ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4391/2010

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, având pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpații D.D., H.F.M. și D.V.G. împotriva sentinței penale nr. 528/F din 02 august 2010 pronunțată de Tribunalul București a dispus, între altele, menținerea arestării preventive a inculpaților. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice referitoare la faptul că inculpații au comis infracțiuni de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța a mai constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul trimiterii în judecată a inculpaților este mai mare de 4 ani, iar față de natura și împrejurările săvârșirii faptei, lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații care, în esență, solicita casarea încheierii, revocarea măsurii și judecarea lor în libertate, întrucât motivele care au stat la baza arestării acestora nu mai subzistă. Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., când în cursul judecății instanța verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

Temeiul arestării preventive a inculpaților din prezenta cauză este prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. potrivit căruia măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Din examinarea sentinței penale nr. 528 din 2 august 2010 a Tribunalului București rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, fiind condamnați în fond la pedepse cuprinse între 6 ani și 6 luni și 8 ani închisoare.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cu privire la care există indicii că inculpații le-au comis este mai mare de 4 ani. Față de modalitatea de săvârșire a faptelor, de pericolul concret al acestora și față de antecedentele penale ale inculpaților, subzistă în continuare temeiurile care au justificat privarea de libertate. Așa fiind, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) va respinge ca nefondate recursurile și va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.V.G., H.F.M. și D.D. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 22147/3/2010 (2443/2010). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2010.