ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 329/2012

Asupra recursurilor

de față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7/ F din 17 ianuarie

2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea

autorităților judiciare italiene, respectiv Tribunalul Rovigno - Italia și a

dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis în Dosarul înregistrat

sub nr.

486/2011 RGNR – 46/2011 RG TRIB din 14

februarie 2011 pe numele persoanei solicitate I.M. (fiul lui V. și V.)

și predarea acestuia autorităților judiciare italiene

.

În baza art.

12 din

Decizia

Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. (2), (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus

arestarea provizorie a persoanei solicitate, pe o durată de 25 zile de la 18

ianuarie 2012 până la data de 11 februarie 2012, inclusiv.

A constatat că

persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu începând cu data de

13 ianuarie 2012.

S-a luat act că

persoana solicitată I.M. nu a renunțat la regula specialității.

S-a solicitat

autorității judiciare italiene respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din

Decizia Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum și în art.

97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Tribunalul din

Rovigno – Italia a emis o semnalare în Sistemul SIRENE pentru săvârșirea de

către cetățeanul român I.M. a infracțiunii de tentativă la furt în formă

agravată, multiplă și în complicitate, prevăzută de art. 110, 56, 61 pct. 5,

624, 625 pct. 2, 5 și 7 C. pen. Italian.

În fapt,

s-a reținut că,

la

data de

29 ianuarie 2011, în complicitate cu patru

persoane

, unele deghizate, a încercat să fure benzină din rezervorul

unui vehicul parcat pe stradă.

Curtea, analizând

actele dosarului, a reținut că la data de

14

noiembrie 2011 a fost emis mandatul european de arestare în baza ordonanței de

executare a detenției provizorii nr. 486/2011 RGNR - 46/2011 RG TRIB dată la

data de 14 februarie 2011 de Tribunalul din Rovigno pe numele cetățeanului

român I.M.

Prin încheierea din

13 ianuarie 2012, instanța a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate

I.M., pe o perioadă de 5 zile, de la 13 ianuarie 2012 la 17 ianuarie 2012, în

conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

republicată.

S-a acordat termen pe

data de 17 ianuarie 2012 în vederea depunerii mandatului european de arestare,

având în vedere că la dosar exista doar o semnalare din partea autorităților

italiene.

La data de 17

ianuarie 2012 a fost depus la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis

la

14 noiembrie 2011

de către Tribunalul Rovigo

- Italia.

Curtea a constatat că

mandatul european de arestare îndeplinește condițiile de formă prevăzute de

legea, privind cooperarea judiciară în materie penală.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată.

Recursul este

nefondat.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

celelalte aspecte de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul

declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte opinează

că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect dispunându-se

punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile

judiciare italiene față de împrejurarea că sunt întrunite în cauză condițiile

prevăzute de Legea nr. 302/2004, modificată.

Potrivit disp. art. 77

din Legea nr. 302/2004, modificată, mandatul european de arestare este o

decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat

membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei

persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei

pedepse ori a unei măsuri de siguranță privativă de libertate.

Ca atare, mandatul

european de arestare reprezintă o formă de cooperare judiciară internațională în

materie penală și se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce,

legea stabilind expres cazurile în care poate fi refuzată punerea în executare

a mandatului european de arestare.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte opinează că mandatul european de arestare emis

de autoritățile judiciare italiene îndeplinește condițiile de fond și formă

prev. de art. 79 din Legea nr. 302/2004, modificată și nu există niciun motiv de

refuz al executării mandatului din cele prevăzute de art. 88 din aceeași lege.

Astfel, așa cum s-a

arătat mai sus, fapta comisă de persoana solicitată I.M. a fost încadrată de

autoritățile italiene în disp. art. 110, 56, 61 pct. 5, 624, 625 pct. 2, 5 și 7

C. pen. italian, privind săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt în formă

agravată, multiplă și în complicitate.

Fapta

presupus a fi

săvârșită

este prevăzută ca infracțiune și în legea

penală română

respectiv, art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1)

- 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., faptă sancționată cu pedeapsă de la

3 la 15 ani închisoare

și

este dintre cele ce

dau naștere la predare, potrivit art. 96 din Legea nr. 302/2004 republicată,

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Mandatul european de

arestare îndeplinește condițiile de formă prevăzute de legea privind cooperarea

judiciară în materie penală, în sensul că a fost emis de o autoritate

competentă, respectiv Tribunalul Rovigo - Italia, pentru o infracțiune de drept

comun, infracțiune care este incriminată și de legislația română, fiind

pedepsită cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.

Cât timp în cauză, nu

se identifică motive de refuz al executării mandatului european de arestare din

cele reglementate de disp. art. 88 C. pen., Înalta Curte urmează ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul

persoanei solicitate.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată I.M. împotriva sentinței penale nr. 7/ F din 17 ianuarie

2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2012.