ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2488/2012

Asupra recursului

de față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 iulie 2012

Curtea de Apel București, secția

I

penală, a admis sesizarea

autorităților judiciare italiene și a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate

pentru o perioadă de 5 zile, de la 19 iulie 2012 la 23 iulie 2012 inclusiv. A fost

emis mandatul de arestare conform art. 103 alin. (13) Legea nr. 302/2004.

Pentru a dispune

astfel Curtea de Apel București a reținut că împotriva persoanei solicitate a fost

emis mandatul de aretare european în vederea efectuării urmăririi penale, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de clonare de cârduri și utilizare ilegală de cărți de

credit. S-a reținut că în cursul lunii ianuarie 2009, în orașul Milano, persoana

solicitată a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat care utiliza dispozitive

electronice de citire și clonare de cârduri pentru a obține și stoca codurile unor

cârduri de credit care erau instalate pe bancomate.

Audiată fiind

persoana solicitată a refuzat să fie predată în Italia.

Instanța de fond

a apreciat că în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare,

față de natura juridică a acestei instituții, care are la bază încrederea reciprocă

între statele membre, se impune arestarea persoanei solicitate, faptele care au

determinat emiterea mandatului fiind unele grave, față de contextul în care se reține

că ar fi fost săvârșite, numărul de participanți, caracterul organizat și repetitiv

al activităților desfășurate.

Curtea a apreciat

că până la prezentarea mandatului se poate dispune arestarea pentru o perioadă de

5 zile, cu titlu provizoriu și pentru a împiedica orice încercare de tergiversare

a soluționării cauzei, reținând conduita și poziția procesuală persoanei solicitate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs persoana solicitată precizând că nu se impune arestarea

sa, întrucât a recunoscut și a fost judecat în regim de urgență de Tribunalul din

Italia pentru aceleași fapte.

La termenul din

data de 25 iulie 2012, în fața instanței de recurs, persoana solicitată a cerut

acordarea unui nou termen în vederea prezentării apărătorului ales, el nefiind de

acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu. Cauza a fost amânată la data

de 27 iulie 2012.

Examinând recursul

declarat de persoana solicitată, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru

considerentele care urmează:

Potrivit art.

103 din Legea nr. 302/2004 (republicată) instanța verifică mai întâi identitatea

persoanei solicitate și se asigură că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului

european de arestare sau, în cazul prevăzut la art. 101, că a fost informată despre

motivul reținerii.

Dacă persoana

a fost reținută potrivit art. 101, instanța poate dispune, prin încheiere motivată,

pe baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale

(Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea

pe o durata de 5 zile. În acest caz, instanța amână cauza și fixează un termen de

5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit

de traducerea în limba română.

Este vorba, așadar,

de o excepție de la procedura standard prevăzută de lege pentru executarea unui

mandat european de arestare, care permite ca în caz de urgență să se dispună față

de persoana solicitată o măsură preventivă (mai întâi reținerea, iar apoi arestarea

ssau obligarea de a nu părăsi localitatea) doar în baza semnalării transmise prin

Interpol, până la prezentarea mandatului european de arestare.

Într-o asemenea

ipoteză, judecătorul va aprecia în funcție de particularitățile cauzei dacă se impune

arestarea persoanei urmărite sau este suficientă luarea față de aceasta a unei măsuri

preventive neprivative de libertate, cum este obligarea de a nu părăsi localitatea.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările din dosar constată că semnalarea transmisă prin biroul

Sistemul Informatic Schengen îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute

de lege și că în mod corect instanța a procedat la arestarea persoanei solicitate

pe o perioadă de 5 zile până la înaintarea mandatului european de arestare tradus

în limba română.

Se constată că

în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune privarea de libertate a persoanei

urmărite pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a acesteia de la predare și

că pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, se impune luarea măsurii

arestării persoanei solicitate, care în mod evident este de natură a asigura condiții

pentru exercitarea în bune condiții a urmăririi penale și pentru aflarea adevărului,

cu atât mai mult cu cât aceasta nu a recunoscut învinuirile aduse.

Rațiunea mandatului

european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii

nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând

instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent

pentru instrumentarea procedurilor penale.

În același sens,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că mandatul european de arestare se execută,

astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 302/2004, pe baza principiului recunoașterii

și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile deciziei-cadru a Consiliului

nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților

Europene nr. L. 190/1 din 18 iulie 2002.

Așa fiind, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitata F.D. împotriva încheierii din 19 iulie

2012 a Curții de Apel București, secția

I p

enală, pronunțată

în Dosarul nr. 5844/2/2012 (nr. 2429/2012).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 280 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 80 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 iulie 2012.