ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2354/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2726 din 8 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul B.V. ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008. Astfel, a reținut instanța de fond că din cuprinsul notelor informative depuse la dosar reiese că informațiile furnizate de pârât nu se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci la activități și atitudini care puteau aduce atingeri minime unor valori sociale ocrotite în orice societate modernă.

Consideră judecătorul fondului că împrejurarea că o anumită persoană avea caracter violent, sau că alte persoane jucau poker în tren nu constituie în nicio împrejurare atitudini potrivnice unui regim totalitar, deoarece nu conțin nicio încărcătură ideologică. Se apreciază că ele sunt cel mult fapte antisociale care sunt sancționate mai mult sau mai puțin sever, în orice societate modernă, indiferent de orientarea politică. 2. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței nr. 2726 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele: Astfel, arată recurentul că în cauză în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, modificată prin Legea nr. 293/2008 în condițiile în care furnizarea de către pârât Securității, sub acoperirea numelor conspirative Iancu, a unor informații referitoare mai multe persoane care în timpul liber joacă frecvent poker, este de ajuns pentru reținerea calității de colaborator al Securității, în sensul normei legale indicate. În acest sens, consideră recurentul că legiuitorul prin formularea activități sau atitudini potrivnice regimului comunist a avut în vedere toate tipurile de activități care erau sancționate expres sau doar descurajate în timpul regimului totalitar, în timp ce într-un regim democratic nu mai fac obiectul de interes al autorităților. Apreciază recurentul că scopul legiuitorului este acela de a sancționa moralmente acele denunțuri, care pe de o parte puteau pereclita situația celor denunțați și, pe de altă parte nu se refereau la fapte antisociale, care ar trebui denunțate autorităților și într-un regim democratic.

Or, odată ce împrejurarea că un grup de tineri, în timpul călătoriei cu trenul, jucau poker ajungea la cunoștința autorităților din acea vreme, le putea provoca acestora neplăceri. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este considerată colaborator al securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Totodată, Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 nu este suficientă doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate și furnizarea unor informații ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost furnizate, în această calitate, informații de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu s-a putut reține în persoana intimatului-pârât. În cauză instanța de fond a reținut în mod justificat că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al securității, cât timp, recurentul-reclamant, căruia i-a revenit sarcina probei, nu a făcut dovada calității informațiilor furnizate de intimatul-pârât, în acord cu exigențele normei legale mai sus redate.

Astfel, Înalta Curte constată că informațiile furnizate de intimatul pârât nu pot fi încadrate în categoria unor acțiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod exagerat se susține prin cererea de recurs. A califica împrejurarea că o anumită persoană avea caracter violent, sau că alte persoane jucau poker în tren drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, așa cum susține recurentul, ar conduce la denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, ceea ce nu poate fi permis. Prin urmare, este de necontestat faptul că activitatea de denunțare a unor fapte antisociale, care ar putea atrage cel mult consecințe penale, în raport de politica penală a unui stat într-o anumită etapă, nu se circumscrie noțiunii de colaborare cu organele fostei Securități, motiv pentru care vor fi înlăturate criticile formulate de recurentul-reclamant pe acest aspect.

A accepta interpretarea excesivă dată de recurent noțiunii de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat. În consecință, constatând că situația de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informații de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi ți libertăți fundamentale, toate criticile formulate de recurentul-reclamant apar ca fiind nefondate. În raport cu cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S., împotriva sentinței nr. 2726 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2011.