ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5051/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5051/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Acțiunea înregistrată la 31 decembrie

2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

solicitat să se constate calitatea pârâtului C.P. de colaborator al

securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a semnat la data de 16 decembrie 1977

angajamentul în fața ofițerului de securitate, a preluat numele conspirativ

„M.” și în cadrul colaborării sale cu organele de securitate, a furnizat

informații pentru supravegherea informativă a schimbului I de la stația de

transformare I.U.P. Târgoviște și a căminului de nefamiliști al aceste

întreprinderi.

Reclamantul a mai

arătat că din cuprinsul Notei de constatare nr. S/D1/2048 din 20 august 2008

rezultă că pârâtul a furnizat informații despre persoanele de la locul său de

muncă, atât în notele redactate personal, cât și în cele consemnate de ofițerii

de securitate, iar prin natura lor, acele informații vizau activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind susceptibile să

îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor

supravegheate informativ.

La data de 23 aprilie

2009, pârâtul a formulat cerere reconvențională, solicitând să se constate

nulitatea absolută a Notei de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008

emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pentru

nerespectarea normei imperative cuprinse în art. 36 alin. (2) și (3) din

Hotărârea nr. 1/2008 privind Regulamentul de organizare și funcționare a

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în vigoare la

momentul aprobării actului atacat, prevederi reluate și de art. 35 alin. (2) și

(3) din actualul regulament, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008.

La data de 16 iunie

2011, pârâtul a invocat excepția de nelegalitate a Notei de constatare nr.

S/DI/1/2048 din 20 august 2008 emisă de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, susținând că acest act administrativ cu caracter

individual este contrar dispozițiilor art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008,

prin faptul că avizul direcției juridice nu poartă semnătura consilierului

juridic care l-a întocmit, ceea ce echivalează cu lipsa avizului și se impune a

fi sancționată cu nulitatea actului.

În ședința publică de

la 30 iunie 2011, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, cu

motivarea că, Nota de constatare S/DI/1/2048 din 20 august 2008 nu este un act

administrativ, pentru că nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi

juridice.

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat

Sentința civilă nr. 4.610 din 30 iunie 2011, prin care a respins excepția

inadmisibilității invocate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, a respins ca neîntemeiate cererea reconvențională și

excepția de nelegalitate formulate de pârât, a admis acțiunea formulată de

reclamant și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al securității.

Excepția

inadmisibilității invocată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității cu privire la excepția de nelegalitate a Notei de

constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008, a fost respinsă reținându-se că

această notă întrunește cerințele unui act administrativ, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare.

Excepția de

nelegalitate a Notei de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 a fost

respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că, lipsa semnăturii consilierului

juridic care a întocmit avizul nu este un motiv de nulitate absolută a

acestuia, dat fiind că dispozițiile legale nu instituie o asemenea cerință de

formă pentru validitatea actului, iar avizul poartă semnătura reprezentantului

legal al Direcției juridice.

Cererea

reconvențională formulată de pârât pentru constatarea nulității absolute a

notei sus-menționate a fost respinsă ca nefondată, avându-se în vedere că,

lipsa înștiințării sale cu privire la verificările efectuate nu este de natură

să atragă sancțiunea nulității absolute, precum și faptul că, prin Adresa nr.

P320/07 din 5 aprilie 2007 emisă de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității i s-a adus la cunoștință pârâtului că urmează să fie

verificat, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. z) din Legea nr. 187/1999.

Pe fondul cauzei, s-a

constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru existența calității pârâtului de colaborator al

securității, față de notele informative scrise și semnate de acesta cu numele

conspirativ „M.” și notele de analiză întocmite de foștii ofițeri de

securitate, pe baza relatărilor primite, astfel cum au fost menționate în

cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008.

Instanța de fond a

avut în vedere că pârâtul nu a contestat transmiterea informațiilor menționate

în nota de constatare și nici faptul că acestea se referă la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. De asemenea, s-a avut în

vedere că, informațiile furnizate de pârât organelor de securitate au expus

persoanele în cauză unor consecințe negative, precum urmărirea și supravegherea

informativă, pentru simpla exprimare a opiniilor și convingerilor lor,

constituind activități care au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de

exprimare și libertatea opiniilor, consacrat de art. 28 din Constituția

României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice.

În același sens, s-a

reținut că, informațiile furnizate de pârât au făcut posibilă îngrădirea

dreptului la liberă circulație, prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional cu

privire la drepturile civile și politice, precum și a dreptului la viața

privată, prevăzut de art. 17 din același act normativ.

exercitată

Pârâtul C.P. a

declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 4.610 din 30 iunie 2011 și

încheierilor de ședință din datele de 7 septembrie 2010, 16 martie 2011 și 20

iunie 2011 prin care au fost respinse cererile de recuzare formulate împotriva

judecătorului care a alcătuit completul primei instanțe, solicitând în

principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, iar în subsidiar, să fie modificată hotărârea, în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

Recurentul a susținut

că, la ultimul termen de judecată, instanța de fond a respins în mod

nejustificat cererea de amânare depusă de apărătorul său, deși cererea era

justificată de efectuarea concediului de odihnă și era confirmată de Baroul

Dâmbovița, prin aplicarea ștampilei și semnăturii decanului. Recurentul a

considerat că, în ipoteza respingerii cererii de amânare, se impunea amânarea

pronunțării pentru a i se acorda posibilitatea să depună concluzii scrise.

Recurentul a criticat

soluția dată excepției de nelegalitate, motivând că aceasta a fost greșit unită

cu fondul cauzei și a fost judecată fără administrarea unor probe esențiale,

cum sunt cele referitoare la faptul că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru efectuarea de verificări din

oficiu sub aspectul colaborării sale cu organele de securitate.

În ceea ce privește

fondul acestei excepții, s-a susținut că prima instanță a apreciat eronat ca

fiind respectate prevederile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, deși Nota

de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 a fost întocmită fără avizul

Direcției juridice și nu poate produce efecte juridice, astfel că se impunea

sancționarea cu nulitatea actului administrativ.

În ceea ce privește

încheierile din ședințele de la 7 septembrie 2010, 16 martie 2011 și 20 iunie

2011, recurentul a susținut că respingerea cererilor de recuzare a fost

motivată numai pe neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 27 pct. 7 C.

proc. civ., fără să fie analizate efectiv susținerile formulate și dezvoltate

în cuprinsul cererilor respective.

Recurentul a criticat

și încheierea din 22 aprilie 2010, prin care a fost respinsă nemotivat cererea

sa de administrare a probei cu martori, arătând că judecătorul fondului nu a

verificat personal existența sau inexistența unei asemănări între înscrisurile

scrise de el și cele defăimate ca false și nici nu a dispus efectuarea unei

expertize de specialitate ca, măcar din punct de vedere formal, să se

stabilească dacă există asemănare între scrisul real și cel contestat.

Ultima critică din

recurs se referă la nemotivarea soluției de respingere a cererii

reconvenționale, arătându-se că nu au fost analizate în concret textele de lege

invocate și care au fost încălcate de intimat, deoarece nu a procedat la

înștiințarea recurentului despre inițierea procedurilor de verificare a

calității de colaborator al securității, lipsindu-l de posibilitatea de a

administra probe și de a formula apărări pentru infirmarea notei de constatare.

În recurs, prin

memoriul depus la 19 septembrie 2012, recurentul a invocat excepția

tardivității acțiunii în constatare formulată de Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, raportat la dispozițiile art. 38 alin. (1) din

Hotărârea nr. 1/2008 privind regulamentul de organizare și funcționare a

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, text normativ în

vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Recurentul a

învederat că, potrivit acestei reglementări, pentru persoanele prevăzute la

art. 3 lit. b) - z) din O.U.G. nr. 24/2008, acțiunea în constatare a calității

de lucrător sau de colaborator al securității se introduce de către Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității în termen de 7 zile de la data

adoptării notei de constatare.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

de drept relevante

Hotărârea instanței

de fond a fost pronunțată cu respectarea dreptului la apărare al recurentului -

pârât și a dispozițiilor art. 156 alin. (2) C. proc. civ., în aplicarea cărora

s-a apreciat întemeiat că nu se justifică amânarea cauzei pentru imposibilitatea

de prezentare a apărătorului ales de recurentul-pârât, în condițiile în care

cererea depusă în acest sens nu a fost dovedită prin înscrisurile depuse la

dosar.

Contrar susținerilor

din primul motiv de recurs, la termenul din 30 iunie 2011, instanța de fond a

respins motivat cererea de amânare a cauzei, constatând că recurentul-pârât nu

a depus înscrisuri referitoare la imposibilitatea de prezentare la termenul

respectiv a apărătorului său, iar cererea acestuia din urmă, neconfirmată de

Baroul Dâmbovița, este contradictorie, deoarece a fost motivată atât pe

efectuarea concediului de odihnă, cât și pe existența unui concediu medical.

Constatând că nu a

fost temeinic motivată cererea pentru lipsă de apărare și că, părțile nu au

solicitat amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise,

instanța de fond a respins cererea de amânare și a procedat la soluționarea

cauzei în conformitate cu art. 156 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Recurentul a criticat

fără temei și modul de soluționare excepției de nelegalitate invocată cu

privire la Nota de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 emisă de

intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

constatându-se că au fost respectate prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, se reține că,

potrivit reglementării susmenționate, excepția de nelegalitate a fost

soluționată anterior pronunțării asupra fondului pricinii, iar suspendarea

cauzei nu trebuia dispusă, pentru că instanța în fața căreia s-a ridicat

excepția de nelegalitate se afla în ipoteza prevăzută de lege, în care aceasta

era chiar instanța de contencios administrativ competentă să judece litigiul pe

fond.

De asemenea, se

dovedește a fi nefondată susținerea din recurs privind soluționarea excepției

de nelegalitate fără administrarea unor probe considerate esențiale de către

recurentul-pârât.

Din cuprinsul

încheierilor date la termenul din 22 aprilie 2010 și 2 septembrie 2010 rezultă

că, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

instanța de fond a solicitat autorității emitente să depună la dosarul cauzei

întreaga documentație care a fundamentat Nota de constatare nr. S/DI/1/2048 din

20 august 2008 și a respins motivat cererea recurentului de suplimentare a

acestei probe, reținând lipsa oricărui element de identificare a înscrisurilor

solicitate sau lipsa lor de relevanță față de obiectul acțiunii și de

documentele pe care s-a întemeiat.

În consecință,

soluția dată excepției de nelegalitate este rezultatul unei analize judicioase

realizată de instanța de fond asupra unui material probator relevant și util

pentru stabilirea corectă a situației de fapt și a normelor juridice incidente

în cauză.

Pe fond, excepția de

nelegalitate a fost corect respinsă ca neîntemeiată, constatându-se că au fost

respectate dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile

în care Nota de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 a fost avizată de

Direcția juridică a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, potrivit Avizului nr. DJ/1193 din 26 noiembrie 2008 semnat de

reprezentantul legal al aceste direcții.

Instanța de fond a

reținut corect că, lipsa semnăturii consilierului juridic care a întocmit

avizul nu este o cauză de nulitate absolută a actului administrativ, pentru că

dispozițiile legale nu instituie o asemenea cerință de formă pentru validitatea

actului, iar avizul poartă semnătura reprezentantului legal al Direcției

juridice.

Critica formulată în

recurs în baza dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. împotriva

încheierilor de la datele de 7 septembrie 2010, 16 martie 2011 și 20 iunie 2011

este nefondată, întrucât cererile formulate de recurent pentru recuzarea

judecătorului care a alcătuit completul de judecată au fost soluționate în

conformitate cu prevederile legale referitoare la incompatibilitatea, abținerea

și recuzarea judecătorilor, iar hotărârile respective cuprind considerentele

avute în vedere pentru respingerea cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 27

C. proc. civ.

Critica adusă de

recurent încheierii de la termenul din 22 aprilie 2010 este de asemenea

nefondată, întrucât cererea recurentului de administrare a probei cu martori și

cu expertiză de specialitate a fost respinsă motivat de prima instanță, care a

apreciat corect că dovezile suplimentare solicitate nu sunt necesare pentru

dezlegarea pricinii, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 167 alin.

(1) C. proc. civ. pentru încuviințarea dovezilor solicitate.

Față de verificarea

de scripte efectuată la instanța de fond, s-a constatat corect la termenul din

10 martie 2011 că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.

179 și art. 183 C. proc. civ. pentru a se dispune ca verificarea să se facă

prin expert sau pentru a se înainta procurorului înscrisurile defăimate de

recurent ca false, fără a arăta pe autorul sau complicele falsului pretins.

În ceea ce privește

soluția de respingere a cererii reconvenționale, se constată că instanța de

fond s-a pronunțat corect asupra cauzei de nulitate absolută a actului

administrativ invocată de recurent ca mijloc de apărare, iar nu pe calea

prevăzută de art. 119 C. proc. civ. pentru cazul existenței unor pretenții în

legătură cu cererea reclamantului.

Astfel, instanța de

fond a reținut întemeiat că intimatul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a procedat legal, dispunând efectuarea de verificări în

persoana recurentului, sub aspectul posibilei calității a acestuia de agent sau

colaborator al securității, având în vedere cererea nr. P320/07 din 25 ianuarie

2007 adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de

către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în temeiul

Legii nr. 187/1999 și dispozițiilor art. 3 lit. z), art. 33 alin. (1) din

O.U.G. nr. 24/2008.

Susținerile reiterate

în recurs cu privire la nulitatea acestei proceduri sunt vădit nefondate,

constatându-se că o asemenea sancțiune nu este prevăzută de lege, iar

recurentul a fost înștiințat prin Adresa nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007

asupra verificării calității sale de agent sau colaborator al securității,

astfel că nu se poate reține încălcarea dreptului său la apărare în procedura

administrativă sau judiciară desfășurate în baza Legii nr. 187/1999 și

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008.

Excepția de

tardivitate a acțiunii pentru depășirea termenului de 7 zile prevăzut de

dispozițiile art. 38 alin. (1) din Hotărârea nr. 1/2008 privind regulamentul de

organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a fost invocată de recurent la data de 19 septembrie 2012, după

expirarea termenului prevăzut de art. 301 și art. 303 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. pentru declararea și motivarea recursului.

Această excepție nu

poate fi examinată de instanța de recurs, întrucât nu a fost invocată în

termenul legal prevăzut pentru exercitarea căii de atac a recursului și nici nu

reprezintă o excepție de ordine publică, astfel că nu poate fi invocată direct

în recurs, conform prevederilor art. 136 și art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică și că, nu sunt întemeiate motivele de casare sau de modificare

formulate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de C.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.P. împotriva Sentinței nr. 4610 din 30 iunie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM