ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 613/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.V., să se constate existența calității pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că potrivit Notei de constatare nr. S/DI/1/3420 din 19 noiembrie 2008, pârâtul a fost recrutat de către Securitate în calitate de informator la data de 21 decembrie 1976, la acel moment pârâtul fiind deținut de drept comun și executând pedeapsa în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța.

Prin Sentința nr. 2074 din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul S.V. și a constatat existența calității pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit notei informative din data de 10 februarie 1977, pârâtul a furnizat informații referitoare la colegii săi de celulă și la discuțiile acestora privind o eventuală plecare în străinătate.

Instanța de fond, având în vedere faptul că încercarea de plecare din țară era considerată o activitate îndreptată împotriva regimului comunist, a constatat că prin furnizarea acestor informații s-a îngrădit dreptul la libera circulație, prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și la libertatea de exprimare, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce-l privește pe S.V.. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul S.V., invocând motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul a invocat, în esență, următoarele critici: - condițiile cerute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu sunt îndeplinite, angajamentul și notele informative fiind scrise și semnate în fals și prin manopere dolosive, iar instanța nu a administrat nicio probă; - condițiile cerute la art. 2 lit. b) nu sunt îndeplinite și prin aceea că din actele reținute împotriva sa de către C.N.S.A.S. nu rezultă că a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale. 3. Soluția instanței de recurs. Recursul este nefondat. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul liber la propriul dosar și deconspirarea Securității, calitatea de "colaborator al Securității" o are "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". În criticile aduse soluției instanței de fond, recurentul-pârât a susținut, în primul rând, că cerințele art. 2 lit. b) din această ordonanță de urgență nu sunt îndeplinite, afirmând că angajamentul și notele informative aflate la dosar "sunt scrise și semnate în fals și prin manopere dolosive", dar, în cauză, recurentul-pârât nu s-a prezentat în fața instanței, iar prin cererea depusă nu a solicitat admiterea unor probe în dovedirea afirmațiilor sale.

Or, potrivit prevederilor art. 1169 C. civ., care consacră principiul onus probandi incubit actori, cel care face o propunere (susținere) în fața instanței, este dator să o și dovedească, ceea ce recurentul-pârât nu a făcut, astfel că nu i se poate imputa instanței de fond faptul că nu a avut rol activ și nu a administrat în cauză probe suplimentare. Astfel fiind, în mod corect a reținut instanța de fond că recurentul-pârât, în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, a fost recrutat de organele Securității în scopul încadrării informative a unor deținuți, semnând în acest sens un "angajament" și primind numele conspirativ "M.", pe care l-a folosit în notele și informările făcute ofițerului recrutor și, respectiv, de legătură.

În ceea ce privește cea de-a doua critică, potrivit căreia condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu sunt îndeplinite pentru faptul că din actele reținute împotriva sa de C.N.S.A.S. nu rezultă că ar fi adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, instanța de recurs reține că este, de asemenea, neîntemeiată. Astfel, așa cum reține și instanța de fond, prin Nota informativă, datată 10 februarie 1977, pârâtul arată: "Sursa vă informează că în camera 12/2 se află deținutul K.E., S.W., N.L., T.F., T., P.V.P. care este șef cameră și alții, majoritatea timișoreni, majoritate având condamnări pentru tentativă sau trecere frauduloasă frontierei. Aceștia sunt foarte apropiați și au discuții pe tema condițiilor de viață din străinătate, menținându-se pe poziția de a-și organiza eventuală plecare dincolo.

Toți cei de mai sus fac pregătiri învață diferite limbi străine ca engleza, germana etc., având profesor pe S.W. cunoscător al acestor limbi". Potrivit Notei lucrătorului, redactată pe marginea documentului citat anterior, ofițerul de legătură a procedat la verificarea datelor furnizate de către pârât, concluzionând că cele semnalate se verifică prin materialul furnizat (de) "B.S.", "J.I.", cât și din alte surse". Informațiile furnizate de pârât fac referire la intenția unor persoane de a pleca în străinătate, precum și la comentarii față de condițiile de viată din Occident, iar încercarea de plecare din tară era considerată o activitate îndreptată împotriva regimului comunist.

Or, cum în mod corect a reținut și Curtea de apel, informațiile furnizate de recurent nu era necesar ca acestea să fi produs îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, ci era suficient ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților respective. Astfel, informațiile furnizate de recurent au vizat îngrădirea dreptului la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. În concluzie, reținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.V. împotriva Sentinței civile nr. 2074 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2011. Procesat de GGC - CL