ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 329/2012

Asupra recursurilor de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 7/ F din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Tribunalul Rovigno - Italia și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis în Dosarul înregistrat sub nr. 486/2011 RGNR – 46/2011 RG TRIB din 14 februarie 2011 pe numele persoanei solicitate I.M. (fiul lui V. și V.) și predarea acestuia autorităților judiciare italiene . În baza art. 12 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. (2), (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate, pe o durată de 25 zile de la 18 ianuarie 2012 până la data de 11 februarie 2012, inclusiv.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu începând cu data de 13 ianuarie 2012. S-a luat act că persoana solicitată I.M. nu a renunțat la regula specialității. S-a solicitat autorității judiciare italiene respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din Decizia Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum și în art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Tribunalul din Rovigno – Italia a emis o semnalare în Sistemul SIRENE pentru săvârșirea de către cetățeanul român I.M. a infracțiunii de tentativă la furt în formă agravată, multiplă și în complicitate, prevăzută de art. 110, 56, 61 pct. 5, 624, 625 pct. 2, 5 și 7 C. pen.

Italian. În fapt, s-a reținut că, la data de 29 ianuarie 2011, în complicitate cu patru persoane , unele deghizate, a încercat să fure benzină din rezervorul unui vehicul parcat pe stradă. Curtea, analizând actele dosarului, a reținut că la data de 14 noiembrie 2011 a fost emis mandatul european de arestare în baza ordonanței de executare a detenției provizorii nr. 486/2011 RGNR - 46/2011 RG TRIB dată la data de 14 februarie 2011 de Tribunalul din Rovigno pe numele cetățeanului român I.M. Prin încheierea din 13 ianuarie 2012, instanța a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate I.M., pe o perioadă de 5 zile, de la 13 ianuarie 2012 la 17 ianuarie 2012, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a acordat termen pe data de 17 ianuarie 2012 în vederea depunerii mandatului european de arestare, având în vedere că la dosar exista doar o semnalare din partea autorităților italiene. La data de 17 ianuarie 2012 a fost depus la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis la 14 noiembrie 2011 de către Tribunalul Rovigo - Italia. Curtea a constatat că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile de formă prevăzute de legea, privind cooperarea judiciară în materie penală. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată. Recursul este nefondat. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte opinează că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect dispunându-se punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene față de împrejurarea că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, modificată. Potrivit disp. art. 77 din Legea nr. 302/2004, modificată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privativă de libertate.

Ca atare, mandatul european de arestare reprezintă o formă de cooperare judiciară internațională în materie penală și se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, legea stabilind expres cazurile în care poate fi refuzată punerea în executare a mandatului european de arestare. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte opinează că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene îndeplinește condițiile de fond și formă prev. de art. 79 din Legea nr. 302/2004, modificată și nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului din cele prevăzute de art. 88 din aceeași lege. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, fapta comisă de persoana solicitată I.M.

a fost încadrată de autoritățile italiene în disp. art. 110, 56, 61 pct. 5, 624, 625 pct. 2, 5 și 7 C. pen. italian, privind săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt în formă agravată, multiplă și în complicitate. Fapta presupus a fi săvârșită este prevăzută ca infracțiune și în legea penală română respectiv, art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., faptă sancționată cu pedeapsă de la 3 la 15 ani închisoare și este dintre cele ce dau naștere la predare, potrivit art. 96 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Mandatul european de arestare îndeplinește condițiile de formă prevăzute de legea privind cooperarea judiciară în materie penală, în sensul că a fost emis de o autoritate competentă, respectiv Tribunalul Rovigo - Italia, pentru o infracțiune de drept comun, infracțiune care este incriminată și de legislația română, fiind pedepsită cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare. Cât timp în cauză, nu se identifică motive de refuz al executării mandatului european de arestare din cele reglementate de disp. art. 88 C. pen., Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul persoanei solicitate. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.M. împotriva sentinței penale nr. 7/ F din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2012.