ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

București

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.C.,

constatarea calității acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea cererii sale, reclamantul

a arătat că pârâtul a fost recrutat pentru supravegherea informativă a

colegilor din cadrul C.S. Buzău, specialitatea tenis de masă, sub numele

conspirativ de S., semnând în acest sens un Angajament de colaborare la data de

14 octombrie 1982.

Detaliind aspectele conținute de

notele informative furnizate de către pârât, reclamantul a concluzionat că, în

speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin sentința civilă nr. 3571 din data

de 15 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către

această instanță din oficiu, și a dispus trimiterea cauzei, spre competentă

soluționare, către Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

reținut că, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a

fost modificat prin art. 27 din Legea nr. 293/2008, acțiunea în constatarea

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se

introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

București, iar potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008,

astfel cum a fost modificat prin art. 27 din Legea nr. 293/2008, cauzele aflate

pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București

se transmit de îndată Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de

Apel București.

2.

Procedura în fața Curții de Apel

București

La termenul din 31 martie 2009,

pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit.

b), art. 4 alin. (3), art. 7, 8, 9, 10 și 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității,

susținând, în

esență,

că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art.

1 alin. (4), art. 15, 16, 21 alin. (2) și (3), art. 23 alin. (11), art. 24, 37,

53, 124 și 126, deoarece nu respectă exigențele Deciziei Curții Constituționale

nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la neconstituționalitatea Legii nr. 187/1999.

Prin încheierea din 12 mai 2009,

Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, a

sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 2 lit. b), art. 4 alin. (3), art. 7, 8, 9, 10 și 13 alin. (1)

din O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr.

1476 din 10 noiembrie 2009, a respins excepția de neconstituționalitate

ridicată în prezenta cauză de către pârâtul R.C.

3.

Hotărârea Curții de Apel București

, secția a Vlll-a contencios

administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1287 din 16

martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VllI-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului C.N.S.A.S.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a apreciat că simpla semnare a unui Angajament de colaborare nu constituie

o activitate care să se poată încadra în dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, importante fiind declarațiile furnizate organelor de securitate de

către persoana recrutată.

Analizând informațiile furnizate de

către pârât în cursul activității sale de așa-zis colaborator, instanța de fond

a concluzionat că acestea fie au fost lipsite de orice utilitate pentru

aparatul represiv al statului, fiind vorba de fapte de notorietate, cunoscute

în mod cert organelor de securitate fără aportul pârâtului, fie nu au fost de

natură a vătăma în vreun fel drepturile și libertățile persoanelor la care se

referă.

acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând generic dispozițiile art. 299 și 304

1

C. proc. civ.

Recurentul susține că prima instanță

nu a analizat în întregime denunțul cuprins în nota prin care intimatul relata

despre discuția purtată de două sportive care participaseră la o competiție în

Austria. Recurentul afirmă că instanța a analizat doar prima parte a

denunțului, referitoare la rămânerea în străinătate a unei sportive dar nu a

făcut nicio referire la partea finală a acestuia, referitoare la faptul că două

colege ale acesteia observau că imediat după emigrare, sportiva rămasă în

străinătate „activează în prezent la un club din străinătate din R.F.G. unde

câștigă mulți bani”.

Or, consideră recurentul, tocmai acest

aspect final al informației furnizate are caracter determinant, întrucât face

referire la o atitudine potrivnică regimului comunist, prezentând poziția

favorabilă emigrării pe care au avut-o cele două sportive denunțate.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând sentința atacată prin prisma

criticii formulate de recurent, precum și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

relevante

Recurentul-reclamant C.N.S.A.S. a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect

constatarea calității intimatului-pârât R.C. de colaborator al Securității.

R.C. se încadrează în sfera

persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în baza art.

3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a candidat la funcția de primar al

municipiului Buzău.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana are a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Analizând calitatea informațiilor

furnizate de R.C. prin Nota informativă datată 6 octombrie 1982, prima instanță

a ajuns la concluzia, însușită și de instanța de recurs, că relatările

referitoare la rămânerea ilegală în Austria a unei membre a lotului național de

junioare-tenis de masă, nu au avut aptitudinea de a vătăma în vreun mod

drepturile și libertățile persoanelor, întrucât organele de Securitate erau la

curent cu evenimentul respectiv, mai ales că acesta se petrecuse cu mult timp

în urmă.

Critica formulată de recurent în

unicul motiv de recurs prezentat la pct. 1.4 din decizie, pornește de la

premisa că instanța de fond ar fi fost învestită in rem, cu constatarea

calității de colaborator a pârâtului și în acest context nu ar fi analizat

toate denunțurile cuprinse în nota anterior menționată.

O astfel de abordare este, din punct

de vedere procedural, greșită.

Examinând conținutul cererii de

chemare în judecată, Înalta Curte constată că motivele de fapt ale acesteia,

indicate de C.N.S.A.S. potrivit art. 112 pct. 4 C. proc. civ., vizează două

situații:

- furnizarea unei informații despre o

jucătoare de tenis care a rămas ilegal în străinătate cu ocazia Campionatelor

Europene de Juniori din Austria, și

- întocmirea unei liste cu persoane

cunoscute, majoritatea dintre acestea efectuând excursii în străinătate.

Din considerentele sentinței Curții de

apel, expuse rezumativ la pct. 1.3 din decizie, rezultă că ambele motive ale

acțiunii au fost examinate în mod efectiv, concluzia fiind în sensul că acestea

nu justifică îndeplinirea cerințelor legale pentru constatarea calității de

colaborator al Securității în privința pârâtului R.C.

Ca urmare, strict formal, aspectul

învederat de recurent ca reprezentând „a doua parte a denunțului” din 6

octombrie 1982 reprezintă un motiv nou al acțiunii, formulat pentru prima oară

în recurs, ceea ce contravine mai multor principii ale procesului civil (lato

sensu), inclusiv aceluia referitor la dublul grad de jurisdicție recunoscut în

această materie.

Cum însă, sub aspect probator, Nota

informativă datată 6 octombrie 1982 a fost invocată în cuprinsul acțiunii

judiciare, obiectul acțiunii este același iar recursul de față, deși cale

extraordinară de atac, potrivit titlului

V

al Codului de procedură civilă, intră totuși sub

incidența art. 304

1

C. proc. civ., instanța de recurs va analiza

motivul invocat și din perspectiva „fondului” său.

La acest punct, Înalta Curte constată

că elementele factuale prezentate de intimatul R.C. în nota respectivă, în

așa-zisa parte a doua a denunțului, au fost distorsionate de recurent, fiind

redate dintr-o perspectivă străină înscrisului examinat.

Astfel, R.C. prezintă detaliile unei

discuții pe care a avut-o „în urmă cu 3 săptămâni .. cu fetele de la lotul de

tenis de masă O.N. și K.G.” care i-au relatat despre faptul că B.J., membră a

lotului național de junioare, a rămas ilegal în străinătate, informație

analizată de instanță, care nu se circumscrie definiției cuprinse în art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 redate anterior.

Paragraful din care recurentul deduce

că intimatul a informat despre o atitudine potrivnică regimului comunist are

următorul cuprins:

„în ultimul număr al unei reviste de

specialitate din R.F.G. se află un articol prin care se menționează că J.

activează în prezent la un club din R.F.G. unde câștigă mulți bani”

.

În contextul înscrisului evaluat, nu

rezultă cui aparține respectiva informație, celor două jucătoare indicate ori

intimatului însuși și, în plus, se referă la un fapt brut, obiectiv,

neconținând nicio apreciere personală, elogiativă la adresa sistemului

capitalist, cum sugerează recurentul.

Ca urmare, nici această informație nu

este aptă prin ea însăși să atragă îndeplinirea condițiilor pentru constatarea

calității de colaborator al Securității în persoana intimatului.

de recurs pentru toate considerentele expuse la pct. II.l din decizie, în

temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (l) teza a Il-a

se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S.

împotriva sentinței civile nr. 1287 din 16 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 februarie 2011.