ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 364/2012

Asupra recursurilor de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 9 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 46/44/2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 103 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată a menținut arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate I.M. (fiul lui V. și V.) pentru 30 de zile cu începere de la data de 12 februarie 2012 și până la 12 martie 2012, inclusiv . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 13 ianuarie 2012 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia față de cetățeanul român I.M.

S-a reținut prin această sesizare că pentru I.M., Tribunalul din Rovigno – Italia a emis o semnalare în Sistemul SIRENE pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt în formă agravată, multiplă și în complicitate, prevăzută de art. 110, 56, 61 pct. 5, 624, 625 pct. 2, 5 și 7 C. pen. Italian. În fapt, s-a reținut că la data de 29 ianuarie 2011, în complicitate cu patru persoane , unele deghizate, a încercat să fure benzină din rezervorul unui vehicul parcat pe stradă. Curtea, verificând necesitatea menținerii măsurii arestării provizorii, conform art. 103 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, a constatat că se menține temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, întrucât fapta pentru care autoritățile judiciare italiene au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate este dintre cele care dau naștere la predare și este prevăzută ca infracțiune și de legea penală română, respectiv de disp.

art. 20 C. pen. în referire la art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. De asemenea, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată I.M., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și punerea sa în libertate. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că menținerea arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pentru 30 de zile, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență. La individualizarea măsurii necesare asigurării posibilității predării persoanei solicitate, Curtea de Apel Galați a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate disp. Legii nr. 302/2004, republicată. Cu ocazia soluționării unei cereri de punere în executare a mandatului european de arestare, instanța națională verifică îndeplinirea condițiilor fond și formă ale acestuia, precum și alegerea măsurii preventive fără a se putea pronunța asupra temeiniciei acuzațiilor aduse persoanei solicitate.

Având în vedere că față de persoana solicitată s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii până la data de 11 februarie 2012, precum și faptul că până la această dată, persoana solicitată nu a fost predată autorităților judiciare italiene, Înalta Curte constată, de asemenea, că la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, întrucât fapta pentru care autoritățile judiciare italiene au emis mandatul european de arestare este dintre cele care dau naștere la predare și este prevăzută ca infracțiune și de legea penală română. Se constată că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de disp. art. 148 lit. f) C. proc.

pen., întrucât fapta presupus a fi comisă este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar față de modalitatea comiterii faptei de către persoana solicitată (pe timpul nopții, împreună cu alte patru persoane, unele deghizate, încercând să sustragă benzină din rezervorul unui vehicul parcat pe stradă), lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel încât în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată. Totodată, va obliga recurenta persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.M. împotriva încheierii din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 46/44/2012. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2012.