ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5504/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5504/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Cadrul
procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 468/45/2011
reclamanta SC C.I. SRL a chemat în judecată pârâții Ministerul Public,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe
lângă Tribunalul Vaslui, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, DNA prin
Serviciul Teritorial Iași solicitând obligarea acestora la plata sumei de
800.000 Euro reprezentând prejudiciul adus societății.
Hotărârea Curții de Ape
Prin decizia nr. 230 din 7 iulie 2011 a Curții de Apel
Iași a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta
SC C.I. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul
Vaslui, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, DNA prin Serviciul Teritorial
Iași în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut
că în raport de obiectul cererii cu care a fost învestită, respectiv obligarea
pârâților la plata sumei de 800.000 Euro, prejudiciu pe care pretinde că l-ar
fi suferit ca urmare a faptului că o plângere penală depusă la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 7 mai 2010 împotriva mai multor
autorități și persoane fizice, a fost declinată la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Vaslui și nu a fost nici în prezent soluționată.
Cum în cauză se conturează, din modul de formulare a
petitului cererii, o solicitare de a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a
unor instituții și persoane fizice, Curtea își declină competența în favoarea
Tribunalului Vaslui, secția civilă.
Recursul declarat de SC C.I. SRL Vaslui.
Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond,
arătând că nu a primit motivarea recursului și nu a formulat motive de recurs,
dar le va formula după ce va lua cunoștință de motivarea sentinței.
Motivele de recurs nu au fost depuse la dosar.
II. Decizia instanței de recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu
soluționarea recursului declarat a constatat faptul că recursul este
inadmisibil și va fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 158
alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010,
dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de
atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui
organ cu activitate jurisdicțională competent.
Înalta Curte a constatat că în această cauză Curtea de
Apel a pronunțat o sentință definitivă și irevocabilă, întrucât acțiunea
introductivă a fost depusă la instanță la data de 25 mai 2011, după intrarea în
vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010, dispoziții care au modificat art.
158 alin. (3) în sensul arătat mai sus, excluzând calea de atac împotriva
hotărârii de declinare a competenței.
De altfel, în jurisprudența constantă a Curții
Constituționale (dec. nr. 542/2006, dec. nr. 464/2003, dec. nr. 171/2005 și
dec. nr. 243/2006) s-a reținut faptul că accesul la justiție nu presupune
accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar
instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor
judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența
exclusivă a legiuitorului.
În această situație de declinare a competenței de
soluționare a cauzei, celeritatea reprezintă un considerent specific major în
temeiul căruia legiuitorul a adoptat o procedură specială, accelerată, fără a
periclita însă exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părților și
fără ca prin această procedură să se aducă atingere dreptului de acces la un
tribunal, în înțelesul dat acestuia de Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale și reflectat în jurisprudența în materie
a Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și de Constituția României și
jurisprudența constantă a Curții Constituționale.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va
respinge recursul declarat ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de SC C.I. SRL Vaslui
împotriva deciziei nr. 230 din 7 iulie 2011 a Curții de Apel Iași, secția
contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie
2011.