ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2562/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2562/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2846 din data

de 14 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în

contradictoriu cu pârâtul M.A.F. și, în consecință, a constatat calitatea

acestuia din urmă de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, care

conțin rapoarte și note informative redactate de către pârât, în speță sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

informațiile conținute, ce se referă la relații ale unor cetățeni cu persoane

străine, apologia modului de viață capitalist, încercări de a părăsi țara,

activități potrivnice regimului comunist și considerate periculoase pentru

securitatea acestuia, fiind de natură a viza îngrădirea unor drepturi și

libertăți ale persoanelor respective, în condițiile în care furnizarea acestor

informații către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor

consecințe negative pentru acestea.

2.

Calea de atac exercitată.

2.1. Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, în termenul legal, pârâtul M.A.F., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici:

- în fața instanței de fond a invocat

mai multe excepții care au fost respinse implicit, fără nicio motivare;

- hotărârea instanței de fond nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, ori acestea sunt contradictorii și

străine de natura pricinii cu care a fost sesizată;

- instanța de fond a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății;

- instanța de fond a pronunțat o

hotărâre lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii;

- instanța de fond a ignorat faptul că

el nu a contribuit la instrumentarea dosarelor de urmărire ale persoanei care a

cerut verificarea sa.

2.2 C.N.S.A.S. a depus Note de ședință

în cadrul cărora a combătut criticile recurentului-pârât și a cerut respingerea

recursului, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

3.

Soluția instanței de recurs.

Recursul formulat este întemeiat și va

fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Astfel, instanța de fond a pronunțat o

soluție nelegală, fără a verifica dacă, în raport cu dispozițiile legale

incidente și cu documentația anexată sesizării, fusese sesizată sau nu, legal

de către autoritatea publică reclamantă.

Într-adevăr, obiectul sesizării

formulate de C.N.S.A.S. îl reprezintă cererea de constatare a calității de

lucrător al Securității, în ceea ce îl privește pe recurentul-reclamant M.A.F.,

în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2004 privind accesul la propriul dosar

și deconspirarea Securității.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008,

cu modificările și completările ulterioare: „Pentru a asigura dreptul de acces

la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară

sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice,

organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile

publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau

inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al

acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile

prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a

persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții:

a)

Președintele României;

b)

deputat sau senator în Parlamentul

României, membru în Parlamentul European;

c) membru al Guvernului, secretar de

stat, subsecretar de stat, secretar general, secretar general adjunct din

Guvern și din ministere, director în minister și asimilați ai acestor funcții,

Comisar European;

d) secretarii generali și secretarii

generali adjuncți ai Camerelor Parlamentului, directorii departamentelor celor

două Camere, consilierii prezidențiali și de stat;

e) prefecții, subprefecții, secretarii

generali ai consiliilor județene, secretarul general al C.G.M.B.;

f)

directori în prefectură, conducătorii

serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale, organizate la nivel local;

g)

primarii, viceprimarii, consilierii

județeni, consilierii în C.G.M.B., consilierii locali;

h) directorul și adjuncții acestuia în

cadrul S.R.I., S.I.E., S.P.P. și S.T.S., precum și șeful și adjunctul acestuia

în cadrul structurilor județene ale S.R.I. și ale S.T.S.;

h.l) candidații pentru C.N.S.A.S.;

i) personalul diplomatic și consular;

j) Avocatul Poporului și adjuncții

acestuia;

k) membrii în C.N.A.;

l) judecătorii și magistrații-asistenți

de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională,

procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

inclusiv cei din cadrul D.N.A. și ai D.I.I.C.O.T., judecătorii, procurorii și

prim-grefierii de la instanțele și parchetele civile și militare;

m) personalul cu funcții de conducere,

cu excepția celui prevăzut la lit. c), din Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, precum și ceilalți ofițeri și subofițeri/agenți din Ministerul

Internelor și Reformei Administrative;

n) președintele, vicepreședinții și

consilierii de conturi din cadrul Curții de Conturi; persoanele cu funcții de

conducere, la nivel național și județean, în Garda Financiară și în organele

vamale;

o) președintele și președintele de

secție la Consiliul Legislativ, membrii Consiliului Legislativ, ai C.N.I.,

președintele și vicepreședintele A.N.I., persoanele cu funcții de conducere din

A.V.A.S. și din A.N.F.P., președinții și membrii Consiliului Concurenței, ai

C.N.V.M., ai I.N.S. și ai A.N.C.P.I.;

p) membru în consiliile de

administrație ale societăților publice de radio și de televiziune, acționar,

administrator, director, redactor-șef, redactor în serviciile publice ori

private de televiziune, radio sau presa scrisă, analiștii politici și

asimilații acestora;

q) guvernatorul B.N.R., președinte,

vicepreședinte de bancă și membrii consiliului de administrație din sectorul

bancar;

r) membru, membru corespondent, membru

de onoare sau secretar general al Academiei Române ori, după caz, secretar al

academiilor de ramură;

s) rectorul, prorectorul, secretarul

științific al senatului universitar, decanul, prodecanul, secretarul științific

de facultate și șefii de catedră din instituțiile de învățământ superior de

stat și private;

ș) inspector general sau adjunct,

inspector de specialitate al inspectoratului școlar județean, director de liceu

ori de grup școlar, precum și director în instituțiile de cultură, la nivel

național, județean, municipal și local;

t) președinte, vicepreședinte,

secretar general și ceilalți membri ai organelor de conducere statutare ale

partidelor politice, la nivel național, județean și local, sau ai unei

organizații neguvernamentale și asimilații acestor funcții;

ț) personalul militar și civil cu

funcții de conducere, cu excepția celui prevăzut la lit. c), din Ministerul

Apărării și din statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei, conform

nomenclatoarelor de funcții, precum și comandanții de unități sau echivalente;

u) ierarhii și șefii cultelor

religioase recunoscute de lege, până la nivel de preot inclusiv, precum și

asimilații lor de la parohiile din țară și din străinătate, la cererea

reprezentanților cultului religios de care aceștia aparțin;

v) președinte, vicepreședinte și

secretar general de organizații patronale și sindicale reprezentative la nivel

național și asimilații acestor funcții, precum și ceilalți membri ai

conducerilor executive respective;

w) director al direcției de poștă și

telecomunicații, șefi de serviciu de poștă și de telecomunicații, șefi de

centrală telefonică;

x) persoanele cu funcție de conducere

din direcțiile sanitare județene, din direcțiile județene de sănătate publică

și a municipiului București, din Colegiul Medicilor din România, din casele de

asigurări de sănătate, directorii de spitale, precum și medicii psihiatri,

anatomo­patologi și legiști;

y) persoanele cu funcții de conducere,

inclusiv membru al consiliului de administrație în regii autonome, companii și

societăți naționale, societăți comerciale având ca obiect activități de interes

public sau strategic, precum și membrii conducerii fundațiilor, asociațiilor și

filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora;

z) persoanele care dețin titlul de

luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989”.

Or, din actele și lucrările dosarului

nu rezultă că recurentul-pârât s-ar fi aflat într-una dintre situațiile de mai

sus, ori ar fi deținut una dintre funcțiile și calitățile enumerate de norma

citată.

De altfel, în cererea de sesizare a

instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat

ca temei legal dispozițiile art. l alin. (7) și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, potrivit art. l alin. (7)

din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a

fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii

Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de

prezenta ordonanță de urgență”.

Deci, din interpretarea sistematica și

teleologică a textului legal citat mai sus, rezultă în primul rând că, atunci

când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea

unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face

doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost

subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale

Securității.

Totodată, în al doilea rând, rezultă

că cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al

Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat

cererea.

Aceeași concluzie rezultă și din

interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. (l) din Regulamentul de organizare și

funcționare al C.N.S.A.S. (M. Of. nr. 189/9.01.2009), potrivit cărora

„petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate

solicitat în scris C.N.S.A.S., demararea procedurilor pentru a afla identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului”.

Deci, cu alte cuvinte, instanța de

fond era obligată ca, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfășurată de

recurentul-pârât în perioada când a deținut funcția de ofițer în structurile

fostei Securități, îndeplinește condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

să stabilească în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea

dosarului de urmărire a persoanei îndreptățite care a formulat cererea de verificare.

Or, în cauză este necontestat că

recurentul-pârât a fost verificat la cererea formulată de petenta B.S. pentru

motivul că ar fi contribuit la instrumentarea dosarului acesteia, dar în

conținutul Notei de constatare cât și al celorlalte acte aflate la dosarul

cauzei rezultă că recurentul-reclamant a contribuit la instrumentarea dosarelor

altor persoane, care, însă, nu au formulat cerere de verificare, în temeiul art.

l alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările

ulterioare.

În același sens, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a mai

pronunțat, în situații similare și prin alte decizii (ex. decizia nr. 1582).

Astfel, instanța de fond nu a

manifestat rol activ în ceea ce privește înlăturarea acestei contradicții și nu

a cerut autorității publice reclamante să probeze afirmația că pârâtul ar fi

contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea

acestuia, cerință care constituia o condiție de legalitate pentru sesizarea

instanței în temeiul art. l alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

În concluzie, instanța de fond a

pronunțat o soluție nelegală care va fi desființată, cauza, urmând să fie

trimisă pentru rejudecare, aceleiași instanțe, care, potrivit art. 314 C. proc.

civ., va verifica celelalte critici din recurs ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de către

M.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 2846 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VllI-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 mai 2011.