ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2354/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

Prin

sentința nr. 2726 din 8 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul B.V. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite

cumulativ condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008.

Astfel, a reținut

instanța de fond că din cuprinsul notelor informative depuse la dosar reiese că

informațiile furnizate de pârât nu se refereau la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, ci la activități și atitudini care

puteau aduce atingeri minime unor valori sociale ocrotite în orice societate

modernă.

Consideră judecătorul

fondului că împrejurarea că o anumită persoană avea caracter violent, sau că

alte persoane jucau poker în tren nu constituie în nicio împrejurare atitudini

potrivnice unui regim totalitar, deoarece nu conțin nicio încărcătură

ideologică. Se apreciază că ele sunt cel mult fapte antisociale care sunt

sancționate mai mult sau mai puțin sever, în orice societate modernă,

indiferent de orientarea politică.

declarat în cauză

Împotriva

sentinței nr. 2726 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând,

în esență, următoarele:

Astfel,

arată recurentul că în cauză în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

modificată prin Legea nr. 293/2008 în condițiile în care furnizarea de către

pârât Securității, sub acoperirea numelor conspirative Iancu, a unor informații

referitoare mai multe persoane care în timpul liber joacă frecvent poker, este

de ajuns pentru reținerea calității de colaborator al Securității, în sensul

normei legale indicate.

În acest

sens, consideră recurentul că legiuitorul prin formularea activități sau

atitudini potrivnice regimului comunist a avut în vedere toate tipurile de

activități care erau sancționate expres sau doar descurajate în timpul

regimului totalitar, în timp ce într-un regim democratic nu mai fac obiectul de

interes al autorităților. Apreciază recurentul că scopul legiuitorului este

acela de a sancționa moralmente acele denunțuri, care pe de o parte puteau

pereclita situația celor denunțați și, pe de altă parte nu se refereau la fapte

antisociale, care ar trebui denunțate autorităților și într-un regim

democratic. Or, odată ce împrejurarea că un grup de tineri, în timpul

călătoriei cu trenul, jucau poker ajungea la cunoștința autorităților din acea

vreme, le putea provoca acestora neplăceri.

instanței de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este

considerată colaborator al securității persoana care a furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Totodată, Înalta

Curte subliniază faptul că pentru constatarea calității de colaborator al

Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este suficientă

doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate și furnizarea

unor informații ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost

furnizate, în această calitate, informații de natură a conduce la suprimarea

sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu

s-a putut reține în persoana intimatului-pârât.

În cauză instanța de

fond a reținut în mod justificat că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții

prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al securității,

cât timp, recurentul-reclamant, căruia i-a revenit sarcina probei, nu a făcut

dovada calității informațiilor furnizate de intimatul-pârât, în acord cu

exigențele normei legale mai sus redate.

Astfel, Înalta Curte

constată că informațiile furnizate de intimatul pârât nu pot fi încadrate în

categoria unor acțiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod exagerat se

susține prin cererea de recurs. A califica împrejurarea că o anumită persoană

avea caracter violent, sau că alte persoane jucau poker în tren drept atitudini

potrivnice unui regim totalitar, așa cum susține recurentul, ar conduce la

denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al

Securității, ceea ce nu poate fi permis.

Prin urmare, este de

necontestat faptul că activitatea de denunțare a unor fapte antisociale, care

ar putea atrage cel mult consecințe penale, în raport de politica penală a unui

stat într-o anumită etapă, nu se circumscrie noțiunii de colaborare cu organele

fostei Securități, motiv pentru care vor fi înlăturate criticile formulate de

recurentul-reclamant pe acest aspect. A accepta interpretarea excesivă dată de

recurent noțiunii de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, ar

fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008,

ceea ce nu poate fi acceptat.

În consecință, constatând

că situația de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri

prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informații de natură

să vizeze îngrădirea unor drepturi ți libertăți fundamentale, toate criticile

formulate de recurentul-reclamant apar ca fiind nefondate.

În raport cu cele

expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S., împotriva sentinței nr. 2726 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2011.