ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4391/2010

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 17 noiembrie 2010

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, având pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpații D.D., H.F.M.

și D.V.G. împotriva sentinței penale nr. 528/F din 02 august 2010 pronunțată de

Tribunalul București a dispus, între altele, menținerea arestării preventive a

inculpaților.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în cauză există indicii temeinice referitoare la faptul că

inculpații au comis infracțiuni de trafic de droguri de mare risc prev. de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța a mai constatat că pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul trimiterii în judecată a

inculpaților este mai mare de 4 ani, iar față de natura și împrejurările

săvârșirii faptei, lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

Împotriva încheierii au declarat

recurs inculpații care, în esență, solicita casarea încheierii, revocarea

măsurii și judecarea lor în libertate, întrucât motivele care au stat la baza

arestării acestora nu mai subzistă.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen., când în cursul judecății instanța verificând legalitatea

și temeinicia arestării preventive constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere

motivată menținerea arestării preventive.

Temeiul arestării preventive a

inculpaților din prezenta cauză este prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. potrivit căruia măsura arestării preventive a inculpatului poate fi

luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit

o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani

și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

Din examinarea sentinței penale nr.

528 din 2 august 2010 a Tribunalului București rezultă presupunerea rezonabilă

că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, fiind condamnați

în fond la pedepse cuprinse între 6 ani și 6 luni și 8 ani închisoare.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile cu privire la care există indicii că inculpații le-au comis este

mai mare de 4 ani.

Față de modalitatea de săvârșire a

faptelor, de pericolul concret al acestora și față de antecedentele penale ale

inculpaților, subzistă în continuare temeiurile care au justificat privarea de

libertate.

Așa fiind, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) va respinge ca nefondate recursurile și va obliga pe recurenți

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.V.G.,

H.F.M. și D.D. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 22147/3/2010 (2443/2010).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei,

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2010.