 2012,
pronunțată în Dosarul nr. 46/44/2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și
pentru cauze cu minori, în baza art. 103 alin. (9) din Legea nr. 302/2004,
republicată a menținut arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate
I.M. (fiul lui V. și V.)
pentru 30 de zile cu
începere de la data de 12 februarie 2012 și până la 12 martie 2012, inclusiv
.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data
de 13 ianuarie 2012 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați
sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, privind
punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile
judiciare din Italia față de cetățeanul român I.M.
S-a
reținut prin această sesizare că pentru I.M.,
Tribunalul din Rovigno – Italia a emis
o semnalare în Sistemul SIRENE pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la
furt în formă agravată, multiplă și în complicitate, prevăzută de art. 110, 56,
61 pct. 5, 624, 625 pct. 2, 5 și 7 C. pen. Italian.
În fapt,
s-a reținut că
la
data de
29 ianuarie 2011, în complicitate cu patru
persoane
, unele deghizate, a încercat să fure benzină din rezervorul
unui vehicul parcat pe stradă.
Curtea, verificând necesitatea
menținerii măsurii arestării provizorii, conform art. 103 alin. (9) din Legea nr.
302/2004 republicată, a constatat că se menține temeiurile avute în vedere la
luarea măsurii, întrucât fapta pentru care autoritățile judiciare italiene au emis
mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate este dintre cele
care dau naștere la predare și este prevăzută ca infracțiune și de legea penală
română, respectiv de disp. art. 20 C. pen. în referire la art. 208 alin. (1)-209
alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.
De asemenea, Curtea
apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C.
proc. pen.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată I.M.,
solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și punerea sa în
libertate.
Critica adusă nu este
fondată.
Analizând legalitatea
și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât
și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., sub toate
celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana
solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele
ce urmează.
Soluția dispusă de
instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că
menținerea arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate,
pentru 30 de zile, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale
ce reglementează procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim
de urgență.
La individualizarea măsurii
necesare asigurării posibilității predării persoanei solicitate, Curtea de Apel
Galați a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune
condiții a procedurii reglementate disp. Legii nr. 302/2004, republicată.
Cu ocazia
soluționării unei cereri de punere în executare a mandatului european de
arestare, instanța națională verifică îndeplinirea condițiilor fond și formă
ale acestuia, precum și alegerea măsurii preventive fără a se putea pronunța asupra
temeiniciei acuzațiilor aduse persoanei solicitate.
Având în vedere că
față de persoana solicitată s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii până
la data de 11 februarie 2012, precum și faptul că până la această dată,
persoana solicitată nu a fost predată autorităților judiciare italiene, Înalta
Curte constată, de asemenea, că la acest moment se mențin temeiurile avute în
vedere la luarea măsurii, întrucât fapta pentru care autoritățile judiciare
italiene au emis mandatul european de arestare este dintre cele care dau
naștere la predare și este prevăzută ca infracțiune și de legea penală română.
Se constată că în
cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de disp. art. 148 lit. f) C. proc.
pen., întrucât fapta presupus a fi comisă este sancționată de lege cu pedeapsa
închisorii mai mare de 4 ani, iar față de modalitatea comiterii faptei de către
persoana solicitată (pe timpul nopții, împreună cu alte patru persoane, unele
deghizate, încercând să sustragă benzină din rezervorul unui vehicul parcat pe
stradă), lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică.
Față de
considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că
prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel încât în baza art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul
declarat de persoana solicitată.
Totodată, va obliga recurenta
persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana
solicitată I.M. împotriva încheierii din 9 februarie 2012 a Curții de Apel
Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 46/44/2012.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata
sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11
februarie 2012.