ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 613/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Soluția instanței de fond.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul S.V., să se constate existența calității pârâtului de colaborator al

Securității.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, având

în vedere că potrivit Notei de constatare nr. S/DI/1/3420 din 19 noiembrie

2008, pârâtul a fost recrutat de către Securitate în calitate de informator la

data de 21 decembrie 1976, la acel moment pârâtul fiind deținut de drept comun

și executând pedeapsa în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța.

Prin Sentința nr. 2074 din 30 aprilie 2010,

Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul

S.V. și a constatat existența calității pârâtului de colaborator al

Securității.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut, în esență, că potrivit notei informative din data de 10

februarie 1977, pârâtul a furnizat informații referitoare la colegii săi de

celulă și la discuțiile acestora privind o eventuală plecare în străinătate.

Instanța de fond, având în vedere faptul că

încercarea de plecare din țară era considerată o activitate îndreptată

împotriva regimului comunist, a constatat că prin furnizarea acestor informații

s-a îngrădit dreptul la libera circulație, prevăzut de art. 12 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și la libertatea de

exprimare, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce-l privește pe S.V..

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul S.V., invocând motivul de

recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre

poate fi recurată când a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În susținerea acestui motiv de recurs,

recurentul a invocat, în esență, următoarele critici:

- condițiile cerute la art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008 nu sunt îndeplinite, angajamentul și notele informative

fiind scrise și semnate în fals și prin manopere dolosive, iar instanța nu a

administrat nicio probă;

- condițiile cerute la art. 2 lit. b) nu sunt

îndeplinite și prin aceea că din actele reținute împotriva sa de către

C.N.S.A.S. nu rezultă că a adus atingere drepturilor și libertăților

fundamentale.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul liber la propriul dosar și deconspirarea Securității,

calitatea de "colaborator al Securității" o are "persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului".

În criticile aduse soluției instanței de

fond, recurentul-pârât a susținut, în primul rând, că cerințele art. 2 lit. b)

din această ordonanță de urgență nu sunt îndeplinite, afirmând că angajamentul

și notele informative aflate la dosar "sunt scrise și semnate în fals și

prin manopere dolosive", dar, în cauză, recurentul-pârât nu s-a prezentat

în fața instanței, iar prin cererea depusă nu a solicitat admiterea unor probe

în dovedirea afirmațiilor sale.

Or, potrivit prevederilor art. 1169 C. civ.,

care consacră principiul onus probandi incubit actori, cel care face o

propunere (susținere) în fața instanței, este dator să o și dovedească, ceea ce

recurentul-pârât nu a făcut, astfel că nu i se poate imputa instanței de fond

faptul că nu a avut rol activ și nu a administrat în cauză probe suplimentare.

Astfel fiind, în mod corect a reținut

instanța de fond că recurentul-pârât, în timp ce se afla în executarea unei

pedepse privative de libertate, a fost recrutat de organele Securității în

scopul încadrării informative a unor deținuți, semnând în acest sens un

"angajament" și primind numele conspirativ "M.", pe care

l-a folosit în notele și informările făcute ofițerului recrutor și, respectiv,

de legătură.

În ceea ce privește cea de-a doua critică,

potrivit căreia condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu sunt

îndeplinite pentru faptul că din actele reținute împotriva sa de C.N.S.A.S. nu

rezultă că ar fi adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului, instanța de recurs reține că este, de asemenea, neîntemeiată.

Astfel, așa cum reține și instanța de fond,

prin Nota informativă, datată 10 februarie 1977, pârâtul arată:  "Sursa vă

informează că în camera 12/2 se află deținutul K.E., S.W., N.L., T.F., T.,

P.V.P. care este șef cameră și alții, majoritatea timișoreni, majoritate având

condamnări pentru tentativă sau trecere frauduloasă frontierei. Aceștia sunt

foarte apropiați și au discuții pe tema condițiilor de viață din străinătate,

menținându-se pe poziția de a-și organiza eventuală plecare dincolo. Toți cei

de mai sus fac pregătiri învață diferite limbi străine ca engleza, germana

etc., având profesor pe S.W. cunoscător al acestor limbi". Potrivit Notei

lucrătorului, redactată pe marginea documentului citat anterior, ofițerul de

legătură a procedat la verificarea datelor furnizate de către pârât,

concluzionând că cele semnalate se verifică prin materialul furnizat (de)

"B.S.", "J.I.", cât și din alte surse".

Informațiile furnizate de pârât fac referire

la intenția unor persoane de a pleca în străinătate, precum și la comentarii

față de condițiile de viată din Occident, iar încercarea de plecare din tară

era considerată o activitate îndreptată împotriva regimului comunist.

Or, cum în mod corect a reținut și Curtea de

apel, informațiile furnizate de recurent nu era necesar ca acestea să fi produs

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, ci

era suficient ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților

respective.

Astfel, informațiile furnizate de recurent au

vizat îngrădirea dreptului la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea

de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția

României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice.

În concluzie, reținând că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.V. împotriva

Sentinței civile nr. 2074 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

februarie 2011.

Procesat

de GGC - CL